Pot sa-ti spun doar parerea mea personala, nefiind specialist, traind insa in tagma lor si folosind experienta mea de peste o jumatate de secol.
Memoria este organizata, daca o privim schematic, exact ca si memoria calculatorului.De fapt invers.
Memoria poate fi de termen lung sau scurt.Memoria pe termen scurt, la om este alterabila, cea de termen lung este bine ancorata in creier.
Asa se explica boala Altzheimer, in care batranul uita ce a facut in proxima apropiere temporala, dar retine cu precizie amanunte de la varste si sub 2 ani.
Nu cred ca orele de socializare sau noutati, asa cum zici altereaza memoria.
Memoria umana este aproape infinita, daca judecam la scara in care computerele au ajuns acum.
Memoria umana este selectiva, adica retine economic acele date care-i sunt de folos acum sau mai tarziu.
Se considera ca numarul de biti in creierul uman este practic nelimitat, caci conteaza enorm legaturile (sinapsele ) realizate.
Memoria trebuie exersata.Cu cat afli mai multe se amplifica numarul sinapselor si obtinem acces, memorie si mai mare.
Memoria este selectiva, adica atunci cand aflam o teorie superioara celei pe care o stiam, o uitam pe cea inferioara, ca un program de operare superior la computere.
In fine, memoria umana este esentialmente logica, ea retine metodele de cum putem obtine date pe care le-am uitat, asta sporindu-i capacitatea extraordinara si cred ca nedepasit.In plus poate lua decizii intr-n timp infim, legaturile intre sinapse fiind fenomenale.Bazate chiar pe fapte aparent uitate.Asta alt mod de sporire a capacitatii utile.
Sigur ca in acest context, oamenii mai putin dotati analitic, pot spune ca cei care detin o gramada de date din internet, carti, viata, ar putea sa-si piarda memoria, sau par a si-o pierde.
Realitatea adevarata este ca memoria este pastrata, a devenit superselectiva, dar ca si la calculatoare (sau mai degraba invers), cu cat este mai incarcata (memoria) cu atat accesul este mai lent sau mai sintetic, dand impresia la fraieri ca memoria ar fi pierduta.
M-a preocupat subiectul.Eram cu fiu-meu la o expozitie pe post de expozant.
Fiu-meu avea 15 ani, eu 45 ani. Discutam cu un client, eu incercam sa-i explic in engleza un exponat.
Fiu-meu a intervenit si a fost mai sintetic (adica nu urmarea, caci nu cunostea toate datele), la care clientul, mai in gluma, mai in serios, ma intreaba cum de stie fiu-meu engleza mai bine ca mine? Si eu i-am raspuns sec:'pentru ca capul lui este émpty'., sau mai neancarcat decat al meu.Ei, asta e doar o gluma (cea de final).
Razzvan1612 întreabă: