Legea romana este stricta in privinta transplantului de organe, stipuland conditiile in care se desfasoara activitatile de prelevare si transplant de tesuturi si organe umane. Astfel, prelevarea si transplantul de organe si tesuturi umane nu pot face obiectul vreunei tranzactii. Prelevarea de organe de la persoanele decedate sau in moarte clinica se face numai cu consimtamantul scris al membrilor majori ai familiei sau al rudelor, iar in cazul persoanelor in viata, se poate efectua de la persoane majore, cu capacitate mintala deplina, in absenta unui pericol pentru viata donatorului si avand consimtamantul scris, liber exprimat al acestuia.
Numarul mic de donatori de organe din Romania se datoreaza deficientei in a depista persoanele aflate in moarte cerebrala, deoarece in spitalele din tara exista doar cativa coordonatori de transplant, medici care pot constata ca se indeplinesc conditiile de prelevare. Un alt motiv ar fi lipsa aparaturii prin care se mentin in viata persoanele aflate in moarte cerebrala.
Pe de alta parte, in Romania legislatia nu prevede acordul prezumat al donatorului de organe (acordul automat al pacientului aflat in moarte cerebrala) ceea ce presupune mai putine transplanturi de organe si astfel salvarea mai putinor vieti decat ar fi posibil. In tarile civilizate exista carnete de donatori in care e stipulata clar dorinta posesorului de a dona organe in cazul in care lui nu ii mai folosesc. La noi e nevoie de acordul apartinatorilor care de multe oi se gandesc ca nu isi mutileaza copilul, sotul, sotia sa salveze o viata. Eu personal sunt de acord de o mie de ori sa donez tot ce se poate pentru a salva o viata.
In mod sigur ca da. Daca ar fi si in Romania ca-n alte tari sa ai undeva scris pe cartea de identitate, sau in evidentele medicale, ca esti donator de organe ar fi minunat, ca nu s-ar mai pierde timp pretios pana sa se obtina acordul familiei. Daca mai este ceva bun si functionabil in corpul meu cand mi-o veni sorocul, sunt de acord.
DA. Sunt de acord cu dunarea de organe, trebuie sa ne gandim ca daca murim nu mai avem nevoie de ele, cu siguranta ele vor salva viata unor oameni.
Asta imi si doresc daca in cazul ca voi pati ceva si nu mai pot fii salvata vreau sa donez(nu sa le vand), deja problema aceasta am discutat-o cu familia.
Bineinteles. Dar e nevoie de semnatura tutorilor legali daca nu ai 18 ani si ai mei nu ar fi de acord in veci cu asa ceva.Am incercat sa vorbesc cu ei dar nici nu vor sa auda:"Parintii trebuie sa moara inaintea copiilor" l-am citat pe tata
Salut!
De ce sa nu fiu de acord? Daca Doamne Fereste s-ar intampla ceva si nu as mai avea o speranta la viata, as dona. Mie oricum nu-mi vor mai fi de folos, in schimb pot salva viata altor oameni.
Donatorii oricum nu mai pot beneficia de acele organe, de ce sa nu salveze o viata/doua/trei?
Sigur ca da. Ce-i mai fain decat sa vezi ca cineva care este pe marginea prapastiei este salvat? Insa este bine sa-i salvam pe altii chiar daca nu mai apucam sa-i vedem dupa aia. Sau in functie de ochelarii pe care-i folosesti - s-ar putea sa-i vezi totul dupa aceea.
Da, ce sa mai fac eu cu ele? Mai bine ii sunt de folos cuiva de a carui viata ar putea depinde acest transplant.
Dupa ce esti in moarte clinica cred ca nu mai conteaza dar intrebarea buna e daca in timpul vietii ti-ai dona sa zicem un rinichi partenerului sau cuiva strain.
Eu una as dona
Dc dk eu nu as mai avea nikio speranta d viata sa nu traiask alta pers, e o fapta ff generoasa
natural întreabă: