Cum e sa anxietate? Cum e sa ai anxietate si depresie in acelasi timp? Cum se trateaza?

Anxietatea generalizată se referă la îngrijorări excesive şi incontrolabile privind evenimente de viată cotidiene, chiar dacă nu există sau există doar puţine motive pentru îngrijorare. Aceasta apare la 5-9% din populaţie, iar incidenţa este de două ori mai mare la femei decât la bărbaţi. Anxietatea generalizată debutează de regulă în adolescenţă sau la începutul vârstei adulte.

nu îşi pot controla grijile constante. Majoritatea persoanelor își pot "pune grijile deoparte" atunci când au nevoie să-și focalizeze atenția și resursele pe o sarcină prioritară. În schimb, persoanele cu anxietate generalizată, o dată ce au început să se îngrijoreze de un lucru, au mari dificultăți de a-și refocaliza atenția asupra altor sarcini. Din cauza acestor dificultăți, adesea performanţa lor la locul de muncă este deteriorată.
sunt permanent agitaţi şi nerăbdători, deoarece sunt copleşiţi de griji. Având în vedere că se îngrijorează în legătură cu evenimente din viitor, acestea implică mereu un nivel de incertitudine. Incertitudinea viitorului nu poate fi niciodată eliminată, ci doar tolerată. Persoanele cu anxietate generalizată nu pot însă tolera lipsa de certitudine în ceea ce privește evenimentele negative pe care şi le imaginează. De aceea se află mereu într-o stare de aprehensiune și se consumă încercând să găsească răspuns la şiruri lungi de întrebări de tipul: "Dar dacă se întâmplă …asta?" "Și dacă se întâmplă și … asta?"
sunt obosiţi tot timpul, au o stare de slăbiciune din cauza consumului de energie ridicat pe care le reclamă ingrijorările constante;
nu se pot relaxa, au dificultăţi la adormire sau la trezire, fiindcă percepând constant că o situatie periculoasă este iminentă, sunt mereu în suspans, stare care nu le permite să se relaxeze;
întâmpină probleme de concentrare, din cauza oboselii, dificultăţilor de somn şi îngrijorărilor permanente;
au simptome somatice: nod în gât, tensiune musculară, migrene, simptome gastrointestinale etc.;
sunt iritabili, fiind într-o stare de tensiune prelungită;
consideră că totul va merge rău, ceea ce îi determină să fie hipervigilenţi, adesea nemaiputând să se bucure de viaţă, fiind mereu atenţi la potenţialele pericole.

Persoanele cu anxietate generalizată se regăsesc adesea într-o spirală vicioasă, deoarece iniţial îşi fac griji în legătură cu o problemă specifică (ex. o sarcină la serviciu: "Dacă nu termin până mâine ce am de făcut?"), apoi escaladează această problemă la una ipotetică/mai puţin probabilă (ex. „Ce mă fac dacă nu termin sarcina şi sunt concediat? … şi nu o să am bani să plătesc facturile? …" etc.), iar acest proces continuă până ajung să se îngrijoreze în legătură cu probleme tot mai puţin probabile. Starea lor de anxietate escaladeză progresiv, atât datorită scenariilor negative imaginate, cât și datorită percepției că nu își pot controla lanțurile de îngrijorări. Anxietatea și îngrijorările sunt obositoare, le cauzează probleme de somn, stări de iritabilitate, agitație, probleme de concentrare, dureri somatice. Mai departe, aceste simptome îi împiedică cu atât mai mult să îşi îndeplinească sarcinile cotidiene, ceea ce le oferă mai multe motive de îngrijorare.
Anxietatea cronică poate fi epuizantă pe termen lung și restrânge foarte mult gradele de libertate pentru decizii și activități. Mai mult, convingerea susținută că lumea este plină de pericole, iar propriile capacități sunt insuficiente pentru a le face față, poate lăsa persoana lipsită de speranță în ceea ce privește viitorul. Din aceste motive, depresia este o problemă frecvent întâlnită la persoanele cu anxietate generalizată – după unele studii, comorbiditatea celor două tulburări ajunge până la 60%.
Anxietatea generalizată este o tulburare cronică, însă oscilează în intensitate pe parcursul vieţii – de obicei simptomele se înrăutăţesc în perioadele de stres (ex. schimbarea condițiilor de muncă, evenimente majore în familie, apropierea unor termene importante). Diagnosticul de tulburare de anxietate generalizată poate fi stabilit atunci când distresul cauzat de îngrijorările constante afectează puternic desfăşurarea activităţilor zilnice, viaţa socială, profesională şi alte domenii importante de funcţionare şi, de asemenea, când calitatea vieţii este deteriorată semnificativ

Se trateaza cu sedinte la psiholog.
Trebuie gasita originea problemei, dupa care stabilita procedura de reabilitare.

E foarte nasol. Anxietatea pentru mine a fost frică iar depresia a fost dorința continuă de a mă sinucide. Mi se vedea în ochi că parcă viața era o povară pentru mine. Totuși pentru un an am fost în această stare. Nu am luat medicamente, dar am socializat și mi-am schimbat mentalitatea. Am început să vorbesc și eu cu fete din nou, iar frica mi-am transformat-o în violență. Ai nevoie de o singură persoană cu care să împărtășești tot ce ai pe suflet, tot ce te apasă, să spui totul și să dai uitării subiectele consumate. Ai putea să mai încerci cu vitamine, calciu, magneziu, etc, să dispară starea nasoală. Gen să simți că nu ai nici o putere și nici măcar energie.

