Cum poți scăpa de singurătatea din suflet/subconștient?
Mi-e foarte greu să văd cupluri, mă simt singur, îmi vine să plâng, mă doare. Nu am prieteni, nu am avut șansa de a avea o iubită. De ce nu-mi acordă nimeni niște atenție, la fete mă refer, un zâmbet măcar, probabil nu primesc atenție din cauza aspectului fizic, am 1.73m și doar 49kg. Sunt un idiot, nu știu să vorbesc cu fetele, să pot aborda pe cineva, de fapt, nici nu are rost. Nu se uită nimeni la mine. Sunt la un liceu tehnic, mi-e rușine să-i zic asta unei fete, chiar dacă ea este de la același liceu, sau unul mai superior. Mereu când mă gândesc la asta, mă simt ca ultimul om, un gunoi, inexistent. Chiar dacă am eu note 8, 9, mă consider un idiot, un prost. Sunt anxios, evit tot, depresiv, singuratic, mă plimb noapte prin parc singur, și stau mereu cu "o frică", cred că toți mă cred inferior și prost. Peisajul este cenușiu. Nu știu ce vreau de la viață, am 18 ani și nu știu pe ce planetă mă aflu. Mă simt ca un străin. Pe bune, cine dracu ar sta cu unul ca mine, nici eu dacă aș fi fată nu aș sta cu un prost, scobitoare. Din ce am observat, toți au permis la 18 ani, știu ce vor să facă-n viață, au prieteni, se distrează, au prietene, au o structură sănătoasă, majoritatea. Știu, nu te mai plânge, etc. E dificil pentru mine. O să am un viitor de 2 lei, muncă de sclav pe un salariu minim pe economie. Nici nu știu care-i sensul acestei vieți. Mă opresc, încerc să nu plâng. Nici nu știu ce să vă întreb sau ce să vă cer. Scrieți și voi ceva.
Poate voi reuși să remediez ceva, dar nu cred. Îmi va lua ani, în care eu ca un cretin voi sta și voi încerca să rezolv niște lucruri ca să nu mor mai devreme, în timp ce alții, se simt iubiți, fac sex, au mașină, se distrează, evoluează!
M-am săturat, sincer!
Mulțumesc, apreciez!
O zi faină!
Ordonare:
Cronologică
Stai boss usurel! Esti la liceu? Pina la orice altceva, TU iti tai aripile, nu altcineva!
"Poate (.) în timp ce alții, (.) evoluează!" Elimina-l pe poate de acolo si fa si tu ce fac ailalti. EVOLUEAZA! Sexul si restul se rezolva intr-un fel sau altul. Ne **** viata pe toti, oricum. 
Răspunde
Nu-i așa mare lucru sa înveți să te porți în lume.
Problema e mentalitatea ta mie mi se pare super neatractiv sa aud "sunt un gunoi" și alte milogeli din astea
Daca chiar erai, apreciam că ești conștient.
Dar ce ai făcut așa rău ca sa fii un gunoi?
Daca nu știi ce vrei de la viața îți faci un plan de a afla. Incerci cat mai multe lucruri, iți iei un part time, faci un curs pe net, e imposibil sa nu îți placă să faci nimic. Nu îți place că ești slab? Mergi la sala. Nu vrei sa ai minim pe economie? Învață. Deși sunt destule fete care lucrează pe salariu din asta găsești tu pe cineva.
Nu ai scris nimic cu adevărat tragic până acum si doar așa evoluezi și afli ce e de capul tau. Facând lucruri.
Ar trebui sa fii mai optimist si sa gandesti pozitiv. Hai curaj, ca se poate.
De obicei astea ca tine, care au o gandire de genul, sunt anxiosi, depresiv.etc, mai pe scurt au psihicul la pamant.O sa aiba o transformare radicala pe viitor, doar daca incearca sa gandeasca pozitiv in fiecare zi, si sa aiba mai multa incredere in ei, ca vor putea trece peste aces obstacol al vietii.
