Ce este psihoza si cum se manifesta?

Cauta in manualul de psihologie, cls a 10`a.
Boală mintală caracterizată prin tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivităţii bolnavului şi de care acesta nu este conştient. ♦ Stare de spirit bolnăvicioasă, caracterizată printr-o surescitare obsedantă şi contagioasă, creată de cauze exterioare; obsesie, idee fixă.

Http://www.informatiamedicala.ro/dictionar-medical/p/psihoza-5273.html :)

Psihoza

Tulburare mintala caracterizata printr-o dez­organizare a personalitatii, pierderea simtului realului si transformarea in delir a experientei traite. Limbajul medical curent rezerva termenul psihoza pentru bolile mintale nelezionale, care se caracterizeaza prin simptome esentialmente psihologice, cum sunt psihozele acute (bufeul delirant la acces delirant care apare si dispare in mod brusc schizofrenia, delirele cronice - paranoia, parafrenia) si psihoza maniaco-depresiva.

Tratament si prognostic - In ansamblu, tera­peuticile moderne au ameliorat mult prognosticul psiho­zelor, candva pesimist. Aceste terapeutici asociaza un tratament medicamentos (neuroleptice, litiu) unei psiho­terapii individuale sau colective ale caror modalitati sunt foarte variate, in decursul conversatiei medicul trebuie sa caute o buna distanta relationala, nici prea apropiata, nici prea indepartata. De indata ce pacientul admite ca ideile sale delirante sunt patologice, se poate intrevedea vindecarea sau, cel putin, o ameliorare in viitorul apropiat. In ce priveste spitalizarea, atunci cand ea se dovedeste necesara, este preferabil sa fie facuta cu acordul pacientului si al familiei sale. Alaturi de spitalizarea cu internarea pe o durata completa de timp, mai exista si structuri mai suple: spitalul de zi, spitalul de noapte. In toate cazurile este indispensabila continuarea unei relatii terapeutice: conversatii regulate cu terapeutul, exis­tenta unui loc de primire in care pacientul poate trece de unele momente dificile, depistarea si prevenirea reusitelor. Concursul familiei este intotdeauna de dorit in masura in care dezvoltarea unei psihoze (mai ales la adolescent) este adesea rezultanta unui conflict intern al grupului familial. Anturajul trebuie sa se straduiasca sa nu para inspaimantat si sa nu judece cu orice pret bolnavul. Este vorba mai intai de toate sa-l faci pe bolnav sa inteleaga ca suferinta lui este simtita de cei din jur, dovedind ca se stie cum sa se respecte convingerile sale delirante fara a adera, la ele si fara a le contrazice cu brutalitate. Astazi, cei mai multi bolnavi psihotici pot duce o viata profesionala si familiala satisfacatoare, chiar daca vindecarea necesita inca timp si perseverenta.