Ce pot sa iau sa am mai multa energie? Xanax mă cam moleseste,dar iau că mă rupe anxietatea socială,nu exista altceva,alte tratamente dintre toate care sa îmi diminueze forma mea severa de fobie sociala decât Xanax,așa că nu pot lua altceva.
Ce as putea sa iau sa am in contextul asta mai multa energie sa nu mă simt molesit? Sunt constrâns să iau xanax,nu exista altă modalitate de a diminua anxietatea mea. Sunt deja dependent fizic și psihic dar daca nu le iau tremur in ultimul hal in public, așa anxietate care să aibă atâta rezistenta la orice tratament și sa nu treacă eu rar am mai văzut, citit despre ea, de 5-6 ani nenumerate tratamente am încercat și nu merge nimic decât Xanax, restul erau apa de ploaie,baiu este că pastilele astea nu vindeca ci doar tratează efectul,sa nu mai zic că dacă le întrerupi brusc de mai multe ori din cauze financiare sau altele ramai cu probleme toată viața gen tinitus permanent!
Eu am ajuns la concluzia că nu o sa mai scap de depresie și anxietate,doar prin suicid sau moarte,medicii cu tratamentele lor apa de ploaie îți iau banii și pierzi și timpul, ramai la fel de bolnav efectiv, îți spun că te vindeci dar îți vând gogoși. Nu știu dar daca nu le tratezi la timp nu cred că mai scapi de ele dupa câțiva ani de zile când devin cronice.

Am lucrat in 3 schimburi și aveam aceleași probleme,habar nu ai vad despre problemele astea,munca nu te ajuta cu nimic,la chimia creierului acolo e problema,de acolo toate problemele pornesc. Oricum o sa lucrez din nou dar nu scapi, revin mereu problemele, recăderi, mereu. Asta e mentalitate de comunist și de analfabet funcțional fără supărare. Tu in primul rand nu ai putea sa te duci la lucru daca aveai problemele astea, știi unde erai tu acum dacă aveai anxietatea mea? Ori la 2 metri sub pământ ori internat la psihiatrie,chemai salvarea imediat cum ieșeai din casă,te rupe, habar nu ai ce vorbești! La mine e in stadiu sever tremur rău dacă nu iau xanax și cu xanax uneori. Nimeni nu merita sa trăiască cu așa ceva de aia susțineam că e mai rău decât cancerul că de la cancer mori scapi de chin de la astea nu mori și te chinuie in ultimul hal ani de zile, este efectiv iadul, mai rău de atât nu se poate să vrei sa ieși din casă și să nu poți. Am făcut orice și nu se poate, nu am curajul in morții mei să mă arunc de pe un bloc cu 10 etaje, cu pastile nu prea mori asta e problema, am ajuns la disperare aproape

