De ce persoanele cu probleme psihice se izoleaza fata de restul lumii?
De ce exista trasatura aceasta ca si simptom, sau e neaparat sa fie un simptom de boala psihica daca o persoana e izolata / introvertita de fel?
Daca aceasta izolare se bazeaza pe realitate, de exemplu mergand si pe maturizare - experiente, ai invatat cam cum sunt oamenii, stii ca fiecare in parte e egoist - narcisist si n-au nimic de oferit celor din jur, ba chiar tot timpul cand legi o prietenie cu cineva se ajunge intr-un timp scurt sau mai lung la faze nasoale in care persoana incearca sa " te injunghie pe la spate ", insa acesta este un aspect real, nu cred ca cineva se izoleaza asa pentru o nimic toata si nici nu cred ca toata lumea ar trebui sa fie sociabila si sa se forteze la asta chiar daca a muscat-o de o gramada de ori cu oamenii si " s-a lecuit ".
Voi ce parere aveti?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Eu cred ca ei fac greseala sa spuna tuturor despre problemele lor. Daca ai o tulburare gen anxietate nu cred ca ar trebui sa spui in stanga si in dreapta pentru ca oamenii te vor privi cu alti ochi, desi poate ei au probleme mult mai mari si nu stiu asta. Daca incerci sa pastrezi aparentele te poti integra in colectiv fara sa iti mai fie frica si fara sa te judece altii.
Răspunde
Ori ajung sa le spuna celoralti din disperare, ori nu zic nimic dar se vede pe ei ca sunt afectati, ca ceva nu e in regula.
Se vede cand un om e introvertit, timid, emotionat, ca ii lipseste increderea in sine, mai ales daca mai face si crize, gen - nu se simte prea bine.
Ceea ce da, duce la un cerc vicios...ca oamenii dintotdeauna s-au simtit teritoriali si au simtit nevoia sa ii atace pe altii ca sa se simta ei bine, sa ii minimalizeze pe altii, ca sa fie ei " mari ", e ca la animale.
Iar tu daca ai spiritul afectat, energia ta de " om slab " se simte, si vei fi in continuare tinta " animalelor " cu aspect uman 
.
Răspunde 
Nu toti mizantropi sunt persoane cu probleme psihice, nu are nici o legatura una cu alta
Pai daca au probleme psihice vrei sa stea pe afara si sa socializeze cu oamenii 
? Una e sa fii introvertit, alta e sa stai izolat de restul lumii. Daca esti introvertit nu inseamna ca n-ai treaba cu oamenii, doar ca nu-ti place sa te exteriorizezi prea mult, esti mai linistit de fel. Daca stai izolat de restul lumii, inseamna ca ai o problema, ori cu oamenii, ori cu tine.
Cred ca ai generalizat mult prea tare. Singura boala psihica in urma careia te izolezi este depresia. In rest, la toate celelalte, oamenii sunt perfect integrati in societate. Atat de bine uneori ca nu ai zice ca are ceva...
Depresie, anxietate, schizofrenie, tulburare antisociala etc - toate au ca simptom izolarea.
Psihopatii si narcisistii se simt bine in societate, din ce am cunoscut narcisistii sunt aia care par cei mai normali dintre toti
Nimic mai fals. Narcisistii nu sunt toti la fel. Cei care se izoleaza sunt "covert narcissists", pe cand majoritatea narcisistilor pe care i-ai identificat tu sunt doar cei clasici din categoria "overt narcissists"(fara c, ori mai bine zis exhibitionistii).
Schizofrenia paranoida POATE duce la izolare dar nu e musai.
Anxietatea nu duce la izolare, din contra. Un om anxios este foarte activ de obicei pentru a-si inlatura fricile si gandurile.
Tulburarea antisociala da, te poate face sa te izolezi daca reusesti sa intelegi cat de cat ca suferi de asa ceva.
Fobiile in general te fac sa te izolezi. Nu bolile psihice.
Ti s-a dat un raspund foarte bun însă nu doar cei cu probleme psihice se izolează. Asta mai tine si de personalitate. Nu este neaparat un simptom. Sunt unii oameni mai singuratici, dar nu pentru ca n au energie. Dacă sunt singuratici, nu sunt neaparat bolnavi fiindca boala nu are legatura cu preferințele omului.
Corect da se bazeazã pe realitate, doar ca realitatea aia tu o creezi. Reciteste ce ai scris si iti dai si singur seama. Ai o hotãrâre ca ai probleme psihice, sunt ceilalti egoisti si te astepti la ceva de la oameni. "numic" Dar cine esti tu? De ce ti-ar oferi tie? De ce ar fi buni cu tine. Tu esti cel egoist deoarece ai asteptari.mai devreme-mai târziu. Sigur iti iei un cutit in spate daca gandesti asa de la oricine. A
Ceea ce ai spus...e cu 2 taisuri.
Te astepti, pentru ca asta e latura umana cu, care esti invatat de mic, si nu neaparat ca te astepti sa primesti mai mult decat dai tu, dar macar respectul reciproc.
Nu cred ca te poti numii pe tine egoist, daca tu le esti alaturi celorlalti, iar ei - tocmai prin egoism, ajung sa isi doreasca prea mult, inclusiv ceea ce ai tu, fapt pentru care trec la un comportament narcisistic fara sa mai tina cont de consecintele actiunilor lor.
