Cineva care a studiat psihologia pe aici?
O să lucrez într-o fabrică și primele zile mă învață la liniile automatice, chestia este că eu nu am mai lucrat de mult timp având depresie și nu-s învățat să stau printre oameni ci singur. Eu am o problema de la anxietate, îmi tremură capul efectiv când sunt foarte anxios și nu pot controla acest simptom fizic, in ultimă vreme nu mi se mai întâmplă că iau tratament, dar când voi fi pe linie și voi vedea multi oameni lucrând e posibil sa mi se întâmple din nou și mi-e rușine să nu mă fac de cacao, să înceapă unii sa rada 
Cum pot controla/gestiona acel tremur cauzat de anxietate sociala? Sa iau primele zile mai mult xanax? Deocamdată iau doar jumate, sa iau câteva zile o pastila întreaga? Chestia e că mă slaieste de vitalitate daca iau una întreaga! Am incercat o gramada de tratamente și nu pot scăpa de anxietatea asta, tremurul acela mă deranjează cel mai mult că mă pune într-o lumină proasta. De tot ce e nou parcă mă dărâmă. Cum pot evita sa nu înceapă să îmi tremure capul acolo? Asta se întâmplă până mă acomodez cu acel loc după nu mai simt nimic, sunt ok, dar e parcă ca un atac de panica când mă ia, parcă uneori anticipez că așa mi se va întâmpla, mă gândesc la scenariu in sine.
Cum pot scăpa de tipul ăsta de anxietate? Mă cam chinuie de câțiva ani deja parcă m-am saturat, când încep să nu mai am deloc bani se manifesta oribil, când am bani totul e ok, nici de asta nu știu cum să scap sa antrenez creierul cumva.
Cum pot scăpa definitiv de acel tremur al capului când anxietatea e "high"? Trebuie sa existe ceva tehnici.
Floareasoarelui26 poate mă poți ajuta tu că știu că tu ai studiat ramura asta
Din perspectiva mea cred că trebuie să îți dai seama mai des cam cât de neimportante sunt gândurile care îți "hrănesc" anxietatea. Trebuie să înțelegi că anxietatea ta este formată dintr-un mecanism de apărare, îți tot pune scenarii negative în cap ca să te protejeze de tot ce te poate răni fizic sau emoțional. Tu nu ai control 100% asupra situațiilor din viața ta, iar creierul tău știe asta și se panichează mai rău. E un ciclu negativ care se repetă încontinuu. Eu îmi imaginez în momentele de genul că un copil mic spune gândurile mele stupide și că eu mă privesc din perspectiva unui adult. Dacă un copil îți spune că "Îmi e frică că ceilalți o să râdă de mine" sau că "Nu cred că o să mă descurc", tu știi că el se poate descurca, doar că trebuie încurajat să facă oricum acel lucru pentru că nimeni nu o să-l critice atât de mult pentru greșelile făcute. Nici în viața reală nu sunt oameni care să ne țină minte pentru tot ce facem noi, doar noi considerăm asta. Un alt lucru care pe mine m-a ajutat este să știu că mintea nu face diferență între imaginație și viața reală. Dacă tu îți imaginezi scenarii urâte, creierul tău deja le trăiește cu emoțiile cu care le-ar trăi dacă s-ar întâmpla în viața reală și practic consideră că ai trecut deja prin ele. De asta poți să anticipezi atacuri de panică, tu dacă îți imaginezi că o să te panichezi intr-o anumită situație, creierul tău se activează și zice "Nu e bine ce faci, te pui în pericol, ai suferit deja de asta o dată și știu deja ce o să se întâmple" și după se repetă acțiunea programată din creier ca să îți confirme realitatea pe care ți-ai imaginat-o. Creierul nici nu vrea să te scoată din zona de confort, preferă să repete aceleași acțiuni negative pentru că știe că ai mai trecut prin ele chiar dacă sunt foarte dureroase. Soluția e să îți liniștești mintea prin a nu te mai lupta cu ea, încearcă să îi înțelegi motivele și acționează mai matur decât ce îți spune, deoarece chiar pare că e ca un copil de 5 ani speriat de tot ce îl înconjoară. Nu încerca să îți blochezi gândurile, deoarece asta pune rezistență și doar le amplifică, doar tratează-le cu o altă atitudine mai prietenoasă și înțelegătoare. Nu zic că e simplu, dar dacă încerci zilnici să îți reprogramezi mintea o să reușești să scapi de asta.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeTocmai asta e problema că nu îmi permit financiar un psiholog, problemele mele sunt de natură psihologică nu psihiatrica, ceva in subconștient, tiparul gândirii e problema
Răspunde 
Si ce sa-ti faca psihologul? Trebuie sa-ti rezolvi problemele de viata, sa nu mai ramai fara bani, etc.
