Când cineva va întreabă ce faci? Si voi nu faceți nimic interesant, ce ii răspundeți? (asa sec, bine!) Sau ce? Ce as putea sa spun? Nu conteaza ca ar fi o fabulație? Mă jenează foarte tare întrebarea asta! Eu ma confrunt cu o depresie groaznica și nu prea fac nimic interesant toată ziua, asa ca nu știu ce naibii sa răspund
parca îmi vine sa ii bat pe ăștia care mă întreabă "ce faci"? De parca nu m-ar cunoaște naibii lumea ca nu fac nimic interesant!
Nu răspundeți va rog aiurea, ca voi nu ati fi rezistat nici 2 luni cu o depresie atât de grea, dar-mi-te 17 ani!
Pur și simplu e o problema la neurotransmitatori, odată sunt cât de cât ok,a doua zi nu mai îmi vine nici sa ma ridic din pat și sa vad pe nimeni atât de urat se manifesta,trebuie efectiv aproape sa ma forțez sa ma dau jos din pat. Daca mă întrebați pe mine,sunt uimit cum de am rezistat și rezist cu asa ceva, ca e de departe cea mai grea boala din lume,pur și simplu nu toate depresiile se manifesta la fel,unele te distrug!
Voi ați putea trai cu o depresie ca asta? Care mereu ba dispare ba revine si tot asa? Care este imposibil de controlat,ma refer la stările,simptomele depresiei? Ce rost are sa lupt cu asa ceva toată viata? Și robotul ruginește dar-mi-te un om! Adică câtă suferință sa înduri care e răsplata dacă nu te sinucizi? Ca o zi ești ok, altele ești praf de la depresie?
Am încercat cele mai cunoscute antidepresive și nu au dat roade! Ce naibii sa mai încerc sa scap de asa ceva? Ca dacă faci ceva forțat nu merge, nu trece! Mulți inculți și analfabeți funcțional spun ca daca mergi la lucru, lucrezi îți trece depresia,dar e total fals! Când ai o depresie ca asta îți ia toată energia,cuvinta, vointa, ambiția, interesul fata de orice, e un blestem de neînchipuit sa trăiești cu asa ceva, probabil ca o sa spuneți ca alții au Cancer sau SIDA, dar aia barum MOR,depresia nici nu te ucide,dar nici nu te lasă să trăiești! Ești efectiv captiv în iad!
Sa încerc droguri? Nu vreau sa ajung la suicid! Mă termina psihic faptul ca sunt tăcut, toți sunt sociabili nu mai eu sunt tăcut, introvertit, nu ma pot accepta asa, îmi e foarte greu, fiindcă un om tăcut e considerat fraier/prost de către cei din jur! Dacă as fi mai vorbaret poate mi-ar fi mai bine! Dar de multe ori nu știu ce subiect sa deschid, ce sa spun!
Ordonare:
După relevanţă
Cel mai comun raspuns e..."Bine!"
Dar, mai poti spune:
- fantastic
- ma bucur de soare/ de primavară (ce vrei să ii zici)
- mă plimb
- supravietuiesc
- respir
- se putea mai bine
- merge
- asa si asa
- ca de obicei
- îmi văd de ale mele (și iți propun sa faci la fel ))
Sau simplu:
treaba mea!
Am un vecin glumeț, un bătrănel simpatic, care ti-ar răspunde cu:
"am iesit la agățat!"
Sau, poti sa spui, pur si simplu, actiunea ta din acel moment...
Oricum, indiferent de ce-i răspunzi la "ce faci?", multi oameni au obiceiul să te chestioneze și iti pun intrebări suplimentare (unii doar din curiozitate, altii se straduiesc doar sa mentina dialogul)
Depinde de tine, dacă ii răspunzi sau nu.
"Ma termină psihic faptul ca sunt tăcut, toti sunt sociabili, numai eu sunt tacut, introvertit"
Poate că nu ai găsit persoana potrivită, lângă care să te simti relaxat, adică in largul tău si lângă care să fii tu, așa cum esti. Si, la nevoie, să vă puteti intelege si tăcerea.
Ai poate in jur oameni buni (ori poate mai putin buni), care doar se laudă cu realizările lor -de multe ori fictive sau exagerate- iar pe tine te dezarmează, gândindu-te la situatia ta si făcănd o comparatie tacută intre voi.
Aproape nimeni nu e asa cum zice, multi au tendinta să dea lucrurilor un sens mai frumos decât e in realitate. 
Răspunde
Da, greu cu oamenii tacuti în ziua de azi 
sunt din ce în ce mai rari, cam toți s-au șmecherit
Răspunde 
Dai un răspuns semi-detaliat în maxim 6 cuvinte. Gen, mi-am făcut o cafea și citesc, sau am ieșit puțin să iau aer, sau m-am apucat de un proiect. O să fii mult mai interesant, dar trebuie să și vină de la sine, altfel o să fie cringe.
