De cand sunt pe TPU am intalnit diverse intrebari legate de : suicid, de ce sa traiesc? depresii, nemultumiri despre modul in care aratati, timiditate, rusine.
Stiti ca creierul uman gandeste in functie de starea de sanatate a organismului, depresia este modul in care creierul ne spune ca ceva nu este in ordine.
Cand aveti astfel de angoase intrebati-va intai daca sunteti sanatosi si de-abia pe urma cautati motivele pentru care sunteti suparati pentru ca de cele mai multe ori motivele nu sunt reale.
Deci, gandesc aiurea? ceva nu este in regula, fuga la analize.

Draga Allinna,

Am primit acum aproape un an o scrisoare de la o buna prietena si imi face placere sa o impart cu cititorii TPU si mai ales cu tine Alllinna. Ti-am citit scrisoare despre lupta ta. Nu te cainez ci te admir (multe dintre cele ce imi povestesti sunt cunoscute).
Nu iti bate capul cu de-alde Dinu Paturica, care sunt inca multi in Romania (nu merita sa vorbim despre ei prea mult insa trebuie sa ii aratam cu degetul, cu orice prilej). Ei vor sfarsi incet ca Hagi Tudose (am credinta ca multe dintre pacatele pe lumea asta se platesc pe lumea asta) si ma gandesc ca Dumnezeu se va indura de noi, romanii, sa mai lase printre noi, bun simt, inima buna si mai multa dragoste.
Toate cele bune si o primavara frumoasa tuturor.
Cu mult drag,
Soothe (dm)


"Am trimis o scrisoare unui copil disperat, pe care vreau sa-l ajut si nu stiu cum. Dar iti trimit si tie gindurile mele, sa-ti mingiie sufletul, sa-ti stearga tristetile si, poate, sa-ti aduca speranta ca totul are un sens...

