Da si asta e adevarat dar de obicei dezechilibrul chimic nu e de ajuns, e nevoie si de componenta psihologica.
Teoriile sunt inca dvizate. Dezechilibrul chimic e vinovat in unele cazuri dar nu in toate. Unele afetiuni apar din cauza traumelor si/sau ca mecanism de coping cu ele. Unele persoane au predispozitie pentru afetiuni psihice. Sunt multi factori discutabili.
În fiecare secundă din viata ta, în creierul tau se petrec niste reacții chimice continue. Ele se schimba in functie de naște. Neurotransmitatorii sunt influentati de pe urma stărilor tale emotionale bune sau mai putin bune. Cu sau fara o boala psihică, creierul se dezechilibreaza si stabilizează deseori, în mod repetat. Dacă se intampla frecvent si cu intensitate, se consideră a fi patologic.
Bolile psihice apar din cauze organice sau/si psihologice. Ambele au in spate un dezechilibru chimic ca origine in cazul suferinței sufletesti.
Nu contează predispoziția sau gena cat conteaza in ce mediu de afli(unde) si in ce stadiu se află creierul tau(acum) care se reflecta prin psihic-modul în care răspunzi realității(mediului înconjurător).
Uneori din cauza stresului, alteori apar din cauza unui accident/lovituri sau al unui soc emotional foarte puternic (moartea cuiva apropiat spre exemplu).Dar cel mai frecvent apar din cauza mostenirii genetice a unui dintre parinti/bunici care la randul sau a avut probleme psihice.In legatura cu dezechilibrele chimice la neurotransmitatori, sunt prea putin informat ca sa dezvolt.Totusi cercetatorii afirma pozitiv acest lucru din cate se spune.
anonim_4396 întreabă: