De cateva zile sunt foarte suparata, plang mereu si nu vad nici macar o picatura de fericire in viata asta.
Am stat 2 saptamani in casa ca am avut piciorul in ghips, acum am o raceala urata si de atunci n-am mai fost la scoala. Ma simt la pamant si nici nu vreau sa ma intorc la scoala pentru ca colegele vor comenta c-am lipsit, dar n-am vrut eu sa lipsesc asa mult.
Nu ma mai inteleg deloc cu iubitul meu si ne certam din nimicuri, cand incercam sa ne impacam nu dureaza mult ca iar apar comentarii si mici certuri. Ma afectat mult si faptul ca am aflat ca peste o luna el va pleca din tara pentru cateva luni ca are ceva de rezolvat acolo, am mai stat luni intregi fara el, dar imi e atat de greu cand pleaca. plang si simt ca ma lasa singura aici!

In seara asta mi-a fost foarte rau nu-mi mai simteam mainile si picioarele, tremuram si nu ma puteam oprii din plans, nici nu ma puteam ridica din pat ca ameteam. cred ca e ori o depresie sau lipsa de calciu ca de cand cu supararea nu prea mananc si ma simt slabita.
Nu stiu cum sa-mi mai fac ordine in viata, nu stiu cum sa ma comport cu cei din jur si as avea nevoie de consiliere psihologica doar ca stam foarte prost cu banii de la un timp.
Prietenii au si ei problemele lor si nu ma vor asculta si intelege de asta nu vreau sa le povestesc.
Simt nevoia sa ma descarc cuiva care sa ma inteleaga si sa ma ajute sa-mi rezolv problemele si viata dezorientata...
Trec de la un timp printr-o perioada grea de cand parintii s-au despartit si eu m-am mutat...
Sunt o persoana puternica in general, dar toate problemele si grijile m-au slabit. Nici nu stiu cum voi aveam puterea sa invat pentru scoala in starea asta.
Cum sa rezolv lucrurile din viata mea?
Orice sfat ma va ajuta... Multumesc

Ai o depresie, du-te la un psiholog.

Deci tu esti inca la scoala si ai deja asa de multe probleme, sau mai bine zis crezi ca ai.
ironia e ca asta e partea cea mai fericita a vietii tale, in care in realitate nu ai nici o problema serioasa si ar trebui sa te bucuri de viata. daca acum te simti asa cum o sa fie peste 10 ani cind va trebui sa faci fata la niste probleme fata de care cele de acum vor parea niste nimicuri?
deci nu te mai gindi la problemele pe care crezi ca le ai si bucura-te de virsta ta, nici comentariile colegilor nu conteaza, nici relatia cu iubitul tau (la virsta asta nu poate fi nimic serios desi tu probabil iti faci iluzii ca e) iar faptul ca tu crezi ca ar fi trebuit sa fii mai puternica si sa-ti "rezolvi" problemele arata ca incerci prea mult sa fii matura cind pur si simplu nu e cazul.

Nu te supara pe mine dar astea nu sunt probleme. Ai avut piciorul in ghips si ai racit, mare lucru atunci cei care stau luni de zile in spital ce pot zice? Pentru un transplant sau dializa. Sau eu care din prima a zi a anului m-am simti rau, am ajuns la spital si m-am operat si la o saptamana a trebuit sa merg sa dau examen, m-am dus asa cu firele in mine ca sa nu zic ca e in alt oras facultatea si trebuie sa merg cu trenul vreo 3 ore, ca la examen nu pot duce motivare de la medic desi am pe o luna de zile si de atunci tot asa o tin, in sesiune, si mi-am descoperit si o piatra la rinichi si acum trebuia sa fac tratament si pentru aia. Deci am avut un an minunat am fost la vreo 2 zile de nasteri, de alt iesit nu s-a pus problema unde evident ca nu m-am putut relaxa sau distra stiind ca peste doua zile eu am examene la drept, m-am certat si eu multa lume zilele astea de la parinti la prieteni, dar serios astea nu sunt problema, fara suparare chiar esti superficiala, toata lumea se imbolnaveste, toata lumea se cearta cu iubitul si prietenii daca nu te inteleg, gaseste-ti altii, spune-le ce probleme ai dar fii mai ferma explica-le ca frate is suparata am nevoie de tine, eu asa am facut si m-or lasat cu ale lor in pace si m-am putut plange eu ca asa e normal sa prevaleze problemele mai grave si urgente.
Anyway data viitoare cand mai vrei sa iti plangi de mila gandeste-te la oamenii care si-au pierdut copiii, copiii ramasi orfani, oamenii care au aflat ca au o boala incurabila, cei parasiti de soti/sotii dupa ani de zile de mariaj, cei care si-au pierdut casa sau slujba si au ajuns in strada, alea sunt probleme.
Imi pare rau stiu ca nu e ceea ce vrei tu, dar nu am ce sa iti spun pentru niste probleme inchipuite, raceala da-o incolo iti trece in 3 zile, picior in ghips are cred ca mai mult de jumate din populatie, prietenii ti-am zis ce sa faci cu ei, iubitul, trebuie sa iei o decizie, ori il intelegi ca trebuie sa pleci, avand in vedere ca stiai ca asta va fi situatia din moment ce ai mai stat fara el, ori pui capat, ori ce decizie vei lua va fi dureros, dar trebuie sa te hotarasti ori acceptia situatia asa si incerci sa vezi partile bune sa treci peste cele rele ori renunti la relatie, suferi un pic dar apoi gasesti pe un tip sa poata fii alaturi de tine mereu. Cam atat.
Ps: suntem ceea ce vrem sa fim> Daca te consideri puternica, poarta-te ca atare.