Omule traieste, fiecare avem o lupta de trait in aceasta viata.considera-te un norcos frate, ca tu poti sa iti schimbi modul de gandire oricand vrei tu, si sa te schimbi oricand vrei tu.dar ce sa vorbim despre cei care au cancer.cei fara picioare, maini, etc.aia ce mai zic
Ia o crate despre dezvoltare personala, citeste in fiecare zi din ea, mananca bine in fiecare zi, bea destula apa, apoi cand consideri tu ca esti pe picioare, apuca-te de sala, ia-o usor usor usor si vei arata bine si fetele vor veni de la sine fara sa scoti vreo vorba
Ți-am citit și celelalte întrebări. Știu prin ce treci, în mare parte și eu am rămas singur. Nu mai am prieteni, nu mai am iubita, caut loc de munca și nu găsesc ( doar interviuri) și multa bătaie de joc la interviu. Acolo sunt luat la mișto sau trimis acasă "vă sunam noi". Recent am aflat ca și mama are cancer ( de col). După veste atât am plâns încât astăzi nu mai am lacrimi. Plângeam pe ascuns, nu doream sa ii arat mamei asta. Eu o încurajez pe ea dar eu mergeam pe strada și plângeam. Sau când făceam duș mă apuca plânsul acolo și nu mă puteam opri. Ziceam "de ce tocmai mama", după ce a avut o viață chinuită cu un tată alcoolic care o bătea. Sau frații mei mai mari care au fugit și lăsat o casa plina de datorii. Și ziceau că sunt datoriile mamei mele și ca nu sunt datoriile lor, asta cu toate că și ei au locuit acolo și făcut datorii. Iar acum mama bolnava de cancer, dar împreună trebuie sa ducem greul mai departe. Fraților sau altor membri din familie nici dacă le-ai zice nu le-ar păsa. Si cel puțin în ultima luna a fost un calvar pentru mine și mama tot căutând clinici unde să facă anumite investigații cerute. Asta prin bilet de trimitere, decontat de casa de asigurări pentru că totuși mama este asigurata de peste 30 ani. Însă ajungi la concluzia ca în România doar dacă dai cu bani, ai și prioritate. Pentru ce are nevoie mama liste de așteptare între 2 luni și 7 luni. Iar dacă vrei mai repede, doar contracost în schimbul sumei de 2200 RON. De unde să scoți această sumă după ce eu muncesc ocazional?
Începe panica și nu mai știi încotro să o apuci. Îți vine sa urci pe pereți, îți vine să bați pe cineva și te apuca mila. Îți este mila de mama ta când știi ca este bolnavă și tu, ca fiu, ești închis într-un labirint din care nu mai știi cum trebuie sa ieși. Ai vrea sa îți ajuți mama, dar nu știi cum. 2 luni e mult, 7 luni și mai mult. Boala se poate agrava până atunci. La frații nu poți apela, restul familiei nici atât. Mă îmbrac și plec în oraș, merg singur pe stradă, plâng. Trag șapca pe ochi, pun gluga de la geaca parcă stânjenit de ceilalți oameni. Mă descarc, revin acasă, fac duș, mă pun la somn. Și sper ca totul se va rezolva.
Și atât am căutat la clinici până am găsit, iar o parte din probleme s-a rezolvat. Iar pe data de 29 decembrie am reușit sa programăm și pentru restul investigațiilor. Se zice că "pe omul cu suflet bun, Dumnezeu nu lasă în drum". Mereu am găsit câte o scăpare din situații și am răzbit indiferent cât de greu a fost.
Și sunt bărbat, imlinesc 31 ani chiar pe 24 decembrie. Și cică noi, ăștia care avem curajul și puterea de a scrie ceea ce simțit, ne arată cât de puternici suntem. Asta mi-a zis chiar un psiholog. Eu după ce am aflat ca mama suferă de cancer oarecum am avut o cădere ( psihică), plângeam mult. 
