| 4evergentleman a întrebat:

Ce rost mai are să trăiesc daca nu am părinți și nimeni nu mă iubește? Nici măcar familia!? Mă simt singur pe lume,trăiesc o criză existențială serioasa,devastatoare în unele clipe,mă simt în plus pe lumea asta și în familie,mi greu sa mă adaptez într-un colectiv,am. tendinta de a mă certa sau a sta departe de oameni,nu știu nu suport oamenii falși,ipocriți, cu 100 de fete,perverși și aleg sa mă izolez,da nu stai cu ei la discuții,îmi este scârbă de ei,mai ales că majoritatea se bârfesc între ei în lipsa lui Gheorghe sau Ilie (exemplu)
Nu am decât un tovarăș dar și cu asta Ba mă înțeleg ba ma cert rău!
Ce rost are sa mai trăiesc? simt că nu mă place nimeni,anxietatea in zona la mine mi-a stricat imaginea și lumea mă crede nebun,adică se vedea pe mine că am probleme! Mi se rupe uneori de asta dar uneori contemplez numai despre acest aspect,,de ce lumea mă vede așa când eu nu sunt așa",dar atacurile de panica,fobia sociala in care se manifestă prin tremur m-a făcut de râs în zona și nu numai că eu in halul ăla ieșeam din casă,adică eu aveam o anxietate de cartea recordurilor,îmi jucau sprâncenele,îmi tremură capul rău în public,tremuram tot,transpiram exegarat, până și obrazii îmi tremurau așa de gravă era anxietatea,acum sa mai diminuat dar prima impresie contează!
Am și depresie,nu sunt prea ok cu mine însumi,nu pot accepta că sunt tăcut,introvertit,mi se pare o umilință,că sunt varza având în vedere că eu inspiram teama și resoect in generala,nimeni nu avea curajul sa se ia de mine,mi se pare o lovitură prea dura de la acest bărbos,dar tot odată sunt mulțumit că nu prea am lucrat și am fost ținut în puf,recunosc că nu îmi place munca dar asta e și de la depresie, dupa 17 ani de depresie și să stai jos pe pat ți se pare un chin,și da,depresia este devastatoare,o boala extrem de gravă care îți fura ani multi din viața așa cum mi-a furat și mie!
Mai sunt și dependent de păcănele,simt că fur curent degeaba,și că lumea mă consideră un ratat că nu am prea lucrat dar ei au văzut doar partea buna a vieții mele nu știu cu ce mă confrunt că duc lupte titanice cu anxietatea și depresia!
Simt că nu am abilități de comunicare,că sunt tăcut,plictisitor,nici să mă prefac nu pot avea o părere ok,că- nainte nu eram așa,eram ca un om normal,încă prea smecheras,acum sunt o umbră a ceea ce eram.
O iubita mi-ar lipsi dar nu știu unde să o găsesc,mai ales că eu mă uit doar la fete frumoase, astea average nici dacă s-ar baga ele cu mine in seama nu le-as oferi atenție dar și eu arăt bine nu mă pot uita la o fata urâtă
De ce nu mai îmi revin? Are rost sa trăiesc așa?

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.
21 răspunsuri:
Bula
| Bula a răspuns:

Cauta-ti o fata frumoasa LA SUFLET, chiar daca nu arata a "manechina" in exterior!

| GabiDumitrescu a răspuns:

"O iubita mi-ar lipsi dar nu știu unde să o găsesc, mai ales că eu mă uit doar la fete frumoase, astea average nici dacă s-ar baga ele cu mine in seama nu le-as oferi atenție dar și eu arăt bine nu mă pot uita la o fata urâtă"_Lucreaza_la_problema_asta_inainte_de_orice_altceva.

| Freya1 a răspuns:

Toți anxioși avem o problema legata de socializare și adaptare.Toti suntem certăreți și nu agreem pe orcine.Deci e o trăsătură comuna iti spun eu.

La mine atâta tot ca am o relație, pentru ca asta am reușit sa fac deși am anxietate, dorinta de o relatie și o familie ok a fost mai presus de orce temere.Dar și eu sunt eu cu a meu cum se spune.Si când ne întâlneam ne întâlneam doar noi, când ieșim ieșim doar noi, nici acum nu avem prieteni neapărat sau sa stam la grămadă pentru ca eu sunt anxioasa și îmi vine greu iar el ma înțelege, si el e cumva ca mine.
Dar îți spun o chestie.Nu trebuie sa ai gânduri negre ca în fond nu trăiește nimeni pentru tine și nici tu pentru nimeni. Daca îți e greu îți e ție și invers, oameni din jur sunt un sprijin într-adevăr, un ajutor sau o vorba buna, dar nu o sa poate niciodată sa fie sau sa facă mai mult asa ca...

| 4evergentleman explică (pentru Freya1):

Mersi că m-ai lămurit, chiar nu știam!

| simplaexistenta a răspuns:

Hai mai, logic ca are rost. Dar fii si tu mai optimist ca daca nu, depresia/anxietatea te va duce la sinucidere (chiar tu spui asta).
Deci fa bine si, cum am mai spus, gaseste un prieten/o prietena adevarat/a.

| 4evergentleman explică (pentru simplaexistenta):

Daca și ar fi așa ușor să îți găsești un prieten adevărat ar fi ceva in zilele astea când toți trag pentru ei sau dupa tine. Te aștept pe tine, când împlinești 18 ani?happy

| DonMoldo a răspuns:

Imi pare rau sa vin cu inca o veste oarecum proasta asupra ta, dar pare-mi-se ca porti cea mai mare vina in povestea asta.Nu esti optimist deloc! laughing
Prietenii si iubitele nu se fac pocnind din degete si nici peste noapte, si ce sa mai zic de distractie! Ti se pare! Nimeni nu o tine non-stop intr-o mare petrecere, chiar daca tu poate apuci sa vezi numai acea partea a oamenilor cu care intri in contact.
Oricum, iti recomand sa spui cuiva...si sa nu-mi vii cu idei de genul "n-am cui ca nimeni nu ma iubeste". Desigur, nu am viata ta, dar iti pot spune sigur ca pe fiecare ne iubeste cineva, chiar daca tu poate nu stii o ruda ceva sau chiar la un pshiholog sigur te-ar asculta.

Răspuns utilizator avertizat
| Mitzupitzu a răspuns:

''Are rost sa trăiesc așa?'' Da.
Daca nu esti aici la trolaj iti dau un sfat:mergi cat poti de repede la un psihiatru.

| 4evergentleman explică (pentru Mitzupitzu):

Nu-s cu trollaj,sunt un om serios. Nu te ajuta,adică ești relativ ok cat timp iei tratament după ce nu îl mai iei ești game over. Am speranțe că voi fi relativ bine totuși,că nu mereu mă simt așa,dar oamenii din familie unii adică se comporta grotesc și acolo dai ochi in ochi cu ei,nu poți evada de ei,aici daca stau singur și pe salariu mizerabil nu mă descurc,oricum o dau ies aiurea,avariat,sunt blestemat,nu am noroc sa am oameni faini langa mine,nici ei nu mă pot accepta așa că se vede că se prefac că vor să discute,sa fii printre ei, sa mă remarce dar nu mă respectă și se comporta urat că nu prea am lucrat, dar cu așa depresie nu știu câți ar rezista sa nu își pună capăt, dar-mi-te sa fie ok cu ei și cu ceilalți, asta e ceva foarte rarisim, adică eu o am de peste 17 ani depresia nu de câteva săptămâni, nici psihologii nu se pot lupta cu așa ceva și ei își pun păcat că nu te lasă depresia orice ai face, tine de chimia creierului care e foootuta!

| Mitzupitzu a răspuns (pentru 4evergentleman):

Mergi la psihiatru ia medicamentele si apuca-te de munca. Ai sa vezi ca incet incet poti renunta la pastile.
Daca ai vointa nu te duce la psihiatru ci la psiholog si scapi de pastile. Ocupa-te cu ceva si ai sa vezi ca revii la o viata normala.
Succes.

| 4evergentleman explică (pentru Mitzupitzu):

Mersi omule happy

| ardei2001 a răspuns:

Eu recomand sa ridici capul sus ca mereu in viata o sa te ai numai pe tine. te nasti singur si mori singur. Din pacate asa e viata cu bune si cu rele, dar merita traita si pretuita. Inceara sa iti gasesti fericirea in lucrurile mici ca mai departe sa apreciezi lucruri marete ce ti se vor intampla. Cel mai bine ar fi sa gasesti o domnisoara frumoasa cu care sa iti construica din casa - acasa

| LiviuSorinel23 a răspuns:

Mor cand v-a aud "Ce rost mai are să trăiesc daca nimeni nu mă iubește" pe planeta sunt persoane pentru fiecare e imposibil sa nu gasesti pe cineva inseamna ca nu ai ambitie tu ai nevoie sa vorbesti cu cineva un pshiolog poate nu sa te sinucizi.