Mergi la psiholog. Întreba-ti aceleași întrebări acolo. Persoana respectiva te va ajuta sa înțelegi ce e cu gândurile astea și ce să faci în continuare
Ai putea spune adevarul. Gen nu fac nimic si sunt suparat. Apoi cere un sfat ce sa faci ca sa iesi din starea asta.
Daca ma intrebi pe mine... tu nu ai un SCOP in viata.
Cand iti vei gasi unul urmeaza-l indiferent cat e de greu si ai sa iti ocupi timpul.
Iti recomand sa incerci voluntariat intr-un azil de batrani.
Vezi acolo depresia la ea acasa...
Mi s-a spus ca dacă voi lucra voi ieși din starea asta, dar nu este adevărat, depresia nu trece asa! Este o boala foarte grea și complexa, pe care putini o înțeleg.
Lumea din jurul meu e inculta,crede ca depresia e în capul meu,ca trece dacă fac ceva,dar nu trece nicicum,ea tot acolo rămâne, ba trece ba dispare,e o depresie recurenta,poate ma aflu lângă oamenii nepotriviți și de aia depresia mi sa agravat, mai bine îmi era cu depresia când eram singur cuc acasă la mine, dar ma rupea anxietatea sociala, aici e invers, nu mai am anxietate dar ma rupe depresia.
Faptul ca intelegi asta si recunosti problema ta este un pas inainte!
Stiu ca suna ca un cliseu insa asta e un adevar.
Depresia te-a privat de ceva foarte util: experiente pozitive.
Ceea ce ai pana acum sunt doar experiente negative...
Exact. Acum plec din Olanda din cauza asta,in loc sa rămân sa muncesc, ma întorc la sărăcie! nu ma simt confortabil aici de fiecare data când vin,tot am tendința sa fug acasă de la neamuri, sunt învățat sa stau singur și îmi e dificil sa stau printre oameni străini, ca neamurile cunosc și străini, cu unii trebuie sa vorbești în engleza, eu nu mai știu bine engleza și ma enervez când vreau sa spun ceva și nu stiu ce sa zic, imi e foarte greu sa ma adaptez, e și anxietatea sociala la mijloc.Din cauza depresiei dau bir cu fugiții fiindcă e umilitor pentru mine sa fiu văzut într-o stare atât de deplorabila, nu suport sa fiu văzut asa, și depresie nu se ameliorează deloc nici cu tratament, ba chiar sa înrăutățit de când am venit aici, simt ca nu rezonez cu nimeni din familie
Hola,que tal? este o intrebare pe toata planeta ...banala! spui ce iti vine la gura...
Exact de asta te confrunti cu depresia, pentru ca nu faci nimic!
Pur și simplu e o problema de vointa. Nu e o boala fizica sa nu o poti controla.
"Sa încerc droguri?" Deci, aici vrei sa ajungi si cauti confirmari. Veste proasta: drogurile te vor afunda si mai mult.
Depresia îți ia toată vointa și energia asta e problema, chiar astea sunt simptomele ei printre multe altele.
Lipsa (comoda) a vointei te duce in depresie. Tu nu vrei sa faci un minim efort din cat vad.
Ai studiat tu 11 ani de zile medicina si zici ca nu are nimic, e culmea. Daca medicu i-a dat trat, are aceasta boala, cine suntem noi sa zicem ca nu? Noi care nu avem studii universitare in acest sens.
Are o boala f serioasa doar ca e rezistenta la tratament, cam 30 % din depresivi au rezistenta la tratament si sunt vai de ei.
La el e noroc ca mai se si duce, nu are permanent starea asta.
Nu deloc o boala de vointa, vrei sa probam? Te bagi? Iti bagam depresogene ca sa provocam chestia asta de vointa, si facem pariu cu martori, se folosesc astea in lab pentru teste la soricei, dar risti sa nu treaca si sa ramai asa.
Pai tu te iei dupa Poppy? N-are competente medicale, dar zice ceva ce nu e adevarat. Normal ca nu trece orice ai face, si nici daca lucrezi.
E invers (documenteaza-te), depresia ia vointa, motivatia, energia, ambitia, placerea.
Un om sanatos nu ajunge niciodata sa aiba lipsa de vointa, si asta de la sine.
Adica milioane de medici zic ca e o boala serioasa ce trebuie tratata, care la f multi duce si la suicid, la automutilare si altele, si tu zici ca nu e nimic.
Mai ales depresia psihotica unde ai si halucinatii de te rupe.
