Cum se poatre trata depresia nervoasa? (am ales sa pun aceasta intrebare din cauza gandurilor suicidale tot mai frecvente din ultimul timp, please don't judge ).

Care sunt principale elemente în abordarea persoanei cu depresie?

Siguranţa persoanei
Evaluarea completă a stării psihice dar şi fizice
Elaborarea unui plan terapeutic imediat şi pe termen mai lung
Tratament depresie

Când se recomandă tratament medicamentos?

Tratamentul medicamentos este prescris de medicul psihiatru, în urma unei evaluări complete, în funcţie de severitatea depresiei.

Când se recomandă tratament psihoterapeutic?

Psihoterapia se poate recomanda ca unic tratament în depresiile uşoare.

Se recomandă asocierea dintre farmacoterapie şi psihoterapie, întrucât se obţin rezultate mai bune.

Pentru cazurile de depresie moderată sau severă se recomandă începerea tratamentului medicamentos şi apoi a psihoterapiei. În acest fel farmacoterapia pregăteşte persoana depresivă pentru abordarea psihoterapeutică. Psihoterapia este recomandată de către medicul psihiatru.

Psihoterapeutul poate fi medic psihiatru, psiholog sau chiar alte persoane dacă au parcurs o formare agreată.

Când se impune spitalizarea unei persoane cu depresie?

pentru o evaluare completă
în cazul în care există riscul de suicid
atunci când persoana nu mai poate funcţiona
Alte sfaturi

Este foarte important ca orice abordare a pacientului cu depresie să cuprindă și sfaturi legate de activitatea fizică precum și despre alimentație. Există numeroase dovezi care atestă rolul benefic al activității fizice în tratarea depresiei precum despre diverse tipuri de alimentație (de exemplu alimentația mediteraneană).
Tristeţea reprezintă o reacţie normală la anumite evenimente nefaste, iar majoritatea oamenilor încep să se simtă mai bine cu trecerea timpului. Dar persoanele care sunt depresive nu pot să-şi înlăture emotiile negative indiferent de ceea ce fac, iar simptomele pot continua pentru o perioadă lungă de timp. Depresia nu se referă doar la o stare proastă; este o boală care necesită tratament.


Depresia: simptome emoţionale
Te simţi mereu trist
Ai o gândire negativă continuă, gânduri pe care nu le poti opri sau controla
Te simţi neajutorat, vinovat sau lipsit de valoare ca persoană
Eşti extrem de iritabil
Gânduri suicidale
Probleme cu concentrarea, memoria sau gandirea
Anxietate
Imposibilitatea de a găsi plăcere în orice ai face, nici chiar în lucrurile pe care le iubeai odată.
Tendinţa de a plânge mereu
Depresia: simptome fizice

Probleme cu somnul, prea mult somn sau prea puţin
Probleme cu alimentaţia, precum lipsa apetitului sau mănânci prea mult
Fluctuaţia greutăţii, slăbeşti sau te îngraşi mult
Dureri musculare sau articulare
Dureri de cap dese
Senzaţia de oboseală şi lipsa de energie chiar dacă ai dormit mult
Dureri abdominale şi probleme cu digestia care nu se rezolvă cu tratament
Simptomele depresiei pot fi diferite de la bărbaţi la femei, de la bătrâni la tineri şi chiar de la persoană la persoană, deci dacă simptomele enumerate mai sus nu ţi se potrivesc nu inseamnă că nu suferi de depresie.Simptomele pot fi severe sau minore. Ceea ce contează este cât de des le resimţi. Orice combinaţie a acestor simptome trebuie să fie prezentă cel puţin două săptămâni sau în fiecare zi în majoritatea zilelor săptămânii pentru ca acestea sa fie considerate simptome ale depresiei.

