Iluzia are obiect pe cand halucinatia e complet inventata.
Exemplu: un bolnav psihic are iluzia ca apa care curge la robinet e de fapt o voce care il injura (exista obiectul: zgomotul apei). Insa este o halucinatie daca aude voci din senin, fara un zgomot care sa fie obiect.
HALUCINÁȚIE, halucinații, s. f. Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate. ♦ Produs al acestei stări; nălucire, vedenie. – Din fr. hallucination, lat. hallucinatio.
ILÚZIE, iluzii, s. f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; amăgire; himeră. ♢ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var. : (înv.) iluziúne s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis.
Se vad clar din definitii diferentele.
DedeMihaela93 întreabă: