| ElennSi a întrebat:

Cine imi poate spune care este diferenta intre meningita cu lichid tulbure si meningita cu lichid clar, respectiv agentii etiologici ale celor doua tipuri de meningite. Multumesc!

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.
1 răspuns:
| T2LS a răspuns:

Etiologia leptospirotică a meningitelor cu lichid clar ocupă locul al doilea, ca frecvenţă, după etiologia virală, dar devansează meningita tuberculoasă, situată pe locul al treilea.
Diagnosticul etiologic este util, deoarece, cu cât este mai precoce, cu atât tratamentul specific poate fi aplicat în timp util, împiedicându-se astfel apariţia complicaţiilor grave invalidante de vecinătate (de exemplu, encefalita şi uveitele), precum şi complicaţiile cu localizări multiple.
Infecţia cu spirochete din genul Leptospira este întâlnită vara, la copii şi tineri, în cazuri izolate şi, mai frecvent, în focar, după îmbăieri repetate în apele de suprafaţă stătătoare sau lent curgătoare, contaminate prin urină cu leptospire de către animalele purtătoare ale acestor germeni. Şi adulţii, în sezonul cald, fac infecţia cu această localizare, mai
Publicitate
ales în cazuri izolate, după îmbăieri sau pescuit în ape de suprafaţă contaminate.
Iniţial, încă din faza de bacteriemie, prin efectul direct al leptospirelor, dar şi al endotoxinei bacteriene, pe lângă febră, apar cefaleea generalizată, fotofobia şi simptomele dispeptice. După localizarea leptospirelor la nivelul meningelui, apare contractura antalgică, recte redoarea cefei şi contractura genunchilor, care, după puncţia rahidiană, se ameliorează prin decompresia meningelui.
Formele pur meningiene, precum şi cele cu complicaţii de vecinătate (encefalite, uveite, sinuzitele şi otite medii) ocupă circa jumătate din cazurile cu manifestare cefalică. Restul sunt forme meningo-pulmonaro-hepato-renale. Toate serotipurile de leptospire pot determina oricare formă clinică.
Lichidul cefalorahidian este serios, uşor opalescent sau xantocromic când meningita este asociată cu sindromul hemoragic. Reacţia Pandy este moderat pozitivă (până la 50 mg/dl albumine). Leucocitele, dintre care predomină monocitele, sunt moderat crescute (1.000–1.500/mm3).
Leptospirele pot fi evidenţiate în preparat proaspăt, la microscopul cu fond întunecat, încă din primele zile de boală. De asemenea, încă din a patra sau a cincea zi de boală, tot în LCR, anticorpii anti-Leptospira pot fi evidenţiaţi prin prezenţa complexelor anticorp-antigen, în cadrul reacţiei de aglutinare citite la microscopul cu câmp întunecat.
În sânge şi urină, apar modificările hemoleucogramei şi cele biochimice cunoscute în leptospiroză.
În mod frecvent, diagnosticul de meningită leptospirotică se confirmă prin evidenţierea anticorpilor anti-Leptospira în serul sanguin, începând din zilele cinci-şase de boală, în cadrul reacţiei de aglutinare microscopică.


Meningitele pot modifica aspectul lichidului cefalorahidian (lichid transparent ce se află între meninge). Astfel, în meningitele cauzate de bacterii lichidul cefalorahidian este TULBURE, iar în meningitele virale şi în meningita tuberculoasă este CLAR.