Sinuciderea
Intr-o zi am citit scrisoarea trista a unei tinere care, ingenunchiata de greutatile vietii, dorea sa se sinucida, dar ezita. Azi dimineata, o alta tinara chiar a reusit. M-am infiorat de durere, stiind ca n-o sa gaseasca nici eliberarea, nici pacea pe care o cauta in disperarea ratacirii sale. Daca e adevarat ca venim pe Pamint cu o misiune si, ca sa o indeplinim, ne alegem dinainte toate caile si toate lectiile pe care trebuie sa le invatam, ca ne alegem chiar parinti duri si ne alegem copii nazbitiiosi si imposibili, atunci e poate mai usor de acceptat de ce ne nastem in familii dificile, in care viata e un iad sau de ce vietile noastre nu sunt tocmai o plimbare in parc. Asta se numeste in engleza "gluttony for punishment" si o traducere aproximativa ar fi "foame de pedeapsa": sufletul stie ca numai prin suferinta se invata lectia indurarii, lectia tolerantei, a iertarii si isi proiecteza singur o viata cumplita, sa fie sigur ca nu rateaza nici una din aceste lectii in timpul experimentului care incepe cu nasterea si se termina cu reintoarcerea in lumina.
Intelegind asa o posibilitate (absurda?), dar poate singura care ar explica de ce ne nastem doar ca sa murim dupa ce ne chinuim in vieti patetice si anonime, nu ne ramine decit sa avem incredere ca sufletul nostru stie prea bine ce face, ca nu era beat sau nu in toate mintile cind a facut alegerile respective si mai ales sa ne asumam totala responsabilitate, sa ne inaltam fruntea cu demnitate si, cu stoicism si calm, sa incetam sa ne mai vaicarim, irosindu-ne energiile. Chiar nu vi s-a intimplat niciodata sa vina spre voi exact cartile de care aveati nevoie la un moment dat ca sa intelegeti ceva ce va framinta in mod deosebit sau exact oamenii de care aveati nevoie in clipele cind pina si speranta disparuse? Macar de acum inainte ar fi interesant de observat toate coincidentele si sincronicitatile, toate sansele de unu la un milion... care vi se intimpla zilnic, asa, ca intr-un joc, un joc cosmic, condus de cineva care are un imens, celest simt al umorului, caruia nu-i pasa citusi de putin de scepticismul si logica mintii voastre "rationale" si neincrezatoare. Cel mai bine este daca si reusiti sa faceti un efort constient de aliniere spirituala.
Nu ma credeti? Si asta e bine. Hai sa mai incerc un argument "filozofic". Daca va uitati in urma la prietena sau prietenul care a ucis prietenia voastra, la cel care v-a ranit dupa ce v-ati pus inima in causul palmelor lui, la cel care v-a tradat increderea, la seful nesuferit pe care nimeni nu-l putea multumi... o sa intelegeti ca numai acestia v-au fost nu numai cei mai duri, dar si cei mai eficienti profesori. Sigur, asta nu le justifica deloc comportamentul prin care ne-au ranit (constient sau nu) si ne mingiie tare mult gindul ca odata si-odata, privindu-si uimiti filmul vietii, vor simti acut toata durerea pe care ne-au pricinuit-o. Dar nu se invata nimic dintr-o viata fara griji, priviti numai nebunia extrema a vedetelor care nu inteleg pentru ce traiesc si se autodistrug cu furie in droguri, alcool, adictii, sinucizindu-se lent in vieti sucite si tragice. Aproape ca ne e mila de ei, nu-i asa? Ne e greu sa-i intelegem, pentru ca au faima, sunt bogati, aparent nu le lipseste absolut nimic, dar va spun, daca bogatiile ar garanta fericirea, toti regii si multimilionarii ar fi cei mai fericiti paminteni. Dar nu sunt. Nimic nu le poate umple golul interior. Si, daca va consoleaza ideea, nici giulgiurile lor n-au buzunare!
Sinuciderea este ca fuga de la scoala, pleci din viata asta, dar te vei intoarce imediat exact in aceleasi conditii, intr-o alta familie, poate chiar mai violenta sau indiferenta, vei da iarasi peste un sef agresiv, un iubit nerecunoscator si egoist... exact ca si copiii care fug si sunt intorsi cu mai multa sau mai putina blindete in banca lor si repeta clasa pina ajung sa promoveze cum se cuvine la toate materiile.
Toti avem disperarile si durerile noastre! Asta nu inseamna ca trebuie sa abdicam, sa uitam sa ne bucuram cu recunostinta, cu cea mai adinca gratitudine, de acest miracol, acest dar improbabil si extraordinar care e viata, sa ne minunam in fiecare zi de fluturi si flori, de toate minunile lumii si de toate tainele Universului! Inteligenta divina ne da sansa sa o descoperim cu uimire si devotiune, in microcosmos si in macrocosmos, sa realizam ca suntem cu totii misterioase manifestari localizate ale acestui cimp fantastic de forta si de iubire care leaga intrega fire, ca nu trebuie sa ne judecam unii pe altii, ci sa ne iubim si sa ne ajutam, pentru ca fiecare are de dus o cruce grea si de parcurs propriul drum si nu e treaba noastra sa decidem ce merita sau nu fiecare. Poate ca suntem cu totii aici numai si numai ca sa ne ajutam unii pe altii pe acest drum al vietii, dar cine are timp sa se opreasca si sa ia in considerare inca o alta ipoteza ciudata...
Cind ne e cel mai greu si credem ca am ajuns la marginea prapastiei, nu trebuie decit sa ne imaginam ca intr-un vis frumos ca Isus ne zimbeste si se aseaza blind linga noi; doar vorbindu-i in imaginatia noastra, vom gasi negresit solutia la toate problemele, vom gasi pacea si mai ales vom gasi, in sfirsit, locul acela de bunatate si lumina din centrul fiintei noastre care ne poate schimba viata si poate salva inteaga lume...
Cu nesfirsit drag,
L "

Creierul uman nu doar gandeste in functie de starea de sanatate a organismului, dar o poate si determina. Aici este un detaliu care probabil a scapat.
Ca s-o mai lungesc un pic: de cele mai multe ori nici macar nu e nevoie de analize medicale, e de ajuns sa cauti in interior un raspuns. Avem de multe ori posibilitatea de a ne afla singuri remediul, desi bineinteles analizele sunt utile minim o data pe an pentru un om sanatos. Eu consider ca in mare parte ai dreptate. Mai ales in ideea ca sanatatea fizica sta la baza celei psihice, dar, cum ziceam, sunt interdependente.