Trebe sa te antrenezi sa ai bani mereu cumva.
Si gata treaba, ai zis ca esti bine cand ai bani.
Si la munca te descurci tu, ca altfel nu te duceai, nu trebuie sa-ti zica nimeni ce sa faci, ca vine de la sine.
Da,trebuie sa am mereu bani altfel incep atacurile alea grave de anxietate de nici până la magazin nu reușesc să ajung. Pai sa mă învețe cum să gestionez anxietatea in anumite contexte sociale,sa îmi explice de ce naibii mă simt așa fără bani, că zici că s-a terminat lumea când nu mai am bani,devin nefuncțional,și când am bani totul e in regula,asta e o problema psihologica nu psihiatrica, se poate cumva rezolva prin terapie cognitiv comportamentala, chiar și când apar atacurile alea de anxietate, totul e in subconștient și psihologul lucrează cu așa ceva, pastilele in schimb nu, ele tratează doar efectul nu cauza.
Pai nimeni nu te poate ajuta aici, ca sa te ajute trebuie terapie, nu se rezolva in 1-2-3-4 zile! Asta sa stii clar.
In rest cand n-ai bani s-a terminat tot pentru ca pe langa ca, cam orice om e suparat si neinregula in situatia asta, tu esti si bolnav de anxietate, si de aia iti e mai rau.
Asa ca fara terapie, nu rezolvi, dat fiind ca tu esti rezistent la tratamente si nu merge cu pastile.
Insa nu cred ca se va rezolva fara pastile, insa sa vedem.
Cauza, cauza e boala din creier, dereglari chimice, ai avut o predispozitie genetica la boala asta, hai sa nu ne mai ascundem.
Ca multi au stat in mediul in care ai stat tu, n-au avut bani, etc, dar nu au boala asta.
Insa oricum la tine trebuie terapie, asa ca degeaba intrebi pe aici.
Se lucreaza mai multe sedinte cu un terapeut.
Da,mi s-a spus că, cam de 2 ani as avea nevoie, ar fi recomandat 
Da, știu că am fost predispus genetic, dar e urat rău când rămân fără bani deloc, decad psihic rău, de când cu anxietatea asta viața mea nu a mai fost niciodată la fel
Dar de ce se manifesta așa grav prin tremur al corpului a capului? Și spaima, transpirație excesiva, simți că îți sare inima din piept, asta e anxietate generalizata? Mi s-a spus că e cronică anxietatea mea, multi au anxietate dar a mea e horror
Nasol e că nu pot controla tremurul ăla orice as face, imagineăza-ti că de 4-5 ani lupt cu așa ceva, ea există de foarte multi ani dar de 4-5 sa agravat rău că am avut niste probleme cu niste ciori infecte
De ce, de nece, trebuie sa ajungi la terapie, altfel nu rezolvi problema, te intrebi de 6 luni de ce, si tot nu se rezolva.
Cum de ce tremuri si altele? Esti bolnav, de aia, iar boala asta la terapie o rezolvi.
Ti s-a spus de n luni si tu tot intrebi "De ce?", ti s-a zis ca de la anxietatea care este. Cum sa poti controla daca ai o boala? Boala aia vine sa o f tu in gura? Vine sa te f ea pe tine.
Tremura si corpu si tot, boala vine si iti distruge viata daca nu o elimini, nu poti sa te bati cu cineva mai puternic decat tine fara trat sau terapie.
Si daca te tot intrebi mereu de ce fara sa faci ce trebuie, o sa ramai asa pana la urma, se poate croniciza si chiar sa nici nu mai scapi nici cu terapie daca mai pierzi mult timpul cu intrebari la care deja cunosti raspunsul.
Sau mai rau, s-ar putea agrava si croniciza.
Fa bani si du-te la terapie, in rest nu te poate ajuta nimeni.