Răspunde

Raportează

Evaluează

Am spicuit pe aici și fără supărare, oamenii au dreptate. Boala e reală, dar boala noi singuri ne-o alimentăm. Prin gânduri negative depresia noastră crește, nu poți da toată vina pe natură. Iar de cancer, dacă susții că e mai ușor, îți doresc să suferi atunci de cancer ca să vezi atunci dacă ți se mai pare mai simplă decât depresia. Plus că oamenii nu înțeleg un lucru, că diferența dintre bolile psihice și cele fizice, e că în bolile psihice singurii răspunzători suntem noi, pe când în bolile fizice, uneori vrei nu vrei te doare, deși wait, și de boala fizică dacă ne uităm mai atent este că în spate e tot vina noastră, chiar dacă ne place sau nu să acceptăm, bolile de cele mai multe ori vorbesc despre comportamentele noastre de zi cu zi. Uite spre exemplu eu sufăr de obezitate și deși auzeam non-stop oameni care chiar acuzau că suferă de boli sau de metabolism lent și că se îngrașă, eu una nu am vrut să pic în neasumarea asta, ba funny e că acum chiar mă pot scuza după hipotiroidism că mă îngraș, dar la ce m-ar ajuta să nu recunosc că eu ador mâncarea și eu non-stop simt nevoia să mănânc. Mănânc orice, oricum și știu că comportamentul meu m-a dus la boala aia + gena (nu mint că intră și ea în discuție, că am știut dintotdeauna că am fost mai domoală și lentă, deci asta mi-a prevăzut oarecum soarta) dar dacă eu știam deja care-mi era gena și în loc să bag și mai mult și chiar să îmi bat joc de orarul de somn, pentru că în tinerețe dormeam la orice oră voiam, sau uneori nu dormeam cu zilele doar ca să mă dau mare că eu am timp mai mult, ori funny e că de multe, mai ales în perioada facultății, tocmai din cauza bioritmului meu mai lent, am stat mai multe nopți nedormită, chipurile ca să învăț, când oricum nu învățam non-stop sau nu rețineam oricum nimic. Dar mă rog, ceea ce vreau să subliniez este că comportamentul meu de haos și nebunia faptului că aș fi tânără și pe atunci chiar păream a dracului de sănătoasă mi-am distrus sănătatea, gena a ajutat la formarea bolii dar pe baza comportamentului meu descreierat. Și îți garantez, că despre orice boală ar fi vorba, acolo în spatele ei stă, nimic de zis, gena + dar plus comportamentul deviant al omului. Cred că și Dumnezeu susține ideea că o dată ce ai exagerat cu ceva sau ai făcut ceva ce nu e "văzut" bine de El, acolo începe păcatul, viciul, durerea și în final boala.
Ca să mă reîntorc pe cazul tău, cel al depresiei, depresia se spune că apare o dată ce nu-ți accepți sinele și ai ură față de propria persoană, dar pierzi și sensul/scopul în viață. Deci acum poate unul ca omul de mai sus s-a exprimat prea urât și vehement și poate nici nu a înțeles pe deplin, boala ta, că da e o boală în fond și asta, dar cred că sfatul primordial în ameliorarea depresie e clar găsirea scopului și munca, fiind legată și de tristețe, cu atât mai mult recomand tuturor depresivilor cronici, sport, de la box până la a te arunca în gol și cât mai agresive/aventuriere sporturi, deoarece doar așa reverși la nivel de creier, asta dacă tot vrem să aruncăm toată culpa pe "chimia din creier" și serotonina/endorfina e tot în creier, care la depresivi lipsește o groază, dar ce să vezi, sportivii și chiar medicii susțin că o putem chiar procura noi singuri prin mișcare și evident prin cacao și ciocolată neagră, iar tot mai recent studiile arată că de fapt o îmbrățișeare secretă și mai multă endorfină decât chiar sportul. Deci din astea nu sunt lucruri suficiente ca să deduci că primele tale rezolvări sunt la nivel comportamental (anume muncă/mișcare și interacțiune)? Dacă nu ești fan oameni, că depresivilor le place izolarea, it's ok, și eu ador izolarea și eu nu sunt depresivă, eu una îmi alimentez puterea din a mea solitudine, deci e ok așa, oricum uneori în ziua de azi, e mai bine singur, decât "să te simți singur" printre mulțimi de oameni cu care să oricum comunicarea să fie superficială sau cine știe în timp aduni iar alte frustrări, că de obicei așa se întâmplă printre oameni, aduni frustrări și dureri, că nimeni nu-i perfect și poate astea iar îți alimentează depresia, dar jobul/scopul tău în viață e primordial. Și nu uita că sunt unii chiar cu cancer care lucră, așa că nu ai nicio scuză ca să te iei de alții, care îți vor binele, mă rog chiar și așa spuse lucrurile fără asertivitate și la prima vedere, fără empatie. Dar acest user, în opinia mea are dreptate, tot asta îți recomand și eu. Cât de socializat totuși, poate nu o faci musai cu un grup numit "prieteni" care apoi să-ți devină dușmani și în final să pici tot în depresie, nu uita că dacă dai un search pe google și cauți informații despre depresie, la definițiile alea cele mai din popor găsite, fix așa cum vedeau oamenii depresia, ăia fără studii, dar vedeau bine, depresia la origine apărea când unui om îi murea o persoană dragă sau pierdea contactul cu acea