Ce părere aveți despre acele persoane care au tendința de a repeta la nesfârșit activități, hobby-uri, ritualuri, fraze, fără să se plictisească și să simtă dorința de ceva nou?
Și nu, nu mă refer la cei care fac acele chestii că le dictează cineva, cum ar fi șefii la locul de muncă, ci la aceia care stau în casă și zilnic repetă aceleași chestii din dorință proprie.
E acesta un simptom al TOC (Dulburare obsesiv-compulsivă) sau de anxietate?

Hobby-ul nu are nici in clin si nici in maneca cu TOC-ul, le confunzi tu.
Multi facem profesii si ne construim cariera profesionala pornind de la un hobby, care ne pasioneaza din copilarie, fiind vorba de talent sau inclinatii spre acel domeniu.

Am o parere foarte buna de e, sunt oameni foarte reglati chimic la creier, stau foarte bine pe serotonina, dopamina si endorfine si se simt bine la nesfarsit repetand prin rotatie pasiunile alea, mai ales daca au destule pasiuni diferite, nici nu ar trebui sa se plictiseasca.

Nu e nici un TOC sau altceva. Din contra aia care vor mereu altceva si sa aiba mai mult, au o dereglare la creier.
Si in timp ce altii mor nemultumiti ca vor mereu altceva si mai mult, astia isi traiesc prezentul foarte bine.

Si sunt pasiuni chiar interminabile, de ex daca faci sudoku, rebusuri, probleme la mate, fizica si chimie, nu se vor termina niciodata, mereu ai ceva nou de facut, sau programare.
Daca te joci la calc, sunt jocuri care nu se mai termina ca nivele.

Daca te uiti la TV la emisiuni, documentare, filme, mereu apar noi, deci pana la urma e foarte okey.

Ca nu repeti sa vezi acelasi film, aceiasi emisiunea, acelasi documentar, nu rezolvi repetat aceleasi probleme, rebusuri si asa mai departe, pana la urma nici nu repeti.

Cred că sunt doar uituce

Atâta timp cât nu își fac rău lor și celor din jur... Îi invidiez. Daca ei sunt fericiți, ce treabă avem noi cu asta?

Nu e deloc rău să te mulțumești cu ce ai. Nevoia constantă de mai mult e necesară pentru ca specia umană să progreseze dar din păcate îi bagă pe foarte mulți în depresie. Pentru că uneori nevoia de mai mult depășește capacitățile noastre de a obține mai mult. Și tot încercăm și eșuăm și încercăm din nou.

Rutina nu e inamicul numărul unu al tuturor cum e la modă să crezi.

Toti oamenii au obiceiuri si lucruri favorite pe care le repeta, deci sunntem toti bolnavi? Eu merg pe bicicleta de multi ani si inca nu m-am plictisit de acea senzatie de libertate pe care mi-o ofera.
E clar ca nu fac chestia asta 24/24, incerc mereu sa descopar lucruri noi, dar asta nu inseamna ca in fiecare zi o sa mananc altceva si o sa conduc altceva. Simplitatea e cea mai buna, cand ai multe lucruri ai si stres.

Depinde despre ce e vorba. Dar in nici uncaz nu e vorba de anxietate, ba as spune ca e contrarul. Dupa cum a mentiunat cineva, daca un anumit lucru iti provoaca o anumita stare de comfort/placere de ce nu l-ai repeta. E ca o recompensa pentru creierul nostru mai ales fiind vorba de un lucru din zona de comfort.

Personal, dacă îmi place să fac ceva, îl fac, și din natură proprie, se instalează plictiseala de acel ceva. De exemplu, pictura. Îmi place să pictez, e un hobby, dar termin un tablou în maxim 7h, apoi sunt extenuată. Continui alt tablou poate peste 4 luni. Functioneaza diferit, știu. Dar despre profesori, care toată viata predau doar o materie... plictisitor. Nu o compar cu o anxietate sau vreo tulburare mintală, ( sau orice altă boală). Consider că asta e viata, e unificată. Adică, strânsă intr-un cerc. E inelară.
Repet și eu la nesfârșit hobby uri, dar cu pauză între ele, pentru ca sunt pricepută și n-are rost să fac altceva la care nu mă pricep!

Nu cred de exemplu eu ma uit la un film in fiecare zi si tot imi place.