Bună ziua. Va rog frumos sa ma ajutați, chiar nu știu unde sa ma mai îndrept. Știe cineva un ospiciu unde se pot interna permanent pacienți cu boli psihice, grave? E vorba de mama mea care are epilepsie, de la 13 ani și face crize de agresivitate, la modul ca sare sa te omoare. Acum 2 zile am simțit-o pe pielea mea, ea momentan fiind internata la Psihiatrie Pitești. Nu am reușit sa o băgăm în ambulanță decat cu politia, nici cei de la salvare nu au avut curaj sa între în casa. Eu am și un copil de 2 ani și va dați seama ce nenorocire se poate întâmpla într-o criza de asta! Dacă cineva știe un ospiciu, cu sau fără plata, nu are importanta unde o pot interna permanent, va rog sa îmi spuneți. Va mulțumesc pentru timpul acordat!

Salut! Cu cât mai aproape de mine, jud Argeș cu atât mai bune. Dar dacă nu se poate, o duc oriunde în tara. Dovezile sunt, bănuiesc și sper ramase la ei in sistem. Spre exemplu ultimele 3 ori când am dus-o la Spitalul Vedea, a rupt gratelele geamurilor, a bătut un gardian și alți bolnavi. Nu mai zic ca dacă nu o ținea legata de pat, aproape non stop asistentele nici nu aveau curaj sa între sa ii administreze medicamentație. Acum 10 ani, mama ei a semnat un act tot la spitalul despre care am vb mai sus în care doctorul i-a spus ca o sa ii administreze un tratament extrem de puternic dar exista riscul sa moara, de la el.Mama ei, eu fiind minor atunci a semnat. În 3 luni de zile a făcut-o bine, și timp de 10 ani nu a mai avut nici un fel de simptom, ziceai ca e vindecata. Asta pana ailaltă ieri când a sărit la mine. Din senin, eram în holul apartamentului. Menționez ca aveam o relație foarte strânsă mama-fiu. Din acel moment nu mai recunoaște pe nimeni, nici casa, nu știe unde e, etc.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Îți mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat. Chiar cu câteva ore inaintee de a îți răspunde la acest mesaj am fost contactat de cei de la psihiatrie Pitești. Mi-au spus ca starea ei e critica, momentan nu răspunde deloc la tratamentul psihic și din analizele pe care i le-au făcut de luni pana acum au constatat ca are și grave probleme cu inima. A făcut 2 infarcturi de care nu și-a dat nimeni seama, cu câteva săptămâni în urma. Ciudat fapt, pentru ca nu a spus nimic ca o doare, fiind lucida în perioada aia. Mai nou au lasat_o și picioarele, nu mai poate merge singura, iluziile și delirarea nu mai sunt episodice, au zis ca de ieri au fost permanente pana când m-au sunat astăzi, în jurul orei 19:00 și bănuiesc ca au continuat... Legat de inima, au folosit un termen gen "ischemie", nu știu exact ce înseamnă asta, dar mi-au dat de înțeles ca ea fiind și supraponderala (96 kg) e un lucru foarte grav. Mi-au mai zis ca e posibil sa fi suferit și un AVC de la care sa fi sărit și de pe fix, ținând cont ca la câteva zile au început sa apară și simptomele specifice lui. Nu poți înțelege nimic din ce vorbește, de-abia își mai misca picioarele, are niște mișcări involuntare ale capului, grimase foarte neobișnuite și ochii foarte tulburi. Adică e vizibil ca ceva e foarte grav acolo, nu trebuie neapărat o expertiza de laborator pentru a îți dă seama... Observ ca și foarte multa experienta pe subiectul asta, și dacă ai vrea sa ma luminezi în continuare ți-aș fi foarte recunoscător. Fi sincera, eu sunt destul de stăpân pe mine și tare. Oricum, șansele sunt critice, din ce mi-au spus de la spital.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Sincer, imi pare foarte rau de toate astea.Chiar nu suna deloc bine ceea ce expui.