Psihiatru spune că anxietatea e boala secolului și cică foarte multi se confruntă cu așa ceva,chestia e că eu nu vad pe nimeni pe strada,afara,oriunde in exterior sa ii fie rău cum îmi e mie sa tremure să aibă așa atacuri de anxietate,eu in schimb am fost văzut că tremur de alții,că mi rău, și eu mă uit atent la oameni că nu mereu anxietatea se manifesta urat,nimeni nu are nici o problema, că iau tratament e altceva și eu iau tratament și tot am câteodată atacurile alea și tremurul,nu am văzut nici măcar odată careva sa aibă un atac de panica pe strada,am văzut bătrâni care erau demenți,multi, nu erau raționali, erau nebuni, dar nu am vazut vreun om să fie așa de crispat la fata sau speriat de bombe, anxietatea mea depășește orice limite, ori cine are anxietate ca mine e internat la spitalul 9 că cu așa ceva e incredibil de greu sa lupți,sa ieși afară din casă și să fi văzut de oameni în asemenea hal! Acum sunt mai ok fata de dinainte,dar înainte mi-o compromis imaginea în zona,in societate,se vedea clar că am probleme, aveam momente când îmi tremura obrajii,sprâncenele de la anxietate și era imposibil sa controlez,ogramada de oameni m-au văzut în halul ăla! Omul o mai avea anxietate dar așa anxietate de gravă? Și de atâția ani? E cronică deja,e confirmat de medic că e cronică! Sa ameliorat depresia care e o boala grava și nu se amelireaza anxietatea care o au ogramada. Uite că de ani grei am depresie și nimeni nu și-a dat seama nici din familie,de când am anxietate toți știu și din familie,oricum le-am zis și, și acolo m-am simțit anxios. Sunt foarte nervos că am spart multi bani pe consult pe tratamente și anxietatea e aproape la fel, îmi vine să mă pis pe toți psihiatrii că dau tratament care nu da nici un rezultat
Știu că așa e boala că am citit multe,chestia e că nu am văzut niciodată pe strada un om așa,am văzut retardați mintali,cu sindrom down dar sa ii fie cuiva așa rău de la anxietate nu am văzut niciodată,sa tremure,sa ii tremure capul în public. Bine,am vazut foarte rar câteva persoane ce le tremura capul dar nu era de la anxietate aveau ceva mult mai grav.
Sunt schizofrenici care sunt efectiv nebuni, psihotici,retadati, handicapați,inculți,prosti,și nimeni nu ii suspectează de nimic că sunt ok in public și peste tot, eu care am fost foarte bun la învățătură,am fost chiar remarcabil mă face anxietatea asta pe străzi de tot râsul, de ii face pe oameni să mă creadă nebun sau handicapat,deci și aia, pe care i-am menționat sunt mai privilegiați din punct de vedere social. Sunt un tip extrem de periculos când mă enervez, nu îmi stă nimeni în fața, rup totul, dar eu am culmea anxietate sociala, pai e total in antiteza cu ceea ce sunt eu. Degeaba sunt eu inteligent daca anxietatea îmi strică imaginea, e incredibil așa ceva. Sunt revoltat, nervos, că depresia era catastrofală și acum sunt relativ foarte ok, dar anxietatea e la fel, cate tratamente sa mai incerc că toate sunt 0 barat! Da, daca nu o sa mi se facă rău unde voi lucra va fi bine că îmi voi permite sa merg la psihologi, dar dacă o să înceapă tremurul acela nu știu dacă o să am vreo șansă, as lua o pastila de alprazolam in loc de jumate dar nu o sa am nici o șansă la 12 ore,mă va moleși. Daca îmi va trimite o rudă bani mă voi calma,dar dacă nu va fi grav,mă fac și de râs acolo dacă mă ia anxietatea. Nu știu cum să mă calmez când rămân fără bani, sa fiu calm, relaxat, când am bani multi nici pe naiba nu am, când ajung la sub 150 de lei atunci incepe calvarul,dar cred că o să primesc bani că de regulă persoana respectiva mă ajută,dar am enervat-o cu păcănelele alea,bine că m-am lăsat de ele,parcă sunt puțin mai calm de când m-am lăsat, am realizat că e imposibil sa faci ceva din alea, că ajungi sa te nenorocești, de fapt multi s-au sinucis de la alea, sau au rămas boschetari.
Pai nu vezi pe nimeni tremurand ca tine pentru ca in primul rand astia cu depresie si anxietate sau doar anxietate sunt doar 10 % din oameni.
Din astia 10 % cam 8 % nu se manifesta asa, ci doar prin teama fara sa se vedea din afara tremuraturi si altele.
Din aia 2 % ramasi care s-ar manifesta ca tine si tremura, cam 70 % sunt tratai si reveniti.
Iar aia rezistenti la trat ca tine, sunt 30 % din aia 2 %, iar aia e ca la loterie ca sa-i intalnesti.
Aia fiind mai grav stau prin casa si nu-i vezi, nu le mai arde de munca si altele.
Iar daca or fi cativa ca tine care sunt rez la trat, tremura si ies din casa, nu ii vezi, nu ii intalnesti la cata lume e pe acolo.
Deci e f simplu.
La pacanele fara psiholog nu scapi.