Asa le spun și eu unora și nu înțeleg, spun ca totul e in capul meu
Pai nici nu au cum sa inteleaga daca nu-s documentati despre domeniu, sau daca nu au trecut prin asta, ca daca era asa in capul tau, nu mai era numita boala si nu ar mai fi existat n tratamente pentru asta, si de aici ar trebui sa deduca logic ca nu e de gluma.
Ca altfel era simplu, se duceau toti la psiholog si nu mai existau tratamente pe plan mondial! Si medicamentele alea le-au scos niste specialisti cu studii multe si experienta, nu le-au scos de pomana, si la multi merg.
Voi astia care vreti sa va drogati dati vina pe depresie.
Daca sunteti cu adevarat depresivi, iesiti din casa. Munciti ceva si iese din voi ca transpiratia. Tu, mare specialist! Mare chiulangiu as zice.
Eu macar am avut tangenta cu n medici, am trecut prin asta, am facut o fac de psihologie, tu? Ce experienta ai in domeniu?
Pe ce baza contrazici tu milioane de medici de pe tot globu?
Tu ai impresia ca medicatia antidepresiva s-ar vinde daca nu mergea?! Nu s-ar mai fi vandut, ca multi si-au revenit cu asa ceva de tot, si dupa aia nu a mai trebuit sa ia tratament.
Dat fiind ca am experienta cam 10 ani pe domeniu, pot zice ca-s asa putin specialist, tu vorbesti in calitate de ce?
Vb in calitate de unu care nu a trecut prin asta si n-a avut tangenta cu domeniu.
Dar hai sa facem ceva, vrei? Erau fratii Riga la spital care faceau experimente, te platim, vrei sa bagam depresogene sa iti provocam depresia? Te tine?
Sa te vad eu ce faci dupa.dar nu iei nici un tratament.
Si risti sa ramai asa.
Pai hai sa vedem cat de smecher esti, daca nu cunosti, taci! Nu raspunde ca te faci de cacao, i-am zis medicului care e amicu meu pe FB si a zis ca sa taci (am trimis 1-2 de pe aici parca la el, e atestat, verificat cu acte), ca nu stii ce vb, e el prea bun, ca altfel zicea mai dur.
E grava depresia și nu trece când faci ceva forțat, nu trece dacă mergi la munca,am mers și eu și tot asa eram,e vorba de ndurotransmitatori,când nivelul de dopamina e scăzut și serotonina poți câștiga câteva milioane și la loto ca tot asa esti,dar depinde cât e de avansata depresia, unele sunt ușoare, unele foarte severe,de de fac nici din pat sa scoli,trebuie sa o faci forțat, nu normal cum e la unul care nu are asa ceva,îți ia toată vointa,energia,te rupe, nimeni nu te sprijină, nu te înțelege, ajuta, și tot ei sunt ignorantii care te judeca,când depresia e cea mai grea boala din lume, depresia cronica majora,indiferent ce tratamente iei, ce faci, ea se manifesta la fel, sa nu mai zic ca ai rezistenta la tratamente nu își fac deloc efectul, în situația asta deja trăiești o teroare, nu oricine poate lupta cu asa ceva, efectiv iti fura toată motivația, și mecanismele ei sunt imposibil de înțeles, ca apare și reapare la nesfârșit indiferent ce ai face, ca ai gândi pozitiv sau negativ, ea se manifesta, nu dispare, de aia e foarte important sa fie tratata la timp
La intrebarea "ce faci?" eu de multe ori raspund: stau la calculator, dau click-uri, ma uit la tv, bine, stau prin casa, sunt pe drum, sunt la birou etc. Asta pentru ca de multe ori nici eu nu fac mare branza. Intrebarea asta este, pur si simplu, un automatism social. Asa suntem invatati sa ne bagam in vorba cu altcineva. Nu trebuie neaparat sa raspunzi ceva interesant. De obicei persoana care te intreaba "ce faci?" nu este interesata neaparat de ce faci tu in acel moment, ci doar vrea sa inceapa o conversatie cu tine.
Apropo, daca vrei sa faci conversatie cu persoana respectiva atunci cand te abordeaza, ar fi de preferat sa nu dai raspunsuri de genul: mananc, citesc, lucrez etc. pentru ca, foarte probabil, iti va spune ca revine ea mai tarziu cand nu ai treaba.
Nu spune nimeni ca discutiile trebuie sa fie mai mult despre ce faci sau despre ce ai facut in ultimul timp. Poti vorbi despre lucruri la care te-ai gandit, curiozitati, sa dezbati idei, sa spui ce ai mai vazut pe internet sau sa povestesti o amintiri interesanta care nu e musai sa fie recenta. Eu, de exemplu, discut mai mult despre idei, curiozitati, pareri, intamplari care nu sunt neaparat recente si intr-o masura mai mica despre ce am facut in ultimele zile.