Insă cu putere și credință în Dumnezeu mi-am revenit repede. Asa cum am găsit loc pentru investigațiile pe care are mama are nevoie, asa ma voi pune la punct și cu munca și restul.
Dacă vrei sa vorbim mai multe, lasă un privat.
Pai ce treaba ai tu cu altii? Asa e in viata unii o duc bine unii mai putin bine, accepta realitatea. Am citit tot si nu inteleg care e problema, nu ai probleme grave de sanatate, nu mori de foame ce ai? Nu ai nevoie de nicio panarama, e bine si singur, te rezolvi singur si n-ai treaba.
"Nici nu știu ce să vă întreb sau ce să vă cer. Scrieți și voi ceva."
Îmi place că ești sincer.
Asta e de apreciat.
Încearcă și nu te uita la alții care par că le au pe toate, au alte greutăți care nu se văd.
Faptul că ești deprimat acum te va ajuta pe viitor să te bucuri de viață.
După vreme urâtă vine vreme frumoasă. Nu poate exista una fără cealaltă. Dacă ar fi totul perfect tot timpul te-ai plictisi.
Nu prea am făcut lucruri rele, dar asta este credința mea limitativă, care este foarte bine înrădăcinată în subconștient. Sunt respectuos, încerc să ajut, să sprijin oamenii, dacă mă pricep. Pentru tine ce înseamnă să te porți în lume, sunt standarde mai ridicate față de ceea ce am spus eu mai sus?
Să învăț, ce anume?
Nu am identificat ceea ce îmi place. Și la școală, sincer, nu-mi face plăcere să învăț integrale, istoria de acum 50-100 de ani, ce a scris Arghezi, eseurile pentru bac. Poți avea 10 pe linie la liceu, tot salariu minim pe economie vei avea, dacă nu te specializezi pe un domeniu urmând o facultate.
Mulțumesc mult, apreciez!
Daaa. Am citit câteva cărți, peste tot vezi "schimbă-ți gândirea, vei schimba lumea", articole, website-uri, pe rețelele de socializare, dar este extrem de dificil să-ți schimbi gândirea, de când ai ieșit din burta mamei și până acum ai trăit cu tot felul de lucruri. Nu zic că este imposibil, dar cel mai probabil îți va lua ani ca să reușești ceva.
De exemplu, nu sunt bun la pictat. Îmi schimb gândirea, dar tot sunt slab la pictat. Dacă nu acționezi, poți să-ți schimbi tu, toată gândirea.
Mulțumesc mult, apreciez!
Nu. Am fost la o ședință și a fost groaznic. Eu sunt și anxios, a fost mai rău ca la decapitat. Am reușit să scot două vorbe, despre traumă. Din acea ședință am plecat cu două lucruri:
- toți suntem introverți la bază;
- trebuie să accepți, și nu ai cum să-l schimbi, vorbesc despre trecut.
El nu te vindecă, psihologul vine cu niște idei, un sprijin și te ajută să înțelegi niște concepte, cred.
Mulțumesc mult, apreciez!
Așa sunt eu, mai prost. Îmi compar viața personală cu a altora. Eu zic că problemele psihologice sunt destul de periculoase, pe lângă că îți degradează creierul în timp, memoria, gândirea, ajungi la tentative de suicid.
Mulțumesc mult, apreciez!