Ischemia cardiaca poate fi de mai multe tipuri (miocardica, cardiopatie ischemica etc.), dar in principiu reprezinta privarea partiala, in anumite momente chiar totala, a inimii de sange si de oxigen, prin diverse cai (diferenta intre tipuri o face fix modul mecanic in care se produce aceasta privare).De regula, este o problema silentioasa, de aceea nu este de mirare sa fi avut acele doua episoade fara sa isi fi dat seama.Partea pozitiva este ca se poate incerca un tratament medicamentos, iar partea negativa este ca va fi destul de dificil sa se gaseasca medicamentele compatibile cu tratamentul psihiatric pe care il ia.O alta parte negativa este faptul ca, in cazul persoanelor cu probleme cardiace, s-a constatat o scadere a eficacitatii tratamentului psihiatric, neurologic si neuropsihiatric.Acesta ar putea fi si motivul pentru care tratamentul sa isi fi pierdut din eficacitate, facand-o pe mama ta sa actioneze astfel.Este oarecum un cerc vicios in care medicii se afla acum, in cazul situatiei prezentate.

Pe de o parte, este bine ca te mentalizezi ca in acest moment se poate intampla orice, deoarece totul depinde de cum raspunde organismul dansei, pe langa priceperea medicilor.In realitate, chiar daca imaginea de ansamblu pare nefavorabila, exista cai prin care sa se incerce o recuperare, macar partiala, deoarece cea totala va fi imposibila, atat in cazul inimii, cat si in cazul psihicului.Un AVC ar fi putut inrautati situatia dansei si ar explica in parte de ce are dintr-o data aceste noi tulburari.

Din pacate, tu personal, nu poti face nimic acum.Mama ta va ramane internata, sub supravegherea medicilor si chiar daca momentan nu raspunde la tratament, nu inseamna ca nu o va face.Am invatat ca orice este posibil.Chiar daca balanta inclina in defavoarea dansei, nu inseamna ca nu exista absolut deloc sanse ca situatia sa se imbunatateasca.Sunt sanse mici, e adevarat, dar existente.

In conditiile actuale, daca ar exista o recuperare, cel putin partiala la nivel fizic, ai lua in calcul ca dansa sa ramana sub supravegherea ta atunci cand i se va permite externarea?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Da, as vrea cu tot dragul sa o pot lua acasă, atâta timp cât va și stabilizat psihic cel puțin. Pentru ca după cum spuneam va fi și un copilaș de 2 ani în același apartament cu noi, și nu vreau sa risc Doamne ferește, altceva în vreo criza de agresivitate din partea ei. Pe altcineva nu are, decât pe mine. Sunt singurul copil, mama ei acum 2 luni a făcut Covid(e cardiaca și diabetica de tip insulina), și-a revenit parțial dar tot eu am grija și de ea, nu își poate face cumpărături, doar merge foarte încet prin casa camera-baie și câteodată când poate iese în curte. Ea sta la o alta adresa. Tatăl meu ne-a părăsit de când eram eu mic, nu mai știm nimic de el. Situația e foarte dificila, tocmai din pricina ca nu are cine sa aibă grija de ea, dacă nu e cât de cât stabila. Pana la urma, voi vedea ce zic doctorii și în funcție de asta dacă nu sunt rezultate bune voi încerca să o duc la Spitalul Sfânta Maria, din Vedea, unde a mai fost... Deși cred ca la câte complicații are, nu ii va da drumul prea curând de la psihiatrie Pitești. As mai avea o întrebare. Dacă spre exemplu ma cheamă sa o iau acasă iau eu refuz, (la modul ca să o mai las la ei câteva zile pana ma interesez unde o ptimeste și sa o duc direct la Vedea, sau alt ospiciu, ce se întâmplă cu ea? Bănuiesc ca nu o vor lăsa în strada nu?). Eu le voi explica și situația în care ma aflu, sper sa aibă pic de mila...

Răspunde

Raportează

Evaluează

Imi cer scuze ca am intarziat cu raspunsul.
Familia va fi chemata sa o ia numai atunci cand exista o externare, aprobata de comisia de medici evaluatori si de judecator.Asta se intampla numai in clipa in care rapoartele evidentiaza o imbunatatire a starii de sanatate si o stabilitate psihica, dar si fizica.
Daca acesta nu va fi cazul, internarea se va prelungi cu inca 30 de zile, pana cand se ajunge la o stabilitate psihica si fizica.Doar in clipa in care va fi in afara pericolului si nu va reprezenta pericol pentru cei din jur, va putea fu externata, iar tu, vei putea sa o iei acasa.