În cazul în care sunt sesizate, individul trebuie să se ducă la doctor pentru o consultaţie şi eventual tratament incluzând şi o trimitere la un terapeut sau psihiatru pentru a ajuta la controlarea emoţiilor.Depresia poate fi tratată cu medicamente, psihoterapie sau chiar amândouă, dar mai întâi trebuie să ceri ajutor.
http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/depresie-nervoasa
Vindecarea depresiei prin tratamente naturiste

Data aparitiei: 03.06. 2010

In special in perioadele marcate de anumite dificultati (somaj, examene, boala, divort, schimbarea locului de munca, certuri conjugale, decese), unii oameni sunt cuprinsi de sentimente tranzitorii de tristete, insatisfactie, descurajare, apatie, indispozitie, pesimism, putand ajunge uneori chiar pana la idei suicidare.

Daca o persoana nu poate depasi astfel de stari negative in timp de doua saptamani, ea ar putea sa sufere de o forma de depresie. Depresia poate sa apara la orice varsta. Specialistii considera ca jumatate din persoanele care au trecut printr-un episod de depresie majora, vor mai prezenta unul la o anumita perioada de timp.

Multe persoane sunt tentate sa-si caute refugiul in alcool, tutun sau chiar droguri. Acestea pot sa imbunatateasca pe moment starea de spirit, dar "extazul" se termina curand, pentru a fi inlocuit de o agonie cu mult mai chinuitoare decat depresia originara. Celula nervoasa este influentata negativ de actiunea tutunului si a drogurilor, sfarsind prin a fi slabita, epuizata, si astfel starea depresiva devine cronica.

Nu orice indispozitie este depresie

Oricine poate simti la un moment dat o stare de indispozitie, dar aceasta nu inseamna neaparat ca suferim de depresie clinica. Nimeni nu este imun la stari proaste ocazionale si pe toti ne incearca tristetea sau descurajarea atunci cand avem o pierdere. Daca insa aceste sentimente persista sau se intensifica in timp, atunci se pune problema unui dezechilibru serios.

Scala Montgomery Asberg (specialist in probleme de depresie) indica mai multe criterii de evaluare:
• lipsa totala de interes fata de aproape orice activitate care inainte facea placere, la care se adauga un sentiment sfasietor de gol interior si letargie
• stare de tristete interioara profunda - persoana in cauza se simte lipsita de ajutor, deznadajduita, nu mai are nici o speranta
• irascibilitate
• sentimentul inutilitatii
• incapacitate de a se concentra, de a gandi si a lua decizii
• ganduri pesimiste, idei de vinovatie si autocenzurare, complexe de inferioritate si remuscari fata de acte considerate reprobabile sau fata de "pacate"
• idei si planuri preparative pentru sinucidere; depresivii ajung sa creada in mod gresit ca viata nu mai merita traita, si nu de putine ori tentativele de sinucidere le reusesc
• reducerea duratei si a profunzimii somnului
• modificari vizibile ale poftei de mancare
• lipsa de energie, astenie, oboseala, lasitudine (incetineala in miscari)

Pentru multe victime ale depresiei, aceste stari fizice si mentale persista zi si noapte, par nesfarsite, si de multe ori nu pot fi alinate nici de intamplari fericite sau de vesti bune. Unii oameni sunt asa de dominati de sentimentul de disperare, incat nu-si pot aduna fortele oricat i-ar incuraja cei din jur (familia, prietenii, colegii). Persoanele depresive nu urmeaza nici un sfat si refuza ajutorul celor din jur, deoarece se simt atat de lipsiti de speranta, incat totul li se pare fara sens.

Boala psihica sau neurologica?

Medicii nu cunosc pana in prezent mecanismul exact care duce la declansarea depresiei. Multa vreme psihiatria a considerat-o ca fiind o boala mentala care-si are originea in reprimarea unor emotii dureroase, ca furia si tristetea. Astazi se stie ca in geneza bolii sunt implicati si factori genetici, iar cercetarile recente indica prezenta unor dezechilibre la nivelul hormonilor endocrini (cortizon) si al neurotransmitatorilor cerebrali (serotonina, norepinefrina).

Totusi, cercetatorii nu stiu daca aceste dezechilibre cauzeaza depresia sau daca ele apar ca o consecinta a bolii. Medicamentele care se administreaza (inhibitori ai serotoninei, antidepresivele triciclice, lithium, MAO) blocheaza rapid fenomenele biochimice ale depresiei, dar pe termen lung, eficienta lor este scazuta, insisi medicii alopati recomandand si metode psihoterapeutice.