Cel mai bine nu te mai gîndii ca nu ai si tu o relatie cum au altii, se spune ca cu cît te gîndesti mai mult la o fată nu o sa o ai, fetele cauta un baiat cu bani din păcate ele doar asta doresc, nu se uita la suflet la caracter si de obicei multe fete cautînd numai partea materiala au dat de oameni rai violenti si multe fete sunt batute si uneori ajung traficate pentru prostitutie, cupluri fericite nu există, astea sunt clișee de filme siropoase americane in care ea si el se casatoresc si traiesc fericiti 100 de ani, vise, povesti, astea prind la oameni poveștile lor le plac astfel de seriale, multe fete se viseaza printese si ca se vor casatorii cu făt frumos si totul va fi lapte si miere, da va fi in filme atit, ca sa cunosti o fată trebuie sa ai ce sa îi oferi, nu poti avea doar pretentii de la ea si tu nimic, ea vrea sa se distreze sa iasa cu gașca de prieteni, tu nu o poti tine numai in casa eve ntual in bucatarie facind mincare spalînd vase si măturînd, ca aia in secunda doi te lasă si numai vrea sa auda niciodata de tine, e, ca sa ai cum sa o scoti in oras pe fata aia ai nevoie de bani multi, ea vrea haine noi pantofi cosmetice etc, si daca tu nu ai bani ce faci, stai pe banii mamei si a tatalui tau? Au ei bani sa scoti tu gagicile in oras? Daca ai avea bani vin fetele la tine nu trebuie tu sa le cauti, dar ele văd ca nu ai bani si nu le poti satisface mofturile, iar de sex nu duc ele lipsă au ele parteneri care le fac toate plăcerile. Tu ce varsta ai?
Apucă-te de sală și de citit și o să prinzi încredere în tine. Lasă fetele o perioadă până te îmbunătățești și evoluezi, ești încă tânăr.
Ce poveste. Mulțumesc mult, apreciez!
Sincer, nu doresc să vorbes, nu vreau să mai "pătez" și pe alții cu idioțenile mele.
Cu plăcere! Eu sunt sigur că poți avea succes în viață dacă îți dorești.
Tu îți dorești succesul?
Depinde de la persoană la persoană în ce constă acest succes.
Pe la ce etapă ești?
Mulți sunt conștienți ce înseamnă aceasta schimbare, dar nu fac nimic. Important este să faci zilnic ceva ce te ajută în drumul tău, oricât de infim pare, iar cu timpul se imprimă. Cunosc oameni care aveau o strângere de mână foarte slabă, dar cu timpul după ce au realizat că asta denota slăbiciune au învățat să strângă mai bine, și acum vine de la sine. Sunt multe alte lucruri care făcute repetat te ajută.
La 18 ani ai multe de facut nu te plînge ca nu ai o iubită, nu ai 60 de ani ca sa zici gata viata s-a terminat si nu ai avut pe nimeni niciodata, ai 18 ani si toata viata inainte, termina scoala fă o facultate i ati serviciu si ori la facultate ori la serviciu vei gasi femeia potrivita, vei fi inconjurat de fete atit la facultate cit si la birou si daca ele te vad om serios muncitor vin ele la tine te cauta ele numai scapi tu de ele, dar totul depinde de tine sa gasesti fata potrivită.
Da, îmi doresc să am succes și îți doresc și ție același lucru (orice ar însemna succesul pentru tine, deoarece la fel cum ai zis și tu, succesul depinde de la persoană la persoană).
Sunt la etapa în care am început să muncesc la visele mele, sunt încă la început. Fac bodybuilding și am început să citesc minim 50 de cărți pe an (adică o carte pe săptămână, uneori 2 sau 3 dacă am mai mult timp liber) și mi-am schimbat destul de mult gândirea față de anii trecuți. Nu aveam planuri de viitor atunci și nu știam ce să fac cu viața mea.
Cel mai bine e singur frate, apuca-te sa joci jocuri pe PC, vorba aia, femeile sunt trecatoare, dar calculatorul e vesnic si pentru totdeauna.
Nu vreau să crezi că refuz ceea ce ai zis tu, dar este o poveste de basm. Da, am 18 ani, timpul trece foarte repede. Nu sunt capabil de facultate. Cum am specificat mai sus, știu tot viitorul. Nu știu dacă fetele caută astăzi un om muncitor. Mi-aș dori eu să fiu înconjurat de ele.
Câți ani ani, ce înălțime și greutate ai?
Cum reușești să aprofundezi tot din cărți?
Cred că ești un om grozav.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