Ar putea ajuta sa pui mai mult intrebari persoanei cu care discuti si sa te arati interesat de ceea ce spune. Eventual sa vii si tu cu cate un feedback din cand in cand si sa mai spui si tu cateva lucruri despre tine.
Am o prietena pe care atunci cand o sun in weekend si o intreb "ce faci?", de cele mai multe ori, imi raspunde cu mandrie si entuziasm "Absolut nimic!". De obicei ii raspund "Felicitari!", iar ea imi raspunde razand "Multumesc.". Ma inteleg bine cu ea, spune multe lucruri interesante chiar daca de facut nu prea face mare lucru.
Relatiile intre oameni tin de modul in care ne completam intre noi. Daca tu esti mai tacut, asta inseamna ca te-ai putea completa mai bine cu cineva mai vorbaret. Poate stand pe langa persoana respectiva iti vin si mai multe idei de subiecte de conversatie pentru atunci cand vei discuta cu altii.
Exista si optiunea sa te vezi cu cineva ca sa faceti ceva practic, si atunci vei avea din start ceva spre care sa iti indrepti atentia chiar daca nu esti prea vorbaret.
Si eu eram mai introvertita decat sunt acum atunci cand eram in perioada adolescentei. Asta pentru ca atunci aveam foarte multe idei preconcepute despre cum sunt oamenii si eram convinsa ca nu prea imi plac. Dar, cu timpul, cunoscand si oameni care mi-au dovedit ca greseam, am ajuns la concluzia ca lumea nu este asa cum imi imaginam eu si unii oameni imi plac mai mult, iar unii mai putin. Plus ca nu ma mai intereseaza sa fiu pe placul tuturor si asta ma face sa ma simt mai bine printre oameni.
Intr-o relatie sanatoasa (indiferent daca este de prietenie sau de cuplu) este nevoie sa il accepti pe celalalt asa cum este el, cu bune si cu rele. Asta nu inseamna ca nu este nevoie sa tii cont de persoana cu care interactionezi. Este o diferenta intre a ii spune cuiva ca ceva concret legat de modul in care comunica cu tine nu este ok pentru tine sau ca ai vrea sa tina cont de tine si a il bate la cap sa nu mai fumeze, de exemplu, pentru ca asa stii tu ca este bine. In prima situatie este vorba despre imbunatatirea modului in care comunicati intre voi, iar, in a doua, despre incapacitatea ta de a il accepta pe celalalt fara sa il conditionezi.
Hai,ca nici nu e roman asta dacă e 
Am incercat sa fiu empatica si sa iti dau un raspuns constructiv si argumentat la ceea ce ai intrebat. Daca nu te intereseaza nici nu este nevoie sa-l citesti. Nu iti mai raspund alta data la intrebari.
Ce suparacioasa esti empatica mea dulce și inteligenta
Tu nu pari deloc o persoana cu depresie si anxietate sociala dupa cum te exprimi aici.
Am momente și momente, in ultima vreme nu mai am depresie dar am anxietate in schimb dar nu mai e gravă ca la început, sunt imprevizibil am momente și momente, am mai multa confidenta in mine in ultimă vreme nu știu de unde a apărut că nu eram deloc așa
La întrebarea respectivă nu trebuie neapărat să răspunzi doar cu "bine", e un răspuns sec, în sictir, după părerea mea. Eu folosesc răspunsul ăsta doar când sunt certat cu cineva, în rest îmi descriu activitatea pe care o fac în momentul acela. Spre exemplu: "bine, uite mă uitam pe Facebook, tu ce faci?" sau "bine, ascult muzică. Tu ce faci?" etc, sunt multe alte răspunsuri pe care le poți dezvolta ușor, fără bătăi de cap.
Privind depresia, sfatul meu este să mergi la un psiholog, el știe cel mai bine cum poți să treci peste depresie, având experiență destulă în domeniul ăsta.
Da,ca tratamentele prescrise de psihiatrii nu ajuta deloc, ele "promit" ca restabilesc dopamina, serotonina si altele dar la mine nu funcționează, am rezistenta la tratament, ori depresia mea e prea grava idk
Mie nu mi se pare ca raspunsul"bine" e sec. Poate suna sec dar depinde pe ce ton te adresezi. Daca nu vrei neapărat sa dai detalii despre ce făceai poți spune "bine! Tu ce faci?". Deoarece persoana probabil nu te întreba neapărat ce făceai dar cum te simțeai și astfel dacă răspunzi cu bine tu cf mie mi se pare ok.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