Daca totusi refuzi, pacientul are dreptul sa plece acasa in urma externarii, dar nu si obligatia.Mama ta, aflandu-se in pozitia de a lua decizii proprii, ar putea cere sa fie internata in continuare. Dupa cum ti-am spus, exista pacienti internati la psihiatrie de 15-20 de ani.Sunt oameni care, candva, ar fi putut pleca acasa oricand ar fi solicitat asta, dar au fost abandonati de familie si situatia este trista.
Sper ca situatia voastra sa se imbunatateasca.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ar fi minunat sa se respecte prodecura cu criteriul de externare exact cum ai spus tu, deși ma înșel. De ce spun asta... În momentul când eu am sunat la 112 și am anunțat ca e vb de un pacient, epileptic, cu crize de agresivitate, centralista m-a întrebat dacă e nevoie și de politie. Eu am spus ca da. Deși ea nu mai trebuia sa întrebe lucrul asta, tocmai ii spusesem ca eu, fiul ei fusesem agresat de ea, într-un episod de agresivitate. Au trimis un echipaj de salvare simplu, eu știam ca în cazurile astea trebuia sa vina un echipaj Smurd, format din bărbați.De politie nici nu mai zic, ambii erau mai mici ca mine, eu am momentan 28 de ani. Cat de SF ar părea, ăștia mici nu au avut curaj sa între în apartament după ce le-am dat detalii. Vorbisera cu echipajul de la salvare, sa întra toți odată și sa o imobiliza, direct. Eu nu am fost de acord cu asta, știind mai mult ca sigur ca ea dacă va vedea o grămadă de oameni în fata ei care încearcă sa o imobilizeze, va face urat, foarte urat. Asa ca mi-am luat eu inima în dinți și am întrat singur la ea, pe toți i-am pus sa aștepte în scara blocului și sa intervină doar daca se aude gălăgie. Am găsit-o în pat, unde o lăsasem, delirand. Vorbea singura. Am reușit sa o aduc cât de cât cu picioarele pe pământ, zicându-i ca eu sunt fiul ei, care e șofer pe ambulanță și o voi duce eu personal sa ii fac o analiza la inima. Spre mirarea mea m-a ascultat. Și uite asa am reușit sa o cobor, Singur, de la etajul 4 pana jos, unde aștepta ambulanță. Le-am zis polițiștilor sa coboare de tot din bloc, ca nu cumva sa ii vadă și sa își dea seama de ceva și am coborât-o eu. Ajuns cu ea în ambulanță, doamna asistenta nu a avut curaj sa stea cu ea în spate, am stat tot eu. Ăștia de la politie nu au mai venit cu mașina în spate, cum era procedura normala, duși au fost... De asta zic, nu s-a respectat procedura care ar fi trebuit, la un asemenea pacient. Am ajuns cu ea la Spitalul municipal Clung, de unde fără nici măcar sa o vadă doctorul, nici nu s-a mai uitat la ea, ia făcut trimitere la Psihiatrie Pitești. Acolo am ajuns decât eu, ea, și cei de pe ambulanță, fără politie. I-am explicat domnului doctor situația, a văzut urmele de agresiune pe care eu le aveam pe umărul și bratul drept. Dar atât. Nu am semnat nimic, decât am lăsat un nr de tel și m-au trimis acasă.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu vreau sa se înțeleagă greșit, sper din tot sufletul sa se facă bine din nou și sa o pot lua acasă. Mie îmi e teama sa nu facă și cei de la Pitești cum au făcut cei de la Câmpulung săptămâna trecută când a fost internata la cardiologie.M-au sunat și au zis ca pot veni sa o iau de la spital, totul arata foarte bine. Am cerut sa vorbesc cu ea la telefon atunci, mi-au spus ca nu se poate ca momentan e sedata sa ii iasă nu știu ce medicamente din corp. Ziua următoare am ajuns sa o iau, m-au băgat în cabinetul doctorei, foarte amabile asistentele, mai aveau puțin și îmi ofereau și o cafea. Și uite asa m-au păcălit sa semnez biletul de externare, fara sa o vad. Și când mi-au adus-o... Wow. Era exact ca o stafie. Nu cunoștea pe nimeni, nu putea sa stea singura în picioare, avea nasul spart, din spusele lor ar fi căzut. Mi-au dat-o de mana și din acel moment s-a terminat și cu amabilitatea. Efectiv ne-au scos pe scările instituției, închizând ușa după noi. Nu zic, într-adevăr e greu ca o secție de cardio sa se ocupe de bolnavi epileptici, dar de ce nu au transferat-o la psihiatrie? E efectiv peste drum! În aceeași curte a spitalului! Au vrut sa scape de ea. Și de aici, am plecat eu acasă cu ea, când am întrat în holul Apartamentului a avut criza de agresivitate și asa a început povestea... Asta îmi e frica sa nu pățesc și la Pitești! Sa nu vrea, sa "scape" de ea!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Inteleg ce zici, insa Politia ramane prezenta numai atunci cand ei cu ochii lor vad persoana in cauza ca fiind agresiva.Desigur, se poate intampla ca in clipa aia sa fie calma si imediat dupa, sa izbucneasca.Nu zic ca au procedat 100% corect, dar de cele mai multe ori sunt instruiti sa insoteasca pacientul numai daca ei insisi observa stari de agresivitate sau pericol pentru propria persoana ori ceilalti.
Dar acum nu mai este relevant acest episod, deoarece ai avut taria de a actiona cat se poate de bine astfel incat sa ajunga pana la urma acolo unde trebuia sa ajunga.