Bune intrebari, variaza de la o personalitate la alta.
Am sa iti zic cum se manifesta la mine.
Nu cred ca sunt o persoana forte anxioasa, dar sigur am momente cand mi-e frica sa vorbesc cu diferite persoane, cel si cel mai greu este cand nu cunosc deloc persoana, am senzatia ca am sa zic ceva tampit si am sa ma fac de ras, sau am sa raman fara subiect de discutie si se va face o liniste ciudata... asa ca nu mai zic nimic.
Ca sa mai scap, cateodata imi iau inima in dinti si mai zic tampenii, dupa care observ ca oamenii nu sunt chiar cum mi-am imaginat si totul decurge normal.Cel mai greu e cu fetele, simt ca nu am nici o sansa sa abordez o fata pe care nu o cunosc ( sa ma bag in seama cum zice toata lumea), vorbesc doar cu fete pe care le stiu, scoala zona etc. Cate odata ma frustreaza chestia asta.
Tratament hmm? Cum am dat exemplul de mai sus, oamenii nu sunt asa fiorosi cum par, asa ca pur si simplu fa-o.
Depresia se rezolva facand ceea ce te linisteste, staand cu prieteni\familie si resemnare, timpul vindeca tot, sper ca nu te-am plictisit

Un psihiatru te poate ajuta cu un tratament

Ai nevoie de foarte mult sprijin, sedintele la psihilog nu mi se par ceva extraordinar, ai nevoie doar de cineva, un pic de curaj eu zic ca te-ar ajuta. Stiu ca sunt multi acolo care m-ai repede ar face rau decat bine. E greu o sa dureze ceva, doar mentinete sa nu ajungi la tratament, apoi o sa urmeze o fuziune si depenta de acele pastile si drumul tau o sa fie chiar mai greu. Ti-am zis cat poti in fiecare zi, poti face orice iti place doar rezerva-ti timp si incearca, nu pierzi nimic, ba din potriva, poate o sa cunosti oameni noi, ceea ce e putin greu in stadiul acela, dar daca reusesti o sa vezi un pic din acea stare buna, timiditatea poti sa o pastrezi bine, si iti spun si de ce, esti vulnerabil/a si cu mare atentie trebuie sa iti calculezi vorbele, desigur pana cunosti un pic persoana. Sper ca am fost ajutor! Si nu uita unde-va cineva asteapta dupa alegerile ar fi pacat sa nu intalnesti acea persoana nu?

E diferita de la o persoana la alta si e naspa rau sa ai asa ceva, cand ai chestia asta multi zic ca esti doar obosit, inclusiv parintii si e naspa rau pentru ca nu e asa, devine mai naspa cand intalnesti persoane noi...

Când ești anxios îți pasă prea mult despre orice chestie. Când ești depresiv absolut nimic nu mai are sens, nu îți mai pasă de nimic. Să le ai pe amândouă odată înseamnă iadul. Sunt spiritual tocmai pentru că am trecut prin chestia asta. Eu unul nu cred că o persoană care trăiește stările de anxietate și depresie scapă vreodată de ele. Te așteaptă mereu într-un ungher întunecat al personalității tale, gata să te sfâșie dacă lași garda jos. Eu unul nu am mers la psiholog, decât la școală dar nu am simțit că m-a ajutat cu ceva atunci. Am avut noroc, sau mi l-am făcut, să cunosc oameni deosebiți care m-au apreciat dincolo de toate defectele mele. Și asta m-a ajutat. Nu știu cazul altora dar eu unul abia acum câțiva ani am început să mă eliberez de treburile astea. Dar încă le simt răsuflarea în ceafă și uneori își fac simțită prezența. Din fericire știu să gestionez situația și le trimit înapoi în abis. Asta până data viitoare... Se tratează cu supraviețuire. Și cu faptul că ai oameni care rămân alături de tine, indiferent de anumite diferențe în modul de a vedea lumea. Cine suferă de chestiile astea trebuie să învețe să ceară ajutor singur, pentru că nimeni nu te poate ajuta dacă nu vrei tu să te ajuți. Pentru ceilalți ești o persoană ca ei și ca oricine cu diverse probleme de toate zilele. Ei nu realizează că tu trăiești problemele acelea de 1.000 de ori mai intens. Spun că dramatizezi și atât. Ba mai mult au impresia că un regim spartan de genul pusul în fața faptului împlinit te poate face să treci peste niște ''capricii''. Nimic mai cretin decât abordarea asta. Lucrurile astea fac parte din însăși respirație, din mers, din văz, din viață. E ceva de care nu poți scăpa pocnind din degete ci în timp, cu răbdare. Cel mai important lucru este să nu te învinovățești, să nu te urăști. E foarte greu, dar dacă ai realizat asta preiei controlul.

In esenta, trebuie sa te indopi cu pastile ca sa ti se induca niste stari de bine.Nu e foarte placut sa traiesti cu ele doua combinate, dar nici imposibil; ai nevoie doar de sprijin moral.

Asta am si eu DDDD
Eu incerc sa fiu cat mai nepasator ajuta destul de bine
Fac doar ce-mi place ce stiu etc de restul nu-mi pasa _)_

Pentru romana tasta 0, la psiholog sau psihiatru depinde de cauza, anxietatea si depresiea ii cam acelasi lucru la ambele poti sa ajungi la fel (pusnic si cu o funie in caz de)