Cum pot scăpa de tremurul în public cauzat de anxietate sociala? Când ies îmi este aproape imposibil sa controlez acest tremur sau când cineva se uita pe mine începe sa îmi tremure capul, îmi e foarte foarte greu de multe ori sa ies și pana la magazin,se manifesta horror fizic, este o frica emoții foarte puternice in public nejustificate pe care nu pot sa le controlez. Si-au dat seama multa lume ca am probleme și mi-e rușine, au fost momente când îmi jucau si sprâncenele sau îmi tremura fata de la anxietate,îmi sare parca inima din piept și nu mai știu în ce direcție sa ma uit când se întâmplă. Am încercat multe tratamente si nu pot scăpa nicicum,la orice factor stresant revin simptomele foarte strong,am căpătat o vulnerabilitate incredibila, orice imediat ma afectează Ați mai avea unii de pe aici anxietate sociala, dar a mea se manifesta foarte serios, ma rupe efectiv, ma chinui sa nu vadă lumea ca tremur din toate direcțiile, dar degeaba ca mulți și-au dat seama ca am probleme, din bârfe nu mai scap. Cel mai rău este când se uita cineva pe mine atunci ma rupe anxietatea. Sincer am ajuns la capătul puterilor,nu mai pot lupta cu asa ceva.
Am avut niște probleme cu niște cocalari și cred ca de acolo se trage în urma cu mulți ani.
Cum pot scăpa de asa ceva? Cum pot gestiona frica aia în public? Tremurul? Mi-o stricat imaginea anxietatea, lumea și-a făcut tot felul de păreri, dar nu am altceva, am întrebat medicul și o zis ca e anxietate cronica, dar în halul asta sa se manifeste? Asa grava e anxietatea asta sociala? Și am făcut o prostie azi, mereu îmi stătea gândul ce părere și-a făcut lumea din zona și nu am mai rezistat și am intrebat 2 femei din zona care au un magazin lângă mine ce părere au unii de asta sau dacă cineva le-o spus ceva de mine, mi-au zis ca nu, le-am zis ca am obsevat cum oamenii se uita ciudat pe mine și au zis ca mi se pare mie de la anxietate ca nu e asa, dar sunt sigur ca au mințit, multa lume și-o dat seama și si-a făcut o părere, asa ca le-am spus cu ce ma confrunt ca sa nu creadă ca am altceva,le-am zis ca am anxietate și ca uneori nu o pot controla! Mi-am făcut mai mult rău că am recunoscut ca am asa ceva? Ma gândesc ca voi fi considerat nebun sau voi fi marginalizat din cauza asta si ca voi fi respins și de fete, știți ca afecțiunile astea, datorita lor ești marginalizat, stigmatizat, sunt văzute ca o rușine și chiar îmi e rușine ca am asa ceva, eu aveam depresie dar nu asa ceva sa ma apuce panica din moment ce ies din casa. Voi ce părere aveți, mi-am tăiat singur craca? Bine, am puțin mi-a murit lăudătorii si le-am spus ca am fost și foarte bun la invatura, ca am fost olimpic și al 25-lea la învățătură din 400 de elevi din liceu și ca am terminat postliceala de asistent medical generalist, parca mai mult îmi e jena ca m-am lăudat cu asa ceva dar am făcut-o ca pe un mecanism de apărare sau pe fond anxios,eu urăsc sa ma laud.
Oricum nu ma ajuta la nimic astea, atât timp cât eu sunt timid și anxios, adică de câțiva ani,ca înainte nu eram asa, mai cunoșteam câte o gagica, era altfel situația.
Voi ați fi avut curaj sa spuneți cuiva acest lucru? Ca suferiti de anxietate?
De mâine parca vad când ies în zona ca sunt o gramada geana pe mine sau rad.
Am fost al dracu la bătaie când eram mai mic, e incredibil ca ma confrunt cu asa ceva, nu îmi vine să cred.
Cred ca doar prin suicid voi scăpa de anxietatea asta, nu mai pot lupta, am obosit
M-aș descurca cu ochii închiși. În primul rand m-ar durea undeva de părerea altora, de ce mi-ar păsa mie ce crede x sau y, am o boală și trăiesc cu ea, n-am nevoie să dau explicații.