Bullshit. Acest post e practic o reclama a suicidului. Si cine pune aceste intrebari? Persoane de pana-n 15-16 ani, adica minore, care raspund din impuls, la cald, din cauza ca sunt suparate, mahnite, frustrate la momentul respectiv si se refuleaza in fata monitorului pentru o mangaiere, o vorba de duh, dramatizand totul. Ele sunt la o varsta (cea de pubertate) unde-ti pui tot felul de intrebari, nu-ti mai convine nimic, iti doresti mai mult si te lovesti de bariere care te indispun. Astfel, se retrag pe spatiul virtual,(doar suntem in epoca tehnolatriei) si suspina, cer atentie. Sunt sigur ca dupa o ora, doua, toti sunt veseli si nu mai au nicio treaba cu asa ceva. Dar cam asa e la noi, se face din tantar armasar, dramatizam tot, exageram din orice prostie si dupa nu ne mai intelegem deloc.
Analize? Relaaaaax, take it easy. Sper ca dupa intrebarea asta sa nu apara cat mai multi ''emo'' pe site.

Alllinna, ai săvârşit o singură greşeală, mai bine zis o exagerare.
În loc de ''întrebaţi-vă dacă sunteţi sănătoşi'' trebuia să spui ''căutaţi prin propriile puteri să treceţi peste acest impas, recurgeţi al ajutorul unui prieten care să vă înţeleagă şi abia în final, dacă nu mai găsiţi nicio rezolvare, recurgeţi la psiholog''.

Scuze că sunt aşa critic, eşti o persoană admirabilă, dar cred că aceasta a fost eroarea (poate neintenţionată) pentru care întrebarea ta a fost răstălmăcită.

Minunat articolul lui @soothe. Dumnezeu sa deschida ochii celor care nu vad adevarata putere a Sa!

Eu zic ca ceea ce bagi in cap, aia si scoti. Daca inveti sa vezi viata prin ochelari negri, o vei vedea neagra oricat ar fi de alba.
Asa ca ai grija de ce bagi acolo si de unde iti procuri sursele.

Da... 100% logic m-a parasit prietenul/ m-am certat cu parintii, sunt super deprimata===>ma duc repede la analize
sau nu am loc de munca, n-am ce manca sunt disperat! rezolvare: bag un pumn de vitamine si am rezolvat situatia
sau am impresia ca omu ala dubios ma urmareste:poate vrea sa ma violeze, poate are cutit la spate ma omoara! vai devin paranoica nu mi-am luat vitaminele azi ))))) multumesc frumos, am ras bine

Intrebarile despre suicid, despresii, nemultumiri erau in special de la copii, lor ma adresez in principal, intrebarea mea avea o conotatie de prezumtie " de cele mai multe ori motivele nu sunt reale " exista desigur si motive reale.
Lucrez ca si voi imi este greu si mie, nu stiu cati dintre voi au programul meu, adica nu se termina niciodata, ajung acasa cu mapa plina de fise si facturi si incep sa muncesc dupa ce mananc fac un dus, pana la 2 noaptea, a doua zi la ora 6 sunt in picioare, noroc cu TPU-ul asta ca ma tine treaza, fara socializarea de aici mi-ar fi fost mai greu, deschis calculatorul lucrez las deschis TPU si tot asa.
Referitor la neajunsuri, mi-am reprofilat meseria de 15 ori pana acum, invat, sunt la a doua faculate cu master cu tot, nu va cantonati numai la ce stiti, faceti studii suplimentare, participati la targuri de job-uri, pune-ti CV-uri pe net, mergeti din magazin in magazin, din societate in societate (pentru cei cu studii superioare ), imposibil sa nu fie ceva de lucru, daca stam sigur ca nimic n-o sa se faca precum este voia noastra. Si eu am luat-o de la capat de nu stiu cate ori, dar nu am lasat acele depresii sa ma domine, am bagat la greu maxivit ca sa am energie sa pot munci, dorm 1 ora peste zi indiferent ce se intampla eu ma culc (reface celula nervoasa ), imi fac diverse cocteiluri de fructe ce stiu si ce vad si eu pe net, sunt plina de energie, caut in continuare inca niste colaborari, sa stiti ca am fost din poarta in poarta 3 ani de zile, aveam deja un job dar era prost remunerat, imi trebuiau bani de facultate, de intretinere, de multe, pana la urma cu tenecitate, extraorinar demulta vointa, pot spune ca am reusit partial.
Nu va dati batuti, nu trebuie sa va lipseasca armonia din casa, ceva timp liber pentru ingrijire si 1 ora de somn peste zi, si mai departe, sa ma plang cuiva, pentru mine este un lux, nu am prieteni prietene cu care sa ma vad sa pierd timpul pentru ca nu il am.
Cel mai mult conteaza sa fiti in armonie cu voi insiva, sa fiti multumiti de ceea ce faceti chiar daca nu este ce v-ar placea, invatati sa va placa!
M-am umilit, am implorat, am fost desconsiderata, dar niciodata niciodata, eu in fata mea nu m-am desconsiderat, eu pentru mine sunt o valoare pe care nu o pot inlocui cu nimic si pentru asta am grije ca Eu-lui meu sa nu-i lipseasca nimic (tihna, armonie, dragoste si papa ).
Va dau numai un exemplu de umilinta indurata : am fost baby sister, aveam in grije 2 copii foarte mici, 8 luni 2 ani, le faceam de mancare dar eu nu aveam voie sa mananc trebuia sa-mi iau pachet de acasa (salariu mizer ) pachetele in dulap aveau linii cu creionul sa nu pot sustrage din ele, cutia de sampon la baie avea de asemenea linie, am fost data afara pentru ca am mancat un biscuit din cutiutza copiilor ( biscuitii cat un ban erau numarati de catre doamna care nu avea timp sa-si creasca copiid ar avea timp sa ma pandeasca), asta s-a intamplat in Romania nu afara, ei erau patronii unui lant de magazine cu n masini si salariati.

