Bunăăă, am 18 ani și de 1 luna mă confrunt cu o stare foarte nasoală și nu știu ce să fac, totul a început cu un atac de panică pe care l am făcut, fără vreun motiv anume, în urma acestui atac de panica am început sa am o stare proastă, nu mă mai bucuram de nimic. După o săptămâna, când stăteam în pat seara, au început sa mi apară gânduri suicidale, pur și simplu în viata mea nu m-am gândit la asemenea lucruri, încerc sa le evit dar parca nu pot, am o stare de spirit proastă, s au dus și toate planurile mele de viitor, nici nu mă mai gândesc la un viitor, din seara aia mă simt foarte demoralizat, uneori am impresia ca înnebunesc, că nu mai am nici o scăpare, uneori mă simt bolnav, parca am început sa fiu într o lupta cu gândurile în care nu cred că exista sfârșit. Vreau sa precizez ca înainte de perioada aceasta duceam o viață foarte bună, fără sa mi lipsească ceva, aveam și o relație foarte bună cu părinții și eram și un bun prieten pentru prietenii mei.q
Scriu acest mesaj deoarece nu știu ce să mai fac, caut prilej de ajutor, poate s-a mai aflat cineva în aceeași situație și a scăpat.

Bună! Ți-aș recomanda un psiholog pentru că deja ai gânduri suicidale.

Dacă crezi că psihologul nu e cea mai bună alegere atunci încearcă să vorbești cu părinții despre chestia asta. Sau gândește-te la copiii aceia care au câte o mână sau câte un picior rupt sau n-au ambele mâini sau picioare. Ei oare urăsc viața? Eu îi văd fericiți. Gândește-te cât de frumoasă e viața!

Țe-aș sfătui să ieși afară la aer să mă îți reîmprospătezi mintea. Poți asculta ciripitul păsărelelor sau chiar să dai o tură cu bicicleta. Ascultă muzică veselă, ieși pe-afară cu prietenii, mergi la shopping. Câte sunt de făcut! Ai un viitor în față, lasă gândurile astea!

Buna! Am stări de genul de la vârsta de 13 ani, la fel și atacurile de panica, dacă consideri ca e situația foarte gravă ai putea apela la terapie, dacă nu dorești asta, încearcă sa îți ocupi timpul cu lucruri care îți plac și îți distrag gândurile astea, sau și mai bine dacă ai un prieten o prietena cu care sa comunici treburile astea, eu nu am și nu am avut ma lupt zilnic cu gândurile și stările negative dar am învățat sa le ascund și sa le controlez din lipsa de comunicare și alinare ca sa zic așa