Încearcă sa îți pui ceva scopuri(asta te va ajuta să trăiești cu adevărat). Nu uita schimbarea incepe de la tine, vocile pe care le auzi sunt fricile tale, e normal sa cazi și după să te ridici cu noi forte.Incearca să mergi la sala, acolo poți face cunoștință cu diferite persoane, lucrează la tine, pentru a ți creste stima de sine.Probabil jocurile pe calculator au influențat asupra ta, drept exemplu, fiind abaterea de la viața reală, și frica de socializare.Incearca să vorbești cu colegii de facultate, de la o simpla bana întrebare.
Trebuie sa stii ca nimic nu e permanent. Nici boala, nici blocajele, nici lipsa de socializare. Totul porneste din mintea ta, de la ceea ce crezi tu despre tine. Invata sa te iubesti pe tine insuti si atunci te vor iubi si altii. Ce fel de om vrei sa fii? Imagineaza-ti ca chiar esti acel om. E nevoie de antrenament dar in timp poti ajunge sa fii asa cum iti doresti.
Oricat de toxic ar suna, increderea in sine se dezvolta si prin experienta.
Ai colegi de facultate cu care sa socializezi?
Ai la facultate diverse grupuri de activitati specifice, asa incat sa aveti un punct comun din start?
Ai cunostinte in familie?
Si eu credeam acelasi lucru despre mine, pana am inceput sa socializez putin cate putin. Si imi antrenam increderea in mine.
Incerci odata, vezi ca nu se intampla nimic, ai mai mult curaj pentru data viitoare.
Si nu ma intelege gresit, niciodata nu o sa putem avea incredere in noi in orice situatie. Nu asta e scopul. Si pe mine ma intimideaza conversatia cu anumite persoane. Si nici nu ttebuie sa conversez cu ele. Asa ca socializez cu persoane cu care ma simt mai confortabila.
Din 100 de persoane sa zicem, sigur poti anticipa vreo 10 cu care chiar te-ai simti confortabil.
Iar daca chiar ai fost diagnosticat cu anxietate sociala, atunci ai nevoie de ajutor specializat.
Buna, pe mine m-a ajutat cartea "The shyness and social anxiety workbook".
Afirmațiile pozitive 5 minute pe zi și de fiecare dată când ai o situație care îți produce o stare de neliniște sunt f. bune. De exemplu: "Mă voi descurca și disconfortul asta temporar va trece. Pot sa fac asta", "Am dreptul să greșesc, peste 5 minte nu va mai conta", "Niciodată nu este despre alții, întotdeauna este despre mine".
Poți să te pui in pielea unei persoane pe care o consideri extrovertita: cum ar aborda ea situația asta? Sau
Cum ai încuraja o persoana pe care o iubești daca ți-ar spune problema pe care încerci să o depășești? Așa trebuie să vorbești și cu tine.
Oamenii sunt f concentrați pe viețile lor, daca se uită la tine poate le place ceva, nu e neapărat de rău. Chiar daca gândesc ceva despre tine, au miliarde de gânduri în ziua respectivă, ce importanță are daca unul sau doua sunt despre tine?
Daca greșești ceva sau te bâlbâi, nu înseamnă că ești prost, e din cauza anxietății. Când vei avea 70 de ani nu mai contează că ai zis tu pe 7 septembrie la ora 12:45 ceva.
Contează dacă tu ii placi pe ei, nu daca ei te plac pe tine. Daca ai vrea sa ai genul ăla de persoane in viața ta.
Contează f mult sa scapi de complexele fizice daca ai, sa îți placă de tine fizic.
Sunt multe lucruri pe care le poți face și mulți oameni au scăpat de gândurile astea negative, inclusiv eu in mare parte. Trebuie sa fii dispus sa lucrezi la asta pentru că nimeni nu o poate face in locul tau.
Prieteni îți vei face cu timpul, când vei incepe sa faci activități care îți plac vei cunoaște oameni de calitate cu aceleași interese.
Anxietatea nu face parte din identitatea ta. Ești mult mai mult decât neliniștea asta pe care o simți uneori.