persoană dragă, deci tocmai de aceea nu recomand depresivilor ăstora să lege până la urmă relații prea deep cu oameni, ca după la plecare, certare sau pierdere să nu pice mai grav, dar vă recomand tot multă implicare în societate și socializare cu oamenii prin prisma unui job și a implicării în voluntariate, nu ai idee cât de dezvoltă voluntariatele chiar ca și stimă de sine, cât de ajută pe tine neacceptat/neiubit, crezând că suferi teribil, să vezi că sunt acolo în Univers și mai mulți oameni care suferă, unii chiar cu povești mai creepy decât ale tale și nu, nu au anxietate ce să vezi, dar au povești mult mai grele și uite-i că chiar și acolo în orfelinat, văzuți ca ultimii oameni, sau chiar în azile de bătrâni, sau chiar în pușcării, ei au puterea de a zâmbi iar și iar și a lua mereu viața de la capăt. Eu una zic că experiențele de genul va schimba pe veci până și "chimia din creier" a unui depresiv.
Sfatul meu pur sincer și personal, un depresiv nu are nevoie ce-i drept nici de medii ostile cu oameni prea ostili pentru că și asta le poate declanșa mai mult boala, dar clar nu au nevoie nici de oameni mai buni ca ei, deoarece e teribil pentru ei, să nu se accepte și să se compare mereu cu oamenii de vază ai societății. Părerea mea că depresivii ar trebui mereu să își îndrepte atenția către oamenii suferinzi, ce mai suferinzi, dar să învețe totuși să se și detașeze cumva de ei și nici să nu se atașeze mai mult decât minim de aceștia pentru a nu suferi și mai mult apoi din cauza traumelor altora. Însă oamenii aceștia i-ar ajuta mult. Până și psihologii susțin că e ok uneori să ne uităm mai jos să vedem cât de greu sau de mai greu o mai duc și alții, să vedem cumva că nu suntem singuri în Univers, și la dracu dacă suntem, suntem undeva la mijloc mereu între unii cu vieți ceva aparent mai bune și între alții care chiar luptă doar să supraviețuiască.
În final ți-aș mai oferi un sfat, dar sper să nu te superi pe mine. Dacă tu spui mereu că nu mai poți și vrei să scapi, înseamnă că creierul tău către acolo se îndreaptă și tu lent către sinucidere îl îndrepți și acolo chiar nu mai ai nimic de făcut iar întrebările tale de pe TPU sunt de prisos pentru că la sinucidere vei ajunge.
Pe vremea când dădeam bacul aveam emoții teribile, cum țineam cont și de părerea neamurilor era crunt să aud că pic și deci voiam cu orice preț să iau și de ce nu să și scap să nu mai stau în vară să mă duc iar, iar vărul meu care e total opusul meu, el copia în draci peste tot și oricât de puțin știa el era convins că cumva va ști și cumva va face să ia. Și într-o zi în apropiere de bac, mă întrebă cum stau cu învățatul și ce mai fac și eu m-am plâns la el și i-am zis că nu știu. Dar el pune o mutră sigură, dar și motivatoare și chiar funny la mine și-mi spune în final :
"Hai, mă, spune-ți și tu că știi și să vezi cum ai să știi, nu-ți mai spune într-una că nu știi, ai citit, ai deschis cărțile măcar, ei bine, atunci știi și ai să știi." Atunci sincer, nu prea am înțeles ce vrea să spună, mi se părea cam ciudat, cum naiba să-mi epun eu că știu, deși eu vedeam clar că dacă închideam cartea și nu mai știam parcă nimic.
Cum spuneam, pe atunci nu înțelegeam, însă mai târziu tot documentându-mă pe psihologie, am înțeles că ceea ce spui și pui în gândurile tale, aia devii. Tu acum o să o ții tot pe a dumneata și o să susții că doar oricum sunt involuntare, adevărul e că din ce am citit emoțiile oricuk sunt involuntare, iar unii psihologii susțin că nici nu e ok să te împotrivești lor, ci să le accepți, chiar și cele mai negre emoții, însă tot ei susțin că noi avem și un întrerupător și pe acel întrerupător suntem doar noi răspunzători să apăsăm, în cazul de față, să ținem în frâu acele emoții și chiar gânduri.
Cum spuneam, deoarece gândurile depresivilor sunt despre cât de nașpa sunt ei văzuți și ce nașpa sunt, acolo trebui lucrat. Mai întâi să accepți că poți oricând și chiar ai dreptul ca în viața ta să fii și sucks, nici Napoleon nu a fost mereu învingător, dacă deja trăiești cu impresia asta și de aici vin gândurile tale toate, alea involuntare, deja ai o totală gândire eronată și distorsionată și singur deja nu mai faci față, ai nevoie de un psihoterapeut care să fie pentru întreaga ta viață lângă tine. Da spun bine când spun pentru întreaga viață, pentru că ce să vezi de depresie nu scapi, o dată ce s-a instalat dar e de datoria ta morală și civică până la urmă de a o ține sub control și de a o minimaliza, și de aceste 3 ingrediente magice ai tu nevoie ca o dietă pe viață (muncă/scop/sport, psiholog și relații sociale/interacțiune umană) și poate dacă e la nivele colosale și de medicație de la psihiatru pe durata întregii vieții. Însă ideea e că astea ar trebui să-ți revină rutină, nu azi faci una (gen sport), peste un an mergi la muncă, dar peste 5 decizi să te lași pe motiv că iar te apucă depresia iar peste nu știu ce timp, mergi la psiholog că te-ai trezit că deja e gravă boala ta. Nu, toate le pui într-un mix zilnic și zilnic îți iei remediul/mixul împotriva depresiei.