Dieta

• Doctorul Elsan Haas, director al "Preventive Medical Center of Marine" recomanda, in lucrarea sa, "O dieta pentru toate anotimpurile", ca suferinzii de depresie sa respecte o dieta purificatoare timp de 2-3 saptamani. In aceasta perioada trebuie evitat consumul de lapte, zahar, carne, alimente conservate, paste fainoase care vor fi inlocuite cu legume si fructe proaspete, bine coapte la soare. Acestea conduc la "o reechilibrare si o mai buna stabilitate a psihicului".

• Dr. Brigitte Mars, specialist in fitoterapie si nutritie (Boulder, Colorado) subliniaza importanta epurarii hepatice la pacientii suferinzi de depresie, deoarece la acestia s-a constatat ca ficatul este greoi si blocat. De aceea, ea recomanda evitarea grasimilor - unt, margarina, carne, precum si a produselor "snack foods".

• O alta experta in materie de depresie, Tierona Low Dog, arata ca vitaminele din grupul B (si in special B12) pot produce minuni in vindecarea acesteia, dar are o rezerva serioasa in administrarea lor sub forma de pastile. Mult mai eficienta este asimilarea vitaminelor direct din hrana, respectand o dieta adecvata.

Va recomandam ca zilnic prima dumneavoastra masa sa o constituie dejunul Kolath acesta fiind bogat in vitaminele de tip B.

Urmatoarele recomandari alimentare, aplicate in practica au dat rezultate foarte bune in cazul multor pacienti:
1) cereale: grau 200gr./zi, hrisca 100gr./zi
2) legume: ceapa 1-2/zi, praz 100gr., telina 100gr.
3) fructe: caise, alune, nuci 100gr., coacaze negre 75gr., polen apicol 30 gr./zi

Fitoterapie

In Europa Occidentala, planta numita "planta Sfantului Ioan" are o veche traditie de utilizare ca antidepresiv, cercetarile aratand ca ea actioneaza similar medicamentelor antidepresive MAO, dar fara efectele lor adverse.

• Specialista in fitoterapie Low Dog recomanda tinctura de valeriana 3-5 ml de 2/3 ori pe zi, in caz de manifestari nevrotice, iritabilitate, neliniste.

• Floarea-patimilor are efect de inhibitie similar MAO, calmand sentimentul de anxietate. Asociata cu musetel, calmeaza manifestarile nervoase digestive.

• Cafeaua de ovaz, 2-3 cesti zilnic, are efect de calmare a sistemului nervos, dar si de inviorare.

• Dr. Mars recomanda tinctura de Gingko Biloba (la farmacie se gaseste produsul Tanakan - solutie, care se elibereaza si pe reteta compensata).

• Din flora noastra, cele mai eficiente plante sunt urmatoarele:
1) Calomfir…100gr
2) Cerentel…100gr
3) Odolean…100gr
4) Roinita…100gr
5) Talpa-gastei…100gr

1) Ranvolfia…100gr
2) Sunatoare…100gr
3) Rozmarin…100gr
4) Salvie…100gr
5) Busuioc…100gr

Plantele se macina fin cu rasnita electrica, se amesteca in cantitatile date si se administreaza cate o lingurita (5 gr) de 4 ori pe zi din fiecare amestec de plante, consecutiv. Se tin sublingual 15 min., apoi se inghit cu apa minerala.

• Cu aceste amestecuri de plante se pot face si bai aromatice: 200 gr. amestec (pulbere) macerat 24 ore in 500 ml apa, se adauga in apa calda din cada. Dr. Mars sugereaza adaugarea catorva picaturi de ulei de lavanda sau iasomie in baia calda, cu plante medicinale.

Metode miraculoase fara medicamente

• Exercitiile fizice stimuleaza producerea de endorfina si ridica nivelul serotoninei in sange, ceea ce explica starea placut euforica ce apare la sfarsitul unei sedinte de gimnastica.