În al doilea rand, nu aș mai ieși în public decât atunci când știu sigur că nu este nimeni afara și nu voi avea un atac de panică. Aș apela la un prieten să mă ajute cu niște cumpărături, sau orice altceva am nevoie.
Sunt 2 soluții întotdeauna. Să stai să plângi că de ce se întâmplă așa, sau să-ți trăiești viața așa cum ți-e dată. Pe bune acum, sunt alții în scaun cu rotile care trebuie schimbați de pampers și se bucură de viață.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Ai o boală diagnosticată, medicul ți-a dat tratament și sfaturi, de ce nu le urmezi? Toți avem probleme, unii mai grave alții mai simple, nimănui nu-i pasă cu adevărat de tine decât ție oricât de rău sună, iar la cum ai descris povestea, nu-ți pasă absolut deloc de tine.
Răspunde
Mi-a dat tratament,dar nu prea ajuta,și sfaturi nu prea am primit,psihologii dau sfaturi. Eu ma lupt, ies în oraș, dar e foarte greu,nu am prieteni nu am nimic,de unul singur e aproape imposibil sa treci peste asa ceva, daca nu se manifesta fizic asa serios era altceva, dar e vizibil,mulți au observat ca am probleme,mi rușine sincer de ce mi se întâmplă și au sesizat atâția oameni. Știu ca nimănui nu ii pasa, dar m-am saturat sa lupt, sa ma chinui sa controlez tremurul,și fata de om crispat în public, e incredibil de greu, habar nu ai.
Ce ai vrea sa fac mai mult decât ieșitul în oraș? Nu mai am părinți, prieteni, nimic, cineva care sa ma sprijine. Dacă nu era tremurul ala era altceva, dar ala ma face de ras, deja unii râdeau când treceau pe lângă mine te-ai descurca tu mai bine decât mine? Sa nu spun ca am depresie de foarte foarte mulți ani
Răspunde Pai na,uite ca eu ies în public și cu acele atacuri, lupt mereu, am încercat sa ascund dar se vede cu ochiul liber ca am probleme. E vb de mentalitate man, ca ești discriminat dacă se afla asa ceva, ma întreb dacă ma va acesta vreo fata cu anxietatea asta,dacă nu voi fi marginalizat. Și am mulți hateri, dacă e sa îmi fac o gagica, și o vede singura ii spune chestiile astea nu mai sa ma despartă, ii spune nu sta cu ala ca e asa,ca e cu cabina,are probleme, și multe fiind ușor infurntabile o sa ia în considerare și na, si se vb între ele, șansele scad sa mai îmi fac o iubita,mi rușine de mor ca am asa ceva, sunt ditamai omul și eu am atac de panica în public. Asta cu ieșitul când nu e nimeni afara mai bine as prefera sa îmi pun capăt, asta nu mai e viata, și nu am la cine sa apelez, nu am pe nimeni, deși am anxietatea asta horror eu tot ies, deși am fost observat de multa lume, mi asa ca a observat lumea, și unii ma vor ataca cu chestiile astea. Rămâne de văzut cât mai pot, plec dincolo, poate o sa îmi revin, de fiecare data când rămân fără bani de întâmplă să se agraveze anxietatea, ca-n am bani sunt mai ok, e o chestie de inteligenta emoțională, de natura psihologica. Voi pleca dincolo și îmi va fi mai bine, poate fac sa nu mai ma întorc, prea mulți primitivi.
M-aș descurca cu ochii închiși. În primul rand m-ar durea undeva de părerea altora, de ce mi-ar păsa mie ce crede x sau y, am o boală și trăiesc cu ea, n-am nevoie să dau explicații.
În al doilea rand, nu aș mai ieși în public decât atunci când știu sigur că nu este nimeni afara și nu voi avea un atac de panică. Aș apela la un prieten să mă ajute cu niște cumpărături, sau orice altceva am nevoie.
Sunt 2 soluții întotdeauna. Să stai să plângi că de ce se întâmplă așa, sau să-ți trăiești viața așa cum ți-e dată. Pe bune acum, sunt alții în scaun cu rotile care trebuie schimbați de pampers și se bucură de viață.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