Da,ai dreptate! E cea mai grea dependenta la pacanele, un prieten ma târât în localuri de astea,adică m-am luat după el, daca mă enervez odată o sa îmi execut toți dușmanii,dar asta când chiar nu mai am nimic de pierdut, nu o sa mă las până nu mă răzbun și pe țiganul ăla infect cu care am avut probleme și alții, sunt jumate tigan și eu nu pot fi ipocrit,dar m-aș bucura daca ar dispărea rasa asta, sa fie vizați de un genocid,moldovenii și țiganii sunt cele mai infecte nații de pe fata pământului,rase mai spurcate ca astea și de rahat nu știu dacă există! Am avut o problema cu niste ciori și de acolo mi se trage anxietatea in morții lor, păcat că nu mai trăiește Hitler că făcea săpun din ei, cu toate că nu sunt toți la fel, mă refer la aia care-s gunoaie nu la toți țiganii, aia ar trebui dusi la crematoriu
Te-ai luat dupa prietenu tau ca deja predispozitia catre pacanele era acolo in tine, ca nu te-a obligat el sa joci.
Si eu am fost dus mai de mult la pacanele si nu mi-a placut, am plecat imediat.
Daca esti rrom pe jumatate, Hitler te rupea si pe tine, nu tinea cont daca erau rrom si erai om, sau altul care e neom.
Ca daca ardea doar gunoaiele, era altceva.
Nu te razbuni, ca daca te razbuni risti sa ajungi la puscarie ani de zile. Nu zic ca acolo ai fi prostul altora, ca nu vei fi, dar nu iti va conveni sa stai acolo cu anxietatea asta cu tot, pe mancare de cacao, cu n insi in camera, etc.
Știu că și pe mine mă ardea dar dispărea măcar nația asta infecta! Din păcate sunt dependent de păcănele, văd că unu a intrat cu mașina în stâlp după ce a pierdut multi bani la pacanele, cred că a vrut să se sinucidă nu știu.
Când începi la prostiile astea îți pierzi controlul, când pierzi bani e sfârșitul lumii, dacă ești slab de înger ajungi la suicid. Parcă în Albania a interzis să se joace la așa ceva dupa ce s-au sinucis mai mulți tineri. La noi niciodată nu cred că o să se întâmple așa ceva, tot mai multe se deschid = vor fi mai multe sinucideri, la noi se deschid foarte multe într-un mod alarmant că și farmaciile.
Eu sunt de vina că am umblat numai cu gunoaie!
Nu ii pasa nimenui ca sunt mai multe sinucideri, ba chiar mai scapa de lume.
Eu ti-am zis ca ai umblat cu gunoaie, ti-am zis de mai multe ori ca esti de vina ca ai stat in anturaj de gunoaie.
Ti-am zis ca majoritatea oamenilor ok nu au probleme cu prietenele lor cu altii, doar in anturaje urate sunt probleme asa.
Iar cu suicidul nu mai repeta intrebarile (ai pus si ti s-a sters), ca oricum nimeni nu iti va spune chiar daca stie o metoda sigura, plus ca daca te angajezi, e clar ca nu vrei sa te suicidezi, te cam contrazici.
Cea mai buna metoda sa nu ai raspunsul, e sa pui intrebarea aici, haha.
Nu stiu de ce, dar raspunsul meu a fost sters.Mi se pare absurd, din moment ce vad atatea raspunsuri anapoda pe aici, dar na, nu conteaza.
Iti las aici o copie, sperand sa te ajute cat de cat.
Numai bine!
"Ma bucur nespus ca ai decis sa faci acest pas.Te poate ajuta nu numai pe plan financiar, dar si pe plan personal.Este un pas important si te felicit ca ai luat aceasta decizie. Sper sa mearga totul bine si sa te poti adapta cu usurinta.
Daca tratamentul actual, in cantitatile actuale, isi face bine efectul, eu nu as sfatui sa schimbi ceva, nici macar pe perioade scurte.Asta deoarece iti poate fi afectat ciclul terapeutic si nu merita pentru cateva zile in care oricum, te vei adapta.
Faza cu observatul este ca pata de pe camasa.Cat timp nu stii ca este acolo, totul pare in regula.Atunci cand o observi, ai senzatia ca toata lumea se uita la ea, chiar daca pata era acolo dintotdeauna.
Ceea ce vreau sa spun este ca oamenii observa mult mai putin decat ai crede sau percepe tu prin prisma autocriticii.
In orice caz, majoritatea oamenilor sunt anxiosi, stangaci si chiar si un pic timizi in primele zile de munca, intr-un loc nou, unde trebuie sa invete totul de la zero.Deci daca vei avea mici scapari si altii vor observa, este posibil ca acest comportament sa fie pus in seama emotivitatii firesti din primele zile.