"Nu-mi pasa mie ce probleme are LUMEA"?
Atunci de ce ar trebui mie sau oricui de pe site sa ne pese de problemele TALE? Asta vrei din moment ce iti postezi problemele inchipuite aici.
Fara suparare, dar esti extrem de egoista si iti meriti soarta!
Daca chiar ai asa baiuri mari du-te la un medic, sau la un psiholog, apropo fiecare scoala are cate unul asa ca nu trebuie sa platesti daca nu ai bani dar iti va spune aceleasi lucru dar intr-un mod mai frumos si diplomat. Treaba ta. In termeni medicali chestia asta se numeste "rezistenta scazuta la frustrare" daca nu ma crezi, ti-am zis verifica un specialist

Ah, cel mai rău este atunci când se adună probleme una peste alta, fiindcă atunci crezi că nu le mai poți face față. Singura soluție este să iei totul pe rând, știu că poate fi foarte greu, viața nu e ușoară mai ales când rămâi fără spirjinul celor din jur.
Un psiholog este foarte bun în astfel de condiții, ar trebui să aibă școala unul, însă până acolo ai nevoie de puțn suport, de determinare pentru a continua de oriunde ai rămas.
Îmi pare rău că nu sunt în măsură să dau sfaturi prea utile, și eu am trecut prin niște depresii, nu știu mereu ce să fac în situații limită, însă dacă dorești îți pot fi prieten, să te sprijin la nevoie. Ca un prim lucru, ascultă cât mai multă muzică, asta te ajută să te mai liniștești, să-ți mai pierzi din gânduri. Nu îți recomand să mergi imediat la școală, până te mai însănătoșești, după cum am zis ai nevoie de determinare, pentru ca sedentarismul să nu se "pună" pe tine, e cea mai cruntă boală, ca să zic așa.
Este cam târziu așa că eventual îți voi mai scrie mâine.
Ai grijă de tine!
Numai bine!

Înțeleg, mai ales la partea că mama ta că nu înțelege.
Și eu de când eram mic tot după asta tânjeam, după o persoană care să mă asculte și să mă înțeleagă, parcă era tot ce îmi doream și eu.
Dacă vrei trimite-mi un PM (message) cu ID-ul și când sunt liber mai vorbim.

Mă mir că nu s-a legat până acum cineva aici de mine în legătură cu răspunsurile.

Te inteleg, cind ne e usor si totul merge bine toti ne simtim puternici. Sunt altii cu probleme pentru toata viata nu ti-ai pus intrebarea cum se descurca ei? Atita timp cit vei avea ginduri rele in cap nu ve mei scapa de plins, nervi si energie negativa in jurul tau. Incearca si intoarce discul gandeste-te mereu la ceva frumos la ceiia ce vrei sa realize si iti inchipui ca ai realizat si tot asa ca deja ai ceiia ce ai realizat, adica sa faci in jurul tau o atmosfera de energie pozitiva. Iati gindul de la toate necazurile inlocuestele cu ceva frumos, uitate niste comedii, citeste ceva anegdote, implicate in glume. Succes daca mai nevoie de vreun sfat sunt disponibil