Ce ați face dacă ati avea tatăl mort, nu ați avea prieteni, ați lupta cu o depresie de foarte mulți ani incurabila și acest virus blestemat v-ar ucide mama într-un mod horror? Ati mai continua sa mergeți mai departe sau v-ați sinucide? Într-o astfel de situație sinuciderea nu e o eliberare? Gândiți-vă la 15 ani de depresie de suferință care nu o sa înceteze niciodată fiindcă e în stadiu cronic, sa nu aveți prieteni, nimic și acest virus sa va ia mama care însemna totul, sa moara de la covid chiar de Crăciun. Ce ați face? Eu sincer mai mult de 2-3 luni nu cred ca o sa mai rezist, îmi pare rău că nu am făcut-o mai demult ca nu mai eram obligat sa asist la asemenea tragedii.

Sincer,nu e un sfat, sub nici o forma nu recomand asta, doar iti spun ce as face in situatia aia, fara nici o perdea si anume m-as apuca de baut sau de fumat ceva verde.M-as izola de toti.
Deci asta as face.As asculta muzica sa uit de toate,m-as juca un joc ceva la pc,m-as uita la seriale sa-mi capteze atentia,lupte,sporturi,orice,as face plimbari singur de nebun,as face sport sa nu imi ies din minti de la prea mult stat degeaba.
Deci cum imi permit sa zic asta? Pai nu in sensul ca singura solutie e sa evadezi din realitate,ci pentru ca ceea ce ai tu e o problema mai delicata si o criza existentiala pe care putini ar sti cum sa o gestioneze.
Si daca as fi doctor si ti-as da niste pastile,ti-ar ameliora simptomele,nu si cauza si poate ai deveni dependent de ele si ce bun ar face? Daca ti-as recomanda rugaciuni,probabil ar fi cel mai bun lurcu,dar la fel, nu ti-ar rezolva problema doar asta pentru ca gandurile ar reveni pe urma.
Eu unul, nu as sti ce sa fac, efectiv, in momentul de fata poate nu sunt destul de copt si as claca fiindca nu sunt pregatit pentru lovituri din astea de la viata.Desi stiu ca o sa vina candva si trebuie sa reactionez altfel daca se intampla.
La modul cel mai real,cine te poate judeca? Ai avut ghinion.
Oricum ai zis ca nu muncesti,deci cineva te intretine,pai atunci fa ce iti place,cui ii pasa? Aminteste-ti doar sa ai echilibru.
Cauta si tu sa-ti faci un prieten doi,vezi si tu cum mai omori timpul pana iti trece depresia si dupa vezi tu,iti gasesti un serviciu ceva,o prietena pac-pac si incepi viata.
Esti tanar,ai viata inainte,nu renunta,gandeste-te asa.
Parintii tai au fost,poate ai avut si clipe frumoase cu ei,gandeste-te la ele,nu la faptul ca esti singur,pastreaza amintirea lor in suflet si incearca sa intelegi ca partea aia din viata ta a trecut si trebuie cumva sa accepti si sa devii barbat.E foarte greu,dar daca te sinucizi,lasi loc oamenilor de rahat sa te vorbeasca dupa de rau,eu sincer de asta nu am plecat pana acum,de al dracu ce sunt,ca am vazut cand au murit alte persoane de suicid sau ceva de genul cum reactioneaza oamenii si cum te uita imediat.
Cine zice ca nu o sa vina candva si o zi cu soare pentru tine? Hei, capul sus, nu te pierde si tu, am vazut destui care pleaca asa, dintr-o prostie, devreme.Mai ai mult timp inainte, nu ceda!