In plus, cred ca este prilejul perfect sa iti demonstrezi tie insuti ca poti, ca reusesti sa te stapanesti si chiar sa fii iar cel dinainte.Nu te baza exclusiv pe medicatie, incearca treptat, treptat, sa iti recapeti increderea de sine.Aceasta este ocazia ideala sa iti creezi un nou inceput.Incearca sa lasi lucrurile negative in trecut, eventual mergi un pic mai devreme la munca si fa un exercitiu in care sa iti imaginezi ca lasi emotiile negative (le poti vizualiza ca fiind ceva material. Unii oameni au nevoie de obiecte reale, precum niste pietricele.) la poarta fabricii. Daca simti nevoia, le poti lua inapoi atunci cand iesi, sau daca te simti suficient de increzator, le poti lasa acolo pe perioade mai lungi, stiind ca le poti lua inapoi oricand simti nevoia.Comporta-te ca si cum acele pietricele sunt cu adevarat emotiile negative si pietrele care de impovareaza in viata de zi cu zi.
Mult succes iti doresc! 
"
Ciudat că ți l-au șters. Mulțumesc frumos!
Si mie mi s-a parut foarte ciudat, din moment ce nu cred ca am scris ceva deranjant, dar poate ca unii oameni raporteaza raspunsul doar din lipsa de activitate, nu stiu.Eu cred ca majoritatea raspunsurilor mele sunt in limita decentei.Dar, sa lasam asta, ca nu este un subiect interesant.
Cand incepi?
Acolo scrie si data si ora.Ca idee, sa vezi ca eu am raspuns cu cel mai mare drag si cu toata bunavointa...
https://i.imgur.com/RTSUQNn.jpg
Mâine dimineața am interviu, daca îl iau cred că vineri sau sâmbătă nu știu sigur nu am întrebat. Azi trebuie sa am interviu dar nu a oprit autobuzul ce duce la fabrica in statia unde am fost și unde mi s-a spus să aștept, dar la reprogramat pe mâine. Programul e de 12 cu 24 cred,dar sper sa rezist având în vedere că de multi ani nu am mai lucrat,va fi foarte greu,dar trebuie sa reușesc. Nu asta mi-am dorit de la viață să lucrez prin fabrici,sunt dezamăgit că am terminat liceul și nu am o faculta,mi-ar fi plăcut ca asistent medical să lucrez. Nu prea sunt sociabil și asta e buba că mă voi acomoda mai greu,mai ales având anxietate sociala nu va fi ușor deloc,dar am dus eu lupte mult mai aprigi cu depresia.E nașpa rău când nu ai susținere de la nimeni,eu nu aveam susținere nici când aveam părinții în viața,niciodată nu am avut,dar mergem înainte,banii sunt problema,daca as avea bani mi-ar fi foarte ok,nu știu cum dar când am bani parcă nimic nu am,mă simt puternic și încrezător,când nu mai am nimic mă rupe anxietatea,aici e de lucrat. Depresia oricum nu e vindecata,dar sa ameliorat incat sa pot lucra.
Am o crucea grea de carat.
Mă întreb dacă nu am vreo tulburare de sunt așa de rezervat, dar acum câțiva ani când lucrasem la valeo eram altfel, aveam foarte multă încredere în mine, eram vorbăreț, deschis cat de cat, se băgau fetele in seama cu mine, de când depresia sa agravat și a apărut anxietatea asta oribila, m-am îngrășat și am devenit inexistent.
Da știu că ți-am dat folositor și inteligent la răspunsul respectiv
Sigur ți la raportat cineva, oricum de tremurul ăla cauzat de anxietate nu știu dacă voi scăpa vreodată, in public, in magazine mai mici am sesizat că nu am deloc probleme doar in spatii mari, mă tot întreb dacă nu cumva mai mult agorafobia îmi creează atâtea probleme, dar ea face parte tot din anxietate ma gândesc nu e separat
Nu ai motive sa fii dezamagit.Este un inceput.Esti tanar si capabil. Daca ai avea vointa si dorinta, ai putea continua studiile si ai putea sa fii orice doresti tu.Nimic nu este imposibil, dar trebuie sa fii extrem de motivat.
Nu iti face griji, nici asistentii din spitalele de stat nu sunt prea sociabili, deci nu e asta baiul
Revenind, categoric munca asta in fabrica nu este jobul visat de tine cand erai mic si nici acum, dar poate fi un inceput pentru a mai parcurge o treapta, pentru a avea o baza, macar financiara, deoarece vezi si tu cum stau lucrurile in prezent, cu scumpiri exagerate si situatie destul de dificila.
Stiu ca poate ai (sau cel putin ai avut) multe idealuri, dar nu poti ajunge acolo decat parcurgand drumul pas cu pas.Fa-ti un plan pe termen lung, vezi care ar fi pasii pe care ar trebui sa ii urmezi pentru a ajunge acolo si incearca sa iti faci un obiectiv din a bifa fiecare pas.
Trebuie sa incerci sa iti gasesti o motivatie, altfel te vei simti pierdut, ca si cum ar trece timpul fara sens.