• Profesoara de yoga Barbara Kaplan, din Oakland, California arata ca in cazul depresiei exista un blocaj energetic in zona inimii (chakra inimii), persoanele in cauza fiind incapabile sa se deschida afectiv. Ele chiar au o pozitie corporala aplecata, cu umerii cazuti si pieptul infundat, care le intretine criza si agraveaza starea. (Astfel de observatii sunt confirmate si de psihanaliza. Depresivii sunt constienti de aceasta criza afectiva, nu o pot depasi si sufera din cauza ei). Ea recomanda posturile corporale care destind pieptul: Semiluna, Cobra, Podul, Lacusta.

Koplan - terapeut yoga al fundatiei Phoenix Rising, SUA - recomanda posturile inverse: Lumanarea, Stand pe cap, deoarece prin acumularea sangelui la nivelul capului regleaza somnul si procesele cerebrale. El atrage insa atentia ca aceste exercitii trebuie sa fie invatate si practicate sub indrumarea unui profesor priceput. "Yoga elimina starea de apatie si lipsa de interes prin exercitiile specifice - asana-e -, pe care le pune la dispozitie… Exercitiile care scot pieptul in fata trezesc capacitatea de a da sau primi dragoste. Postura eroului sau Salutul Soarelui ajuta la eliminarea furiei si la constientizarea puterii personale."

• Cheri Huber, autorul al cartii "Depression as an Opportunity for Spiritual Practice", recomanda sa ne punem urmatoarea intrebare in timpul starilor depresive: "Cum pot sa am grija de mine cand ma simt asa?", iar apoi sa ne aplicam acelasi tratament ca persoanei iubite. Autorul sugereaza chiar o petrecere in cinstea depresiei : "Coaceti-va o prajitura mica si neagra. Nu adaugati nimic ca sa o faceti sa creasca sau sa fie gustoasa. Pictati un tablou depresiv urias si intunecat. Veti vedea astfel in ce stare negativa va complaceti. Toate aceste necazuri care vi se par adevarate piedici in viata pot fi, de fapt, impulsuri pentru a ne autodepasi."

• Dr. Patrick Miller, in "Cartea Credintei Practice", recomanda: "Intoarceti-va la natura. Activati-va corpul, de preferat prin joaca. Inlocuiti sentimentul de vina sau alte convingeri negative cu acela de incredere."

• Dr. Alexander Lawen scoate in evidenta eliberarea endorfinei si a altor substante benefice pentru creier, in timpul actului amoros cu continenta sexuala, in cadrul unui cuplu plin de iubire. Medicina chineza recomanda si ea pe aceasta linie diverse posturi sexuale pentru combaterea depresiei, realizate in cuplu, la anumite ore bine precizate de medic.

• Tierona Low Dog indica plimbarile prin gradina, contemplarea apusului de soare sau a zambetului unui copil. Dr. Mars subliniaza importanta expunerii corpului complet nud la lumina soarelui pentru mentinerea starii de fericire. Lumina actioneaza la nivelul glandei pineale, stimuland producerea melatoninei, un hormon care regleaza somnul si dispozitia interioara.

In timpul lunilor de iarna, cand Soarele abia se arata, multi oameni sufera de depresii si anumite disfunctii afective de sezon, arata dr. Mars, sugerand expunerea 20 min./zi in aer liber si inlocuirea becurilor cu incandescenta (ce emit o lumina usor galbuie) cu becuri care emit lumina alba (becuri cu halogen) - spectru total.

• Nu uitati de terapia prin ras. Cumparati-va carti de bancuri, reviste umoristice, filme video. Inchideti-va in casa si urmariti cateva comedii bune. Inscenati faze comice prietenilor si colegilor dvs., bucurati-va si radeti in hohote.

Rezonanta explica mecanismul depresiei

Rezonanta este un proces de initiere sau amplificare de fenomene vibratorii intr-un sistem, sub actiunea vibratiilor produse de un alt sistem. In timpul rezonantei are loc un transfer neintrerupt de energie si informatie de la sistemul excitator catre sistemul rezonant. Procesul de rezonanta in universul launtric al unei fiinte umane se mentine gratie concentrarii continue.

