Sah, table (daca are cu cine), puzzle, impletit, pictura, fotografie, gradinarit (daca are unde), pescuit, plimbari in care sa isi impuna sa observe ceva frumos la fiecare iesire. Mesaje frumoase pe telefon (daca stie si poate butona) pentru membri familiei, cunostinte, vechi prieteni (daca mai are). Cu putina minte pusa la contributie, se mai pot gasi si altele. Desi batrinetea afecteaza multe din capacitatile celor ce o ating.
In primul rand: sa nu stea toata ziua singur acasa!
Sa se intalneasca cu alte persoane cu care are interese asemanatoare, sa frecventeze cluburi destinate pensionarilor, sa-si caute fostii colegi de munca, de clasa etc si sa le viziteze pe rand, etc. Daca-si face o lista serioasa, sigur nu-i vor ajunge zilele dintr-un an sa le viziteze pe toti!
Of. E o chestiune vitală dar cu mai multe răspunsuri. Pot spune că nu le am.
Mai întîi, un bătrân e și el om, adică are lucruri comune cu orice adult sau chiar și copil. Dar nu toți sunt la fel.
Apoi: de cînd începi să fii bătrân. În ochii unui adolescent, de pe la 45.
Apoi, există mituri despre ce un bătrân nu are voie să facă. Un bătrân sănătos poate să se ocupe de ce se ocupă orice adult. Starea de sănătate, bugetul, profilul moral (de la om simplu la om cu obiceiuri intelectuale), și mai ales ușurința de a accepta schimbări ale obiceiurilor, toate astea contează. Prinde bine obișnuința lui de a fi introspectiv și de a da voie altora să discute despre situația lui (evident, fără încălcări).
Uneori dacă începem să îl dadacim pe "bătrîn" pierdem naturalețea relației.
Aș vedea important plecarea din pat respectiv poziția culcat (se practica numai cînd dormi) și din casă. 30 minute zilnice de mișcare inclusiv intensă, evitarea lifturilor, scărilor rulante și a mersului inutil cu mașina consolidează psihicul. E dovedit.
Statul la TV devine o capcană dacă nu e selectiv. Trebuie să alegi din programul TV, nu butonind.
Dacă reușești să te dedici unei cauze nobile. De exemplu să ajuți oameni aflați la greu. Nu cu bani cicucu ajutor la lecții, ținut companie, mers la autorități pentru ei. Nu trebuie să alegi numai îngeri, ci și oameni urîți proști și murdari mai ales dacă nu au nicio vină.
Atunci cînd ești în vid existențial există capcane în activitățile obsesiv-repetitive: religie, alcool, fumat și chiar internet (există oameni care însă țin blogg la 90 și sau care și au găsit perechea pe site-uri).
Idei bune: lucruri pe care le dorea și le-a dat constant laoparte, inclusiv sport, drumeție, alpinism.
Importanți sunt și cei din jur, să nu conceapa proiecte pentru ei care sunt degradante, de exemplu bazate pe stereotipuri: Tata Mare cu vesta de lînă, botoșei, cuibărit pe fotoliu și servit de familie cu tot ce-i trebuie: așa ceva nu există.
Ceeace nu e însă un stereotip e că se pot pricepe la îngrijit nepoții - au mai mult sange rece decât părinții copiilor - dar fără să fie tratați automat ca bone la copil cu normă întreagă.
Un motto realist și bun de urmat e acela că viața începe la 50.
Te-ai gândit foarte bine și te rog să mă ierți că nu ți am dat un răspuns adevărat. Vor mai răspunde și alții.
Încă ceva. Învățatul, urmarea unor cursuri, un serviciu ori practicarea unui hobby: sport/ pictura/ muzica/ gaming, toate acestea sunt la fel de potrivite la orice vîrstă, în funcție de preferințele personale. Nu trebuie excluse.
Și atenție cu excesul de protecție. E degradant, inutil și pune un ecran în relație.
Vîrstnicii chiar au capacități reale.
Cam greu, am cunoscut si cunosc persoane varstnice, care dupa o tragedie ca moartea cuiva drag sau si mai rau a sotiei sa se apuce de alcool, fumat, sa isi neglijeze corpul, sa nu mai manance, sa se plimbe pe afara ca nebunul, sa vorbeasca foarte mult de unul singur.
Dar si oameni care au reusit mai cu oamenii de pe langa el, mai cu familia, sa treaca peste, dar nu de tot, sa mearga inainte, se plimba zilnic in oras, cu bastonul in mana, m-ai opream sa vorbesc cu el, il mai salutam, mergeam la ceai cu el, te rog sa ma crezi, beam poate o bere cu el, dar nu intrecea masura la nimic, era curat, isi calca hainele, facea treburile gospodaresti, si trecea peste. Pana la urma, hobby pentru un om mai varstnic, este ce-i place lui, ce ii placea si pana sa moara acel cineva, unele lucruri sunt inevitabile si trebuie sa ne gandim la un moment dat si la asa ceva, din pacate!
Hei, imi pare rau pentru aceasta situatie... cel mai bine e sa fie inconjurat de cei dragi, copiii, nepotii dansului. Il puteti duce cu masina pana intr-un parc, unde se poate plimba sun supravegherea cuiva, sau sa apelati la un prieten de al acetuia.
Cel mai bine ar fi sa ieși în aer liber. Duceti- va la pescuit, plimbați- va prin parc sau du- l într o excursie. Cred ca pentru oamenii în vârstă aerul liber este foarte sănătos pentru organism și mai ales pentru creier. Ajuta- l sa se delecteze de toate necazurile, mergeți plimbați- va și conversează mult cu el. Multa sănătate și sper ca va am ajutat!