Cat despre agorafobie, poate fi, nu zic nu.Important este cum te depasesti pe tine insuti pentru a incerca sa faci mici adaptari, chiar si in situatii in care te simti inconfortabil, cum sunt spatiile mari.Gandeste-te ca o fabrica poate avea dimensiuni considerabile, deci va fi necesar sa gasesti o cale de compromis cu tine insuti pentru a face mici ajustari si adaptari zi de zi.Si nu va fi usor, dar esti un tip istet si asta te va ajuta daca iti doresti cu adevarat.
Eu mă consider prost nu intet,dar mersi pentru încurajări. Probabil ca îmi voi pune capăt daca nu o să reușesc nici aici,nu are rost sa trăiesc cu o anxietate atât de gravă pe care nu o pot controla,nici nu ai idee cat este de gravă,când ies afara trebuie să mă forțez uneori sa nu se vadă că tremur,strâng din dinți,lupte de astea nimeni nu trebuie sa le aibă pe termen lung,nimeni nu poate rezista cu așa ceva,poate o fi și din cauza nu îmi plac deloc românii și țiganii,ori sunt antisocial, mi scarba efectiv că m-am născut în țară asta, ogramada de dușmani țigani am, deci eu trebuie sa lupt cu o groaza de lucruri de unul singur în situația în care e aproape imposibil având anxietatea asta. Susținere nu am de la familie, când merg la familie mă simt străin, mai rău decât cum as fi singur acasă că am avut posibilitatea să locuiesc acolo să lucrez, aveam de toate dar am tăiat-o că am sinyit că nu sunt deloc apreciat, iubit și lumea e prefăcută și ipocrita. Daca o sa îmi pun capătul nu o sa îmi para rău, chestia e că nu găsesc nici o metoda nedureroasa că și azi mi-aș pune capăt
Daca ai avea posibilitatea sa te stabilesti in alta tara, avand un job cel putin decent, consideri ca ai reusi sa te adaptezi mai bine? Consideri sau simti ca problemele tale s-ar rezolva schimband tara sau mediul?
Pai am fost de 2 ori in Olanda, Belgia la neamuri și am fugit de acolo, aveam de toate nu trebuia sa plătesc dar mi sa agravat rău depresia nu mai puteam, de aia zic, că e cel mai oribil mod sa te simți străin între familie, și eu nu am 5 ani,îmi dau seama când lumea e prefăcută și nu mă place dar se preface că și cum nimic nu ar fi in regulă,ăștia sunt cei mai periculoși,eu cel mai mult urăsc pe lumea asta falsitatea,oamenii ipocriți și falși,prefăcuți,care pe fata îți vb ok și pe la spate te bârfesc și denigrează. Când ești mai tăcut,depresiv,te simți nașpa ești marginalizat,nu te baga nimeni in seama,când încep să vorbesc toți aproape vorbesc cu mine pai ce facem nu mai acceptam un om așa cum e? Trebuie sa se prefacă că sa fie pe placul vostru!? Cine nu te apreciază când ești la pământ și bolnav nu merita sa stai printre aceste persoane,prefer sa îmi pun capăt decât să am de toate dar sa stau între oameni prefăcuți. Eu am boala pe ăștia care mint,care sunt mincinoși și cu mai multe fete,nu ii suport,și care au uitat de unde au plecat și acum se dau aroganți,eu m-aș pisa pe persoanele astea indiferent că sunt din familie sau nu. Bine sunt unii care sunt ok,dar nu am norocul de a sta la ei,că cu aia m-aș înțelege cumva,la ruda la care stăteam se vedea că nu mă place,eu știu când un om joaca teatru și e fals,eu nu sunt că alții să îi perii mereu sunt urat de multi că le cam spun adevărul în fața și le doare că nu prea au curajul nimeni sa le spună că au influență mare,dar eu le spun in fata când ceva nu îmi convine multi nu mă plac. Măcar eu nu bârfesc pe la spate le spun in fata,și prietenilor fake tot așa le-am spus în fata,mie nu mi frica,mai ales acum că nu mai am părinți. Un om cuminte nu e apreciat,apreciați sunt aia care fac tot felul de chestii dubioase fac bani dar sunt unii dintre ei niste gunoaie,omul simplu,cuminte,liniștit nu e apreciat,e marginalizat!