In diverse conjuncturi de viata nefavorabile, unele fiinte umane ajung sa traiasca o stare de insatisfactie, deoarece (datorita ignorantei) se identifica in mod gresit cu ego-ul, simturile sau diversele fatete ale personalitatii lor efemere, uitand ca in interiorul lor se afla un izvor nesecat de fericire.

Aceste persoane nu se mai raporteaza la stari benefice (incredere, optimism, speranta, multumire) si raman fixate (inconstient) in starea negativa care le-a cuprins. Sunt create toate conditiile ca rezonanta cu energiile negative sa se produca, ceea ce explica amplificarea simptomatologiei, care merge pana la instalarea depresiei si la tentative suicidare.

Prin abordarea diverselor metode si tehnici naturale expuse mai sus, prin care persoanele afectate pot intra in mod constient in rezonanta cu energii benefice specifice din Macrocosmos, se autoinduce constient o stare benefica, ce se amplifica prin rezonanta. Cauza care a generat suferinta este eliminata, si astfel depresia se poate vindeca definitiv.
Din fericire, depresia, chiar şi în cele mai severe cazuri, este o afecţiune tratabilă, dar care necesită timp şi răbdare.
O gamă largă de tratamente eficiente este disponibilă pentru tulburarea depresivă majoră. Ca şi în cazul altor boli, cu cât se începe tratamentul mai devreme cu atât şansele de reuşită sunt mai mari, proporţional scăzând şi riscul unei recidive.

Primul pas în tratamentul tulburărilor depresive este apelarea la medic.
Cele mai folosite măsuri terapeutice sunt medicamentele antidepresive şi psihoterapia.

Principalele clase de medicamente folosite in tratamentul depresiei sunt:
• Inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei (SSRI) – sunt de preferat în tratamentul copiilor, adolescenţilor şi la vârstnici datorită dozării uşoare, a unui profil de siguranţă mai bun şi a toxicităţii reduse în caz de supradoză. Medicamente din această clasă sunt: fluoxetina, paroxetina, sertralina, fluvoxamina, citalopram şi escitalopram.
• Inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei/norepinefrina (SNRI) – pot fi folosiţi ca medicaţie de linia întâi la pacienţii care asociază fatigabilitate şi durere importantă şi de linia a doua la pacienţii la care SSRI nu au fost eficienţi. Medicamente din aceasta clasă sunt: venlafaxina şi duloxetina
• Antidepresive atipice – folosite în general în depresiile majore. Medicamente din aceasta clasă sunt: bupropion, mirtazapina şi trazodona.
• Antidepresive triciclice – au un nivel de toxicitate mai mare şi se dozează mai greu. Medicamente din aceasta clasă sunt: amitriptilina, nortriptilina, clomipramina, doxepina, trimipramina şi imipramina
• Inhibitori de monoaminoxidaza: phenelzina şi tranilcipromina
Medicaţia poate ameliora simptomele, iar şedinţele de psihoterapie (de exemplu, terapia cognitiv-comportamentală, terapia interpersonală, terapia de familie, psihoterapia de susţinere, psihoterapia de grup) pot fi de asemenea o opţiune de tratament eficient, singure sau în combinaţie cu medicamente. Cu toate acestea, abordarea combinată de medicamente şi psihoterapie oferă, în general, pacientului un răspuns rapid şi pe termen lung.

La copii şi adolescenţi, farmacoterapia este insuficientă ca singur tratament. În cazul acestora intervenţiile psihosociale sunt adesea recomandate ca tratament de primă linie.
Totodată, activitatea fizică şi exerciţiile fizice contribuie la recuperarea bolnavilor ce suferă de tulburare depresivă majoră.

În cazul în care pacientul prezintă tendinţe de suicid şi nu există mijloace clare pentru a garanta siguranţa acestuia în ambulatoriu, atunci trebuie să se recurgă la spitalizare, voluntară, cu acordul pacientului sau involuntară, la indicaţia terapeutului.