Nu cunosc personal spitalele din Pitesti, nici din judetul Arges, deci nu stiu cam ce proceduri mai putin ortodoxe practica unii, dar am auzit fel de fel de povesti din toata tara, asa ca nimic nu este exclus. Ceea ce trebuie sa iei, insa, in calcul, este faptul ca in sectia de psihiatrie, internarile nevoluntare au nevoie si de acordul unui judecator.In afara medicului care este de garda in momentul primirii si ii face o examinare in vederea determinarii necesitatii de a interna nevoluntar pacientul, ulterior, aceasta decizie trebuie revizuita de o comisie formata din 3 medici sau 2 medici si un reprezentant al autoritatii civile.Raportul intocmit si confirmarea acestora merge mai apoi la un judecator.Acesta este cel care aproba internarea si ulterior externarea, ori prelungirea internarii, in baza unor rapoarte periodice privind starea de sanatate a pacientului. Ceea ce vreau sa zic este ca in cazul de fata, nu este vorba de o simpla internare, iar pacientul nu numai ca nu poate parasi institutia voluntar, ci este vorba ca externarea nu poate fi decisa numai de un medic.Asta face lucrurile mai sigure atat pentru pacient, cat si pentru familie, chiar pentru societate in general.

Mi se pare curios cum dupa externare era in acea stare si imediat a avut acest episod, chiar daca timp de 10 ani a fost in regula.Ai vorbit cu ea pe perioada internarii, stii ce tratamente i s-au dat si daca i-a fost respectat tratamentul pentru epilepsie?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Chiar acum 20 min m-au sunat de la Pitești. Sa vin luni sa o iau acasă ca nu mai au ce sa ii facă. E instabila psihic și cu inima praf, au zis ca mai funcționează la 25% din capacitate. Le-am explicat ca nu am cum sa o aduc acasă în starea asta, nici nu au vrut sa asculte, au zis ca nu e problema lor. Eu încerc ca pana luni sa ii găsesc un ospiciu. Ce se întâmplă dacă nu ma duc sa o iau de la spital?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Daca nu te duci, se va considera abandon.
Insa trebuie sa stii daca judecatorul a aprobat externarea si in baza a ce mai exact, iar daca nu esti de acord, se poate depune un recurs in termen de 3 zile in acest sens.
Sunt multe de spus.Pentru a intelege, te rog sa cauti legea internarii nevoluntare, 486/2002.Acolo vei gasi informatiile legale de care ai nevoie.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Mulțumesc din nou pentru timpul acordat. Am rezolvat cu un cămin de bătrâni, almed din Pitești, le-am trimis deja o parte din documente online, sa înceapă sa facă actele pana luni. Luni o voi transfera direct de la Psihiatrie Pitești, către centrul lor. Mulțumesc din suflet, încă odată!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Și mi-a mai spus doctorul de la Psihiatrie ca starea ei mentala e chiar stabila, referitor la epilepsie. Delirul și pierderea simțului realității au spus ca sunt din cauza ca inima nu ii mai transmite destul oxigen și sânge creierului, nici decum de la boala ei, cum gândeam eu. Iar episodul de agresivitate pe care l-am trăit cu ea, înainte sa o duc la Pitești a fost "un Black screen" al creierului ei, fiind privat de oxigenul și sângele de care avea nevoie. (pentru ca s-a întâmplat fix după ce m-am chinuit cu ea și am reușit sa o urc pana la etajul 4. ).A fost un efort foarte mare la care a fost supusa, și din inerție i s-a inclestat mana pe mine, nici decum cum am crezut eu ca ar fi fost un episod epileptic. Asa mi-a explicat. Gandindu-ma mai bine și având toate informațiile astea, lucrurile încep sa prindă sens.