Eu sunt in tip foarte liniștit în viața de zi cu zi nu sunt deloc că pe TPU, dar văd că îți cat de cuminte și liniștit ești tot ești ridiculizat și nu ești respectat de unii doar că nu produci bani deși am tot menționat ce probleme am. Pai vreau eu sa vad un om cu o anxietate așa serioasa că merge la lucru,că nu e susținut de nimeni,nu are bani,părinți nimic,vreau sa vad asta cine ar avea curaj să meargă cu o anxietate așa la muncă că mulți nici până la magazin nu ar reuși să ajungă,ar chema salvarea in fiecare săptămână,deci eu sunt un tip extrem de puternic dar cei din familia mea nu vad cat sunt de disciplinat și că am o conduită perfecta in societate, nu fumez,nu beau nu mă droghez și tot nu sunt apreciat doar că nu lucrez,pai daca in morții lor nu au trecut prin așa ceva nu au cum să înțeleagă prin câtă suferință trece un om. Ce sa mai zic, maică-mea era singurul om de pe pământ care ținea la mine,și am pierdut o! Mai am o sora care chiar tine la mine in rest eu nu prea mă înțeleg cu nimeni,nici cu frații, fiindcă eu sunt diferit nu sunt smecheras că ei, la noi in familie șmecheria e apreciata, cu cât ești mai șmecher cu atât ești mai apreciat, pai eu nu am auzit oameni cu anxietate și cu depresie sa fie șmecheri sau mafioți. Oricum e ciudat că sunt așa de liniștit că înainte până în 14 ani cam pe toată lumea băteam, și profilor le era frica de mine eram foarte dezvoltat la 14 ani, acum nici 1% nu mai mă identific cu ce eram,poate mai bine era daca băteam pe toată lumea eram mai apreciat,că tot aud că bătăușii,bad boys sunt apreciați de multe fete și cei cuminți în friend zone. Daca am reușit să mă bat cu anxietatea asta cu un fost interlop foarte periculos înseamnă că eu daca vreau pot oricând să devin bad boy,că i-am făcut bine fata sa mirat și ăla care o venit cu el sa mă bată nu o mai macanit. Deci eu pot deveni că oricine,și mega disciplinat dar e foarte greu de unul singur, potențial am dar lipsește motivația aia de ai pune pe toți care m-au subestimat cu botul pe labe,la respect,in mod normal când nu mai ai părinți devii extrem de puternic,îți depășești cu mult limitele dar eu văd că tot așa sunt,pierderea mamei nu ma făcut mai puternic. Normal trebuia să apară instinctul de supraviețuire ca așa se întâmplă când nu mai ai nimic de pierdut,când ești așa și prin foc treci,devii foarte descurcăreț,la mine văd că nu sa activat și sunt dezamăgit. De multe ori mă întreb dacă nu sunt cumva schizoid,dar eu am empatie chiar daca zic că urăsc românii și țiganii eu sunt foarte milos,și reacționez la laude. Poate școala vieții îmi lipsește,sau educația naibii știe că ai mei nu mai sa se bata de fata cu mine știau,și beau de rupeau,tot timpul era scandal,eu m-am autoeducat singur,deși mulți spun că nu am educație am cat nu duc ei, habar nu au, mănâncă ce nu trebuie
Scuze, incep sa scriu romane
Da, m-aș simți mai bine daca as schimba mediul, dar mai bine stau între străini decât între neamuri
Da,adineauri am cumpărat ceva de la magazin și discutăm ceva cu șeful de tură și începuse puțin să îmi tremure capul,și nu e prima conversație cu persoana respectiva,tremurul capului nu l-am putut controla, dar și efectul xanax-ul cred că o trecut că nu cred că tine mult juma de pastila. Bătăile acelea neregulate de inimă și chiar transpirația excesivă nu mă deranjează, nici spaima care o simt de la anxietate ci doar tremurul capului, de asta daca as scăpa as fi cel mai fericit om din lume. Eu cred că sunt suspect și de tremur esențial că de mic îmi tremura mâinile, și acum îmi tremură fara o legătură cu anxietatea, Parkinson se exclude că am 30 de ani.Acum de exemplu nu îmi tremură capul,doar când ies din casa, fara xanax mă rupe,am incercat ogramada de tratamente și din păcate doar xanaxu o ameliorează că de vindecat nici nu se pune problema. Cred că cu inteligența emoțională stau prost că se manifesta rău când rămân fără bani decad total psihic,și când am bani parcă nici nu am anxietate,sunt foarte calm,dar tremurul ăla al capului in unele contexte tot se întâmplă,eu vad asta că pe o catastrofa imaginându-mi că voi fi observat și că se va râde. Odată am avut fata de speriat bombe și au început niste fete care treceau pe lângă mine sa rada,deci m-am simțit aiurea de tot,groaznic,oricum multa lume a observat că îmi tremurau efectiv sprâncenele in public,fata,eu am o anxietate oribila, mi-a distrus viața dar trebuie sa merg și în condițiile astea la lucru nu mai vrea nimeni sa mă ajute,mi s-a spus sa mă descurc singur de acum in colo,deci e grav daca nu o sa îmi găsesc de munca fiindcă o sa îmi închidă gazul,curentul totul. Eu nu pot sa concep cum poate fi atât de grav o anxietate,o tulburare anxioasa, am avut momente când nici până la magazin nu puteam sa merg și e aproape magazinul din cauza tremuratului nu am putut sa nu fie observat,dar a fost observat dar lumea nu îmi spune în fata,anxietatea asta mi-a stricat imaginea în societate,depresia am putut sa o maschez ani grei dar asta ma făcut KO. Eu sincer nu cred că o să scap vreodată așa ceva, dar nici nu mă pot împăca cu ideea sa mă obișnuiesc că am așa ceva, mă chinuie oribil, noroc cu xanax, dar la un moment dat nu o sa mai am tratament și atunci va fi totul horror că dacă nu îmi găsesc de lucru nu o sa mai fii ajutat cu bani de cine mă va ajuta. Deci pe mine doar tremurul acela mă deranjează foarte mult nimic altceva. Am rezistenta la orice tratament vizavi de anxietate in schimb depresia sa ameliorat, culmea sa ameliorat depresia ce o am de peste 15 ani și nu sa ameliorat deloc anxietatea ce o am de 4-5 ani,e un paradox.