Spitalizarea se mai impune şi în următoarele cazuri:
• Depresie severă
• Depresie psihotică
• Incapacitatea de a avea grijă de sine (de exemplu, incapacitatea de a-ţi asigura nevoile de bază, cum ar fi mâncatul, băutul, şi alte activităţi de zi cu zi)
• Agravarea stării de sănătate din cauza depresiei
În foarte multe cazuri, persoanele afectate de această boală nu realizează ce li se întâmplă sau se simt jenate să se adreseze unui specialist, astfel încât mai mult de jumătate din persoanele cu depresie nu urmează un tratament adecvat. Implicarea şi suportul oferit de familie şi apropiaţi în depistarea şi tratamentul depresiei, poate fi extrem de important. Atitudinea acestora trebuie sa fie încurajatoare şi înţelegătoare.

Din păcate, nu există metode de a preveni această boală. Există unele principii prin care se încearcă evitarea recăderilor sau a agravării simptomelor:
• Luarea cu regularitate a medicamentelor, chiar şi după ce persoana a început să se simtă mai bine
• Continuarea şedinţelor de consiliere, chiar şi după oprirea medicaţiei
• Dieta alimentară echilibrata
• Program de somn regulat
• Evitarea consumului de alcool sau droguri
http://www.pirasan.ro/noutati/depresia.html
Depresivul şi cei din jurul său

Familia sau prietenii unei persoane cu depresie pot consulta medicul separat sau împreună cu persoana suferindă. Întrebările acestora sunt mai puţin clare decât în cazul afecţiunilor somatice mai ales datorită faptului că depresia este mai puţin cunoscută şi înţeleasă.

Dacă cei din jurul unei persoane cu depresie nu solicită informaţii de la medic, acesta ar trebui să solicite o întâlnire cu aceștia, evident cu acordul persoanei suferinde. Această întâlnire este o ocazie pentru a lămuri multe neclarităţi şi poate contribui la buna evoluţie a bolii.

Ce se întâmplă?

În cazul în care se confirmă diagnosticul de depresie cei din jur trebuie să înţeleagă că persoana respectivă are o afecţiune, o boală ca oricare alta, caracterizată prin anumite manifestări şi care beneficiază de un tratament specific.

Este important, pentru membrii familiei și prieteni să înţeleagă natura depresiei şi în primul rând că nu este vorba de o simplă stare de tristeţe.

Care este cauza depresiei?

Răspunsul la această întrebare este complex şi deşi tratamentul este bine cunoscut, cauzele ei nu sunt în întregime clarificate.

Astfel, evenimentele psihotraumatizante pot favoriza apariţia unei depresii, dar nu pot fi considerate responsabile în întregime de declanşarea acesteia. Unele persoane sunt mai vulnerabile decât altele şi deci mai expuse la apariţia unei depresii. Un alt factor important este cel genetic şi deci se discută și despre alţi membri ai familiei care au avut episoade depresive.

Depresia se poate vindeca?

Atât persoana care suferă de depresie cât şi anturajul unui depresiv trebuie să ştie că în general depresia se poate vindeca prin abordările terapeutice actuale. Depresia este o afecţiune foarte răspândită și o bună parte dintre persoanele afectate se vindecă fără recidivă. Fie că se vindecă, fie că are o remisiune de bună calitate, persoana afectată revine la nivelul de funcţionare anterior.

Cum să convingi o persoană cu depresie să accepte un consult de specialitate?

Cei din jurul unei persoane cu depresie pot fi primii care să observe că acesta nu mai este ca înainte. În cazul în care există motive clare de tristeţe, dar persoana pare excesiv de afectată este bine să se propună obţinerea unui aviz medical. Într-o primă etapă se poate cere părerea medicului de familie, care poate recomanda un consult psihiatric. Continuă să existe o mare reticenţă atât în rândul persoanelor suferinde cât şi a celor din jurul lor să apeleze la psihiatru, ceea ce poate întârzia un diagnostic corect şi un tratament necesar.

