Care este cel mai bun tratament pentru Fobie socială?
E cineva de aici care a trecut prin așa ceva?

Cel mai bun tip de tratament al fobiei sociale e pe deplin subiectiv, diferă de la o persoană la alta. Ceea ce pentru mine este eficient conform psihicului meu, pentru tine poate să nu fie util.

Ceva general ar fi analiza gândurilor tale. Așadar, să reușești să fii psihoterapeutul propriu. Să realizezi motivele profunde ale anxietății tale și să le analizezi, întinzând firul ghemului până ajungi la bază, la rădăcina fobiei. E posibil să fie frica de ridicol (e comună în fobia socială) și astfel îți faci griji despre ce percep ceilalți despre tine. Dacă ajungi să cunoști cât de împrăștiată e gândirea celor din jur, nu ai mai ține cont, căci nu ți-ar păsa de raționamente repezite. Problema e când din lipsa stimei de sine ajungi să crezi adevărat ceea ce categorisesc ceilalți legat de tine. Îți însușești eticheta cu capul în pământ, rămânând un om paralizat. Majoritatea judecăților îndreptate spre un om în sens de blamare nici măcar nu sunt trecute prin filtrul gândirii. Sunt niște reprezentări, niste generalizări schematice care nici nu au un sens ce poate fi explicat în mod pertinent. Drept exemplu, noțiunea de "prost". Nu există om care să nu aiba minim o abilitate sau o trasătura dezvoltată din nenumăratele variante aflate la dispoziție. Nu vorbim despre cazurile handicapurilor mentale, ci modul pueril în care se folosește cuvântul în sens peiorativ în stânga și-n dreapta. Iar dacă ești criticat în sensul acesta asupra unei abilități specifice, nu te considera, spre exemplu, "prost" la general. E o eroare de gândire. Îți suprimă motivația, astfel și voința, iar fără voință și motivație n-ai impuls să evoluezi în diferite proiecte, căpătând succese, astfel căpătând încredere în tine. Și asta ar fi doar una din schemele care trebuiesc descusute, când ai fobie socială e un conglomerat de idei interpretate prin intermediul erorilor. Pe lângă faptul ca e necesar să te cunoști pe tine, prin intermediul cunoașterii de sine înțelegi și subiectul de care îți e frică. Agresivitatea altora are la baza frustrarea, anticiparea negativă, furia ce inițial a fost o frică. Există un noian de mecanisme de aparare ce le folosesc oamenii, unii se izolează social căci au fost răniți, alții la aceiași stimuli își sucesc radical reacția și devin aroganți, răzbunători și violenți.

Trecând peste partea psihoterapeutică, unde am arătat în linii mari cum se analizează situația (tu adaptezi la ideile ce îți produc ție frica) există și modalitatea de tratament care implică să te integrezi într-un cerc social, într-un mediu controlat (te ajută dacă ai un prieten de încredere ce te poate susține). Dacă nu ai un astfel de prieten, atunci, vorba românului, facem noi ceva din ce avem. Poți să urmezi pași siguri să te împrietenești doar cu o persoană, spunandu-i ce problemă ai, rugând-o să ajute. Cam atât. Nu știu situația în mod detaliat.