Ceva la cortex nu e in regula,mă gândesc că acolo e problema,cauza anxietății sociale,dar e umilitor sa am anxietate eu fiind un om cât dulapul,știu că nu are legătură dar e cringe rău.
Eu nu știu câti ar fi rezistat cu anxietatea asta,eu cred că mulți și-ar pune capăt zilelor,dar eu sunt genul de om care niciodată nu mă dau bătut și resemnez. M-ar putea ajuta sa scap de tremurul ăla un hipnoterapeut? Sau cum as putea sa scap, sa controlez frica aia nejustificată? Sa zicem că rămân fără tratament și trebuie așa să mă descurc,ce naiba o sa fac? Da,așa este anxietatea îți amplifica frica aceea foarte mult și închipuirile chiar și o durere ușoară aparent poate fi percepută ca fiind de o intensitate mult mai mare. E ciudat că tocmai eu am ajuns sa am așa ceva având în vedere că eram bătăuș când eram mai mic și inspiram frica printre colegi de fugeau prin toate direcțiile când terminam orele dar deodată m-am cumintit și am început să învăț foarte bine prin clasa a VIII- A, din cel mai de temut am ajuns sa fiu eu cel care începea să simtă o frica nejustificată, adică să nu îmi iau bătaie, din cel mai slab la învățătură am ajuns printre cei mai buni, până atunci numai bătaie aveam in cap, daca cineva făcea o gluma cu mine ii rupeam nasul, brusc m-am schimbat la 360 de grade, începusem sa devin cel mai cuminte din clasa toți profesorii mă lăudau, deci de pe la 15 ani a început anxietatea,era de o intensitate foarte mică, dar cu timpul sa agravat,am avut niste probleme cu niste țigani și cred că de la stresul acela posttraumatic se trage,că țiganii nu au avut tupeu sa mă înfrunte unu la unu,cam nimeni nu o avut tupeu de-a lungul vieții să vina sa mă bată de unu singur decât unul singur,un fost interlop,cu ăla m-am bătut cu anxietatea asta care o am acum,și m-am descurcat destul de bine Na,deja am deviat de la subiect, dar am vrut sa îți spun istoria anxietății,eu am realizat că am fost predispus la anxietate așa cum am fost la depresie din cauza mediului dintre părinții care erau alcoolici și se băteau rău de fata cu mine,cred că din cauza lor mi se trag toate problemele de nu sunt din fire sociabil, extravertit. Mi-o mai pus și un medic dermatolog un diagnostic eronat cu o boala foarte grava doar că îi spusesem că îmi apar cicatrici din senin pe fata, eu chiar credeam că am boala aia Sclerodermie, dar scria suspect de sclerodermie, nu am avut așa ceva, am dat și 400 de lei degeaba pe analize! Eu sincer nu mai de medici retardați mintal am dat, in primul rand daca credea că am boala aia trebuia să mă întrebe cum se manifesta,cum mă simt,că ceva nu e in regula,nu doar că îmi apărea cicatrici din senin cum e in lupus discoid,am dat și de un doctor profesor universitar care era dement,eu chiar nu pot sa înțeleg cum lucrează unii că doctori având clar probleme psihice! Un psihiatru de exemplu zbiera și înjură când vorbea cu cineva la telefon,zici că făcea crize,văd și psihologi care se sinucid,nu știu dar am ajuns la concluzia că noi nu prea avem doctori buni in tara,care sunt buni ai plecat în străinătate,și au rămas toți nehabarnistii. Eu nu am mai auzit sa am rezistenta la anxietate, nici un tratament sa nu își facă efectul, am văzut multi oameni care s-au vindecat complet cu Seroxat, la mine nu merge nici un tratament, pai devii frustrat la un moment dat, am dat zeci de milioane pe consultații și tratamente aiurea
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