În cazul în care starea persoanei devine gravă şi există riscul unei tentative de suicid, cei din jurul acesteia trebuie să apeleze la serviciul de ambulanţă.

Cum pot contribui aparţinătorii la diagnosticul corect?

Familia sau prietenii pot observa, la persoana depresivă, o pierdere a interesului, a plăcerii, o scădere a randamentului, tendinţa la izolare, care se accentuează progresiv. Ei mai pot remarca faptul că persoana respectivă are o viziune sumbră asupra vieţii, că vorbeşte despre sentimente de incapacitate şi de vinovăţie. Ideile legate de moarte sau chiar de suicid constituie o urgenţă. Multe din persoanele care au recurs la un astfel de gest au vorbit cu cei din jurul lor despre dorinţa de moarte.

Anturajul unui depresiv trebuie să înţeleagă posibila gravitate a acestor sentimente şi să apeleze la ajutor medical.

Depresia este însoţită de manifestări fizice, utile în diagnosticarea şi evaluarea corectă. Membrii familiei sau prietenii sunt deseori îngrijoraţi de tulburările de somn, de apetit alimentar şi sexual. Ei pot astfel aduce o contribuţie importantă prin identificarea şi descrierea intensităţii lor. Ei pot relata și dacă persoana suferindă a mai avut episoade de depresie: stări similare, care au necesitat tratament de specialitate. O informaţie extrem de utilă este cea referitoare la tratamentul urmat anterior.

Tot cei din jurul persoanei afectate pot relata cu mai multă acurateţe dacă aceasta a avut episoade expansive (manie, hipomanie), fapt care ar conduce la alt diagnostic şi la altă conduită terapeutică.

Totodată membrii familiei pot confirma dacă şi alte persoane din familie au prezentat episoade de depresie sau de manie.

Tratament medicamentos sau psihoterapie?

Tratamentul depresiei include în principal două abordări: terapia antidepresivă şi psihoterapia, care pot fi recomandate separat sau combinat, în funcţie de natura depresiei. Cei din jurul unei persoane depresive pot da uneori sfaturi mai puţin inspirate, cum ar fi: "încearcă ceva stimulant: vitamine, cafea etc.", „ai nevoie doar de somn, ia sedative", „ai nevoie de o schimbare în viaţa ta", „ai nevoie de vacanţă". Există uneori o neîncredere în tratamentul medicamentos. Această reţinere poate fi legată de faptul că o afecţiune a sufletului nu ar putea fi abordată cu medicamente sau de teama de a fi prea sedat sau „drogat", de a deveni dependent de medicamente.

Medicul psihiatru este acela care trebuie să explice atât persoanei depresive, cât şi familiei rolul tratamentului medicamentos, necesitatea acestuia, beneficiile dar şi posibilele efecte nedorite.

Deşi abordarea psihoterapeutică pare lipsită de riscuri, asemenea oricărui tratament ea poate fi utilă dacă este aplicată adecvat. Psihoterapiile sunt extrem de variate, astfel încât succesul depinde de indicaţia corectă: metoda potrivită persoanei în cauză şi totodată severităţii bolii. În cazul unei depresii severe se impune tratamentul medicamentos însoţit eventual de o terapie de susţinere. Ulterior, odată cu evoluţia favorabilă pot fi posibile şi alte abordări. Psihoterapia ca unic tratament se poate recomanda pentru depresiile uşoare sau eventual moderate.

Un tratament specific, recomandat în cazurile de depresie severă, este terapia electroconvulsivantă. Aceasta se aplică în centre specializate, conform unor protocoale bine stabilite. Este un tratament foarte eficient, punctual, bine tolerat, destinat cazurilor corect selecţionate, pentru a ameliora simptomatologia depresivă severă, urmând ca apoi să se recomande un alt tratament. Electroconvulsoterapia se recomandă la persoanele depresive cu risc suicidar mare, care nu răspund la tratamentul antidepresiv sau la care antidepresivele sunt contraindicate.

Tratament ambulatoriu sau în spital?