Multumesc @shote, intentia conteaza,
Eu si amicul "Isus " am avut o lunga lunga discutie de-a lungul a multor ani (imi cer scuze credinciosilor pentru ceea ce urmeaza ).
Atunci cand subconstientul ia locul constientului se intampla minuni.
Iata ca ideea de divinitate a prins radacini pentru ca omul avea nevoie de punct de echilibru.
Se intampla sa fac parte din acele pensoane care nu cred pana nu cerceteaza.
Ar fi foarte mult sa povestesc ce cred eu despre acest subiect, rezulmatul l-am facut pentru mine nu pentru altcineva, divinitatea nu exista. In momentul in care individul este suparat, are nevoie de cineva pentru ca l-au ajuns neputintele, el se insingureaza, incepe sa apeleze la divinitate care este de fapt subconstientul celorlalti si sa citeasca pur si simplu informatiile de care are nevoie, aceasta este divinitatea si nimic mai mult. Pentru unii inseamna blasfemie ce spun eu aici, foarte bine, credeti mai departe, este modul vostru de aparare, este puterea voastra, care functioneaza bineinteles. Am mancat istoria religiilor pe paine, am incercat sa inteleg sa vad cum se intampla lucrurile astea, si am ajuns la ezoterism. Stiintele oculte sunt stiinte care peste 300 de ani vor lua locul fizicii si al
matematicii, de fapt este fizica cuantica, dar cati stiu?
Subtilul este stiinta exacta pentru cei care stiu ca el exista.
Orice individ in meditatie poate avea acces la celelalte entitati, nu degeaba oamenii de stiinta, geniile sunt niste singuratici, in acea stare de transa s-au nascut idei.
In fine cred ca este prea devreme ca unele lucruri sa fie stiute si apreciate, sau poate nu tuturor ne este dat, parca asa se spune.
Putina meditatie (rugaciunea este meditatie ) nu strica nimanui, va elibereaza de gandurile negative si va aduce linistea si ajutorul binemeritat.
Probabil pentru unii am batut campii, pentru altii este un inceput, pentru cei care cunosc, o confirmare,
Viata lunga si sa nu uitati sa fiti buni!
@Shoote, Dinu Paturica n-o sa dispara in veci, e plin de ei din Biblie pana in Istorie, restul este doar filosofie.