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ai scris mult și prost! Nu suntem noi raspunzatori,așa se manifesta boala de aici și gândurile astea,un om sănătos nu are astfel de gânduri,boala generează gândurile fiindcă te fac foarte vulnerabil și sensibil la orice. Ai scris și chestii relevante dar și chestii ce te depășesc. Nici un om nu vrea să aibă sau sa gândească negativ,așa se manifesta boala din cauza dezechilibrului chimic al creierului și a neurotransmitatorilor afectați,când chimia creierului e defectuoasă nu mai depind de tine gândurile alea,ele vin de la sine și de vrei și de nu vrei,așa că nu,nu au dreptate pentru că nu știu lucrurile de baza,mecanismele bolilor multi useri de pe aici,unii nici nu s-au confruntat cu așa ceva sau nu au studiat despre așa ceva. Tocmai astea sunt simptomele bolii așa cum sunt și la cancer și alte boli și nu pot fi controlate de la sine,nici gândurile nu pot fi,ele sunt consecința bolii așa cum ești și lipsit de vitalitate,dinamism,energie,voința,ambiție,memoria ți afectata,atentia,concentrarea și multe altele,ele există și nu pot fi controlate sunt rezultatul bolii,asta e păcat că mulți nu puteți înțelege,și nici nu o sa înțelegeți fiindcă nu înțelegeți in profunzime și în substraturi cum se manifesta bolile astea și că totul tine de chimia creierului,care ea e răspunzătoare de starea noastră,serotonina,dopamina, noreprinefina, noradrenalina și altele,chist și melatonina că dacă ai probleme cu insomnia și asta e defectuoasă,asta glanda pineala o eliberează natural daca se doarme in anumite ore,dar cum și insomnia face ravagii e complexa treabă. In rest ce ai menționat este adevărat, trebuie să cauți mereu să ai un trigger de care sa te agăți, un boost dar e al dracu de greu când nivelul de serotonina e pe low, poți face orice o faci forțat nu vine natural ca la unul care nu are probleme de astea, și când o faci forțat o faci degeaba în depresie că orice ai face nu e ok daca in momentul ăla nu ești ok cu mediatorii chimici.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Și mie anxietatea ultimii 4-5 ani ia distrus în proporție de 75-80 %,chiar mai mult,nici până la magazin nu puteam să ies și tu sunt un tip al dracu,dur și m-au ingenunchiat problemele astea,și acum sunt al naibii daca mă supără cineva,dar nici măcar eu nu pot lupta cu așa ceva,de fapt oricui ii poate da game over vieții,nu tu le joci pe degete cu strategii și le dai temelie ele îți dau tie indiferent cat ești de puternic! E o umilință că am problemele astea că eu inspiram frica in școală generală,in zona,eram un tip rău și acum am ajuns sa îmi fie teama sa ies din casa sa nu cada lumea că tremur dar deja m-au văzut ogramada din zona și mă consideră într-un fel,ei nu știu că am anxietate că sunt mulți țigani,adică subt romanii inculți dar-mi-te tiganii,dar nu mă intere ce părere au de mine dar e prea greu sa lupți cu așa ceva,se manifesta fizic oribil,e imposibil de controlat. Nu prea merge nici cu respirație că mai incerc și eu,o diminueaza puțin dar prea puțin! Nu o sa mai scăpăm de așa ceva,repet,doar prin sinucidere o sa scăpăm,nu incurajez dar viața noastră va fi un iad toată viața,avem nevoie de oameni care sa ne susțină,iubească,înțelege,care să vorbească cu noi,dar când ai probleme de astea nici neamul nu mai vb cu tine,te marginalizează,prietenii,de ei nici nu mai zic direct dispar. Pai trebuie sa încerci mai multe până dai de un tratament potrivit,eu am incercat multe și am realizat că nu o sa mai mă vindec complet,adică sunt momente când nici nu pari sa le ai,dar mereu revin problemele nu te lasă. Și eu am luat și degeaba,mai aveam și bani și era în van nu puteam să mă bucur de ei,acum sunt și amarat și la fel ca la început e mai grav. Eu sincer nu vad decât sinuciderea, dar nu mori cu pastile, să trăiești toată viața cu așa ceva trebuie sa fii psihopat și sadomasochist, retardat mintal. Eu as face multe acum și nu pot din cauza anxietății extreme, e foarte grav.

Răspunde

Raportează

Evaluează

As face dar nu te duci de la astea, ramai cu probleme poate întreaga viață, dar atât! Sincer as face o daca as avea o metoda sigura că nu mai pot lupta cu problemele astea și cu depresia, alții se sinucid după câteva luni eu lupt de ani grei cu așa ceva, te chinuie in ultimul hal, am noroc că am xanax că nu puteam să ies afara.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ce varsta ai?

Răspunde

Raportează

Evaluează

E foarte scump și nu face minuni. Bolile psihice cronice nu se mai pot vindeca, din păcate mulți nu înțeleg asta, dar cred că e pe baza analfabetismului funcțional, eu rar am văzut români și țigani deștepți în viață asta.

Răspunde

Raportează

Evaluează