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ma bucur mult ca s-a putut rezolva astfel.Intr-adevar, de exemplu AVC-ul si anumite tipuri de atacuri ori afectiuni ale inimii pot provoca astfel de reactii, insa fiind vorba de o persoana cu epilepsie, este primul gand pe care il avem, ca acel episod a fost provocat de acea afectiune si este si normal sa se confirme sau sa se infirme asta in primul rand.
In cazul acesta, sper sa aiba ingrijirile necesare astfel incat sa se simta mai bine.
Multa sanatate!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Mulțumesc din suflet pentru tot!

Răspunde

Raportează

Evaluează

In judetul Arges, singura institutie care accepta sigur si internari pe termen nelimitat/permanente, este tocmai spitalul Sfanta Maria din Vedea.Te-ai putea interesa acolo de conditiile in care ar putea fi acceptata.
Insa, ar trebui sa te interesezi si la spitalul/corpul de psihiatrie din Pitesti, unde este acum, daca au locuri pentru o internare pe termen extins, majoritatea avand locuri destinate bolnavilor cronici in astfel de situatii.De regula, exista o obligatie a spitalelor de psihiatrie in a destina cateva locuri pentru internarile permanente, dar cate, depinde de capacitate in primul rand.In plus, trebuie sa vezi daca exista locuri libere.
O alta varianta nu foarte departe (celelalte cam sunt), ar putea fi Sanatoriul de Nevroze din Predeal, dar ar putea fi cam costisitor si nu sunt sigura daca in prezent mai primesc persoane cu tulburari agresive.Ai putea incerca si o consultatie si o opinie la spitalul Obregia din Bucuresti.Nu cred ca ar putea exista o opinie mai pertinenta decat cea a medicilor de acolo.

Acum, nu vreau sa fiu moralista, dar aproape zilnic vad asfel de persoane. Unii sunt in spital de 15, chiar 20 de ani. Unii nu au familii, altii au familii care i-au uitat, care nu vor sa mai stie de ei.Sunt oameni care ar fi avut sanse mari sa duca o viata normala datorita tratamentului, oameni care au raspuns corect la tratament si inca o mai fac, dar oameni abandonati, care au capatat alte tulburari sau a caror stare s-a inrautatit in clipa in care au constientizat ca familia lor a decis sa se descotoroseasca de ei.Stiu ca este extrem de dificila situatia si ca unele tulburari dau multe batai de cap, chiar si medicilor, dar daca mama ta a raspuns adecvat la tratament o perioada atat de lunga, exista sanse mari sa o faca din nou cu tratamentul potrivit.
Incearca sa gasesti un medic primar (nu doar specialist), cu experienta in astfel de tulburari neuropsihice. Exista posibilitatea sa reusiti sa o aduceti din nou cu picioarele pe pamant, cu ajutorul unui tratament adecvat.

Răspunde

Raportează

Evaluează