Daca ai fi medic, ai putea sa iti permiti sa te adresezi copiilor, tinerilor cu postarea ta. Tu practic nu ii ajuti, ci ii trimiti gata bolnavi-pshihic din cate am inteles, la medic! Nu cred ca ar trebui sa te hazardezi cu un decret de genul acesta: "sunteti suparati? mergeti la medic, nu e in regula!"
In alta ordine de idei, nu era nevoie de postarea aceasta ca sa ai ocazia sa ne spui programul tau. Inteleg ca ti-e greu, ca faci mai mult decat altii, ca ai ambitie si te felicit sincer. Dar acestea sunt situatii mai rare, de lupta acerba cum duci tu, de aceea nu cred ca trebuie sa dai sfaturi prin prisma experientelor tale. Aici sunt intrebari/raspunsuri generale sau situatii particulare nu de mare amploare si, ne straduim sa ajutam cu un sfat, dar aici tu ai dat din experienta ta, care nu este valabila pentru restul copiilor de pe site. Lor nu trebuie nici macar sa le amintim de situatii de sinucidere, depresii etc. Sunt prea tineri sa inteleaga ceea ce tu ai spus si pot reactiona chiar invers; sa se teama de orice suparare si sa vada suicidul ca rezolvare decat un medic, pentru ca ei considera ca un medic nu i-ar intelege. Te rog sa ma crezi ca iti apreciez activitatea si imi dau seama ca ti-e greu, dar te straduiesti si, te felicit. Cred ca Raluca ar putea invita un psihiatru, psiholog pe site pentru niste raspunsuri competente desi o avem pe @Brigaela care este un medic plin de bunavointa, sensibilitate si cunostinte temeinice si, o avem si pe @psiholoaga si @PsihoSex. Daca am lua strict sfatul tau, inseamna sa il trimiti si pe @Bro la medic, ca tot este si el intr-o pasa neagra. Vezi deci, ca poti atinge si rani pe cine nu doresti? Sper sa intelegi raspunsul meu cu bunavointa. Iti doresc o zi a femeii minunata.

@soothe, iti multumesc pentru aceasta postare. Este ceea ce simt si eu si, fac si eu in momentele grele. Imi pun nadejdea in Isus si vorbesc cu el. Atunci cu siguranta, voi intalni pe cineva care fara sa stie problema mea, imi da raspunsul potrivit, citesc un ziar, o carte care imi raspunde de asemenea nevoii mele. Cum oare nu se intampla toate acestea decat dupa ce am "intalnirea" cu Isus? Cata dreptate are "L" cand iti scrie despre acei prieteni/cunoscuti care te ranesc, si cu aceasta nu fac decat sa te intareasca, sa mai inveti o lectie...etc. Dar, mi-e mila de ei cand ma gandesc la mustrarile de constiinta care ii vor urmari, fie ca le percep mai devreme sau mai tarziu. Ma gandesc cata mahnire pot simti eu cand imi pun sufletul in palma cuiva si acela il striveste, inchizand pumnul. Am patit asta, chiar si aici si, am suferit, dar mi-a fost mai usor cand l-am simtit pe Isus langa mine.
(astept "stupid" la greu pentru credinta mea)

@milla Atentie! Problemele de natura medicala sunt probleme serioase care necesita asistenta/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativa si in nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare va recomandam sa apelati la personal medical specializat atat pentru diagnosticare, cat si pentru tratament.
Deci?
Tu de ce nu pui intrebari? apari ca naluca o data la 1 luna si te iei de intrebarile mele, le rastalmacesti, de ce? aceea a fost inspiratia mea de moment, care-i problema ta de fapt? eu? si pe tine te deranjeaza ca sunt atee?

Deci? "Cand aveti astfel de angoase intrebati-va intai daca sunteti sanatosi... fuga la analize"
Deci... tu ii trimiti pe toti la gramada la doctor pentru analize, doar ca sunt tristi, depresivi etc. Poti fi depresiv din cauza vremii, din cauza oboseli, etc. Nu e cazul sa trimiti omul la medic tam-nesam ca nu suntem toti bolnavi psihic sau in pragul sinuciderii. Uite @cadaver a raspuns perfect, ea are simtul umorului, eu nu prea. Sunt pragmatica. Nu stiu de ce ti-a sarit tzandara ca doar nu te-am atacat, doar ti-am spus ca nu este chiar in regula sa trimiti pe toti la medic pentru orice. Daca m-a parasit iubitul trebuie sa-mi fac analizele? Eu zic ca fiecare sa ramana in limitele competentelor sale. Deci?
Si inca ceva, tu ma monitorizezi? Nu pun intrebari pentru ca nu am nevoie. Stiu tot ce ma intereseaza! Nu intreb nimic pe altii pentru ca nu-mi place sa testez oamenii si nici sa arat cate stiu eu fata de ei. Daca o sa pun intrebari, pe tine te voi intreba prima. Nu ti-am rastalmacit intrebarea si, sa stii ca nu sunt naluca, sunt Millena si apar pe aici cand am si eu timp. Sunt mult timp plecata si cand reusesc sa intru, caut si eu intrebaile interesante si care ma deconecteaza. Deci?

@alllinna, am uitat sa cer pace pace pace! Nu am nimic cu tine crede-ma

Ok daca-mi sunt rastalmacite intrebarile, atunci nu am sa mai pun deloc intrebari.