Un alt aspect extrem de important este legat de alegerea modalităţii de tratament: în ambulatoriu sau în spital. Această decizie trebuie discutată şi negociată nu doar cu persoana depresivă, dar şi cu familia sau prietenii. Din nou, decizia depinde de severitatea depresiei. Atunci când depresia este severă şi mai ales când există un risc de suicid, internarea este necesară sau chiar obligatorie. În cazurile în care riscul suicidar este mare, se poate impune internarea în regim nonvoluntar, conform legii 487/2002.

Un alt motiv pentru spitalizare este posibilitatea unor investigaţii amănunţite şi mai complexe, mai ales în cazul unei persoane la primul episod depresiv şi în special după 40-50 de ani, când se pune mai mult problema unei afecţiuni somatice însoţită de depresie.

Ce să facă sau să nu facă familia/prietenii?

Susţinerea celor din jur este esenţială pentru succesul tratamentului, indiferent care este acela. De multe ori aparţinătorii se întrebă ce să facă, în ce mod să se poarte, ce să spună sau să nu spună persoanei depresive.

Ce mai bună atitudine este cea echilibrată, astfel încât depresivul să nu simtă nici respingere, dar nici faptul că suferinţa sa este banalizată.

Astfel, fraze de genul: „ţine doar de voinţa ta", „fă şi tu un efort", „cu timpul trece, o să fie mai bine", „analizele sunt bune, nu ai nimic", „dacă ai avea o boală gravă ar fi de înţeles", „nu-ţi lipseşte nimic, de ce te plângi" sunt de natură să accentueze izolarea şi chiar suferinţa depresivului.

O mai buna înţelegere a bolii poate evita asemenea atitudini. De exemplu, voinţa este afectată în depresie, iar persoana respectivă nu poate face mai mult.

Cât durează depresia?

Este o întrebare pe care atât depresivul cât şi membrii familiei o pun frecvent. Un episod depresiv poate dura 6 luni, dar cu un tratament adecvat durata poate fi redusă la 2 sau 3 luni. În primele 4 săptămâni de tratament se poate observa, atunci când tratamentul este eficient, o ameliorare semnificativă a stării depresivului. Apoi, în următoarele săptămâni persoana cu depresie continuă să facă progrese, revenind la gradul de funcţionare anterior. În funcţie de severitatea depresiei şi de numărul de episoade depresive se stabileşte şi durata tratamentului. În general, tratamentul medicamentos al unui episod depresiv este de 6 până la 12 luni.

Ce se întâmplă după?

În primul rând, este bine de ştiut că întreruperea prematură a tratamentului, fără consultarea medicului psihiatru, poate duce la recădere, adică la revenirea aceluiaşi episod depresiv. Pe de altă parte, după o perioadă de remisiune, poate apărea recidiva, adică un alt episod depresiv.

Desigur că nu pot trăi mereu cu frica unui nou episod. Dar pot folosi ceea ce au observat şi învăţat pentru a depista la timp, alături de persoana vizată, primele semne de depresie. Astfel vor putea recurge din timp la un ajutor specializat.

Cumperi pistol, impusti niste politicieni, trece depresia. Serios acuma... incearca sa gindesti dincolo de problemele actuale si fa tot posibilul pentru a iti atinge scopurile respective. Am avut si eu episoade de genul, dar bautura/tratamentul medicamentos/drogurile/orice alt refugiu de genul nu fac problemele sa dispara. Nu ai nevoie de psihiatru, ci de psiholog.

Depresia se trateaza prin comunicare cu persoane abilitate, sub nici o forma nu apela la medicamente fara prescriptie. Incearca sa vorbesti cu un psiholog, daca nu ai posibilitatea incearca cu o persoana experimentata si matura care iti poate expune raspunsuri la temerile care iti cauzeaza depresia. Cati ani ai? De ce te gandesti la sinucidere?

Cel mai bine e sa te duci la un psiholog, el stie exact ce-i de facut in aceste situatii si-n cazuri mai grave iti prescrie si niste medicamente.

In cazul problemelor de memorie si pentru reinprospatarea acesteia, pot recomanda suplimentul revitalum mind plus, care poate face minuni Mai multe informatii pot fi citite pe internet