Practic tu incerci sa fi cineva, ca da, esti cineva, esti un om care iti meriti si tu locul e lume si dreptul la o viata linistita normala, dar aceia de care spui tu ca " de ce ti-ar oferii ei tie ", aceia de obicei se cred mai mult decat " cineva ".
Nu functionam chiar asa dupa realitati proprii, desi unii o fac din iluzie.
De aceasta exista ratiunea sa judeci realitatea, perspectivele cat mai corect, cat mai realist, cat si inteligenta emotionala.
Pana la urma nu e normal sa ii produci cuiva niste efecte pe care propria ta carne nu le-ar suporta, aici intra vorba aia " sa nu le faci altora ce tie nu ti-ar placea ", pentru ca ghici ce, culmea, in momentul in care tu le faci lor asa, sau altcineva le face lor asa, sunt ofensati, raniti, sar de fund in sus, li se sfarseste lumea, deci nu le mai e asa de usor ca atunci cand au produs comportamentul pe care il primesc, aproape ca nu concep ca li s-a intamplat asa ceva.
Nu e asta ipocrizie?
Doreasca prea mult... Dar cine ii lasã chiar si putin? Nu tot tu? Cum ai vrea sa te respecte oamenii când pot beneficia usor de pe urma ta. La orice moment, respectul apare când bagi frica in oameni sa stie ca nu e de joaca cu tine, sau sa profite deloc chiar. Sau sa te astepti tu daca oferi sa primesti si ceva in schimb, de cele mai multe ori asa e Latura umana, beneficiaza de pe urma "prostilor"
Si perspectiva ta care e pana la urma, practic mergi in lume si socializezi cu scopul de a " baga frica in prosti ", de a " nu oferi nimic nimanui " ca toti sa stie ca " nu e de joaca cu tine ", ma refer ca mai e scopul tau de fapt, de ce ai mai incerca sa ai prieteni, sa faci parte din grupuri doar ca sa te afirmi si sa te reafirmi peste altii la nesfarsit?
Cel mult o sa obtii faptul ca cei care sunt suficienti de inteligenti si care au putin respect pentru sine te vor evita, iar in rest cei care vor ramane, dupa tipul asta de comportament mentionat de tine, sunt doar niste oi care urmeaza o turma, ca nu ai ei la randul lor respect pentru sine.
Ce spui tu e un mod de supravietuire in lume cand esti nevoit sa socializezi, dar e de o lupta continua, de agenda ascunsa, e trist sa traiesti asa.
Sau poate am inteles eu gresit ce ai vrut sa spui.
Am vrut sã spun sa bagi frica când intind coarda cu tine... Fiecare are liber Albitru nu poti obliga pe nimeni sa te respecte sau sa-ti fie prieten, nu ar trebui sa-ti pese se asta.
Ti-am scris mesaj privat Seiyan.
Pai persoanele astea au suferit traume in trecut mai mult sau mai putin grave, in urma carora a aparut depresia la pachet cu anxietatea, d'asta persoanele astea nu prea ies din casa si comunica foarte rar, sa nu mai spun ca multi indivizi nu vor persoane de genul pe langa ei.Nu prea ai cum sa te lecuiesti, ramai cu ''urme''. Intervine si teama de abandon, d'asta persoanele respective nu vor sa-si faca prieteni, sa cunoasca alte persoane.Am o iubita, totul merge perfect...''Dar daca peste ceva vreme se intampla ceva cu ea si tot eu o sa sufar, sau daca ma paraseste, se duce cu altcineva etc?''frica asta te opreste sa cunosti noi persoane, de la frica asta o sa ajungi sa parasesti tu acea persoana din ''n'' motive ireale doar pentru ca iti e frica sa nu te paraseasca ea.D'asta introvertismul e ceva comun la persoanele cu probleme psihice/care au trait drame.Nu vor sa cunoasca persoane noi, ori nu sunt dorite prin preajma, ori amandoua.Si mecanismul asta are perioade cand se ''slabeste'', adica te doare-n paispe de ce se intampla in jurul tau(asta nu inseamna ca dispare)intervine un fel de manie care il slabeste.
E un mecanism de autoapărare al minții omului. Dacă ai avut parte de niște emoții puternice negative, acesta se declanșează ca să prevină situații similare și în următoarea perioadă de timp preferi să eviți oamenii (văzuți ca posibili cauzatori de astfel de emoții), preferi să stai acasă și să te izolezi.
După un timp îți trece ș.a.m.d.
Dacă nu trece, ceva s-a defectat. Mai mergi pe la vreun medic să verifice software-ul și să mai umble la setări.
Eu inteleg ce zici, dar de ce ar trebui ca acel mecanism de auto aparare sa fie temporar?
Daca e bazat pe realitate?
Nu e ca si cum o perioada oamenii sunt capabili sa iti faca rau, iar dupa nu mai.
Printr-o experienta de genul inveti ceva definitiv, iar mecanismul de aparare apare si se dezvolta la tot ceea ce inveti definitiv.
E foarte dificil , dar eu nu cred ca trece.
Practic la o experienta negativa puternica, mai ales din partea cuiva de la care nu te astepti, tu inveti ca orice om are potentialul de a fi o jigodie, desi nu toti o vor face, dar cel putin cei care nu o vor face sunt slabe sansa sa fie macar langa tine, de partea ta.
Deci cum mai faci sa treaca asta?
Mai vreau sa adaug si ca, culmea, de obicei ajung la medic cei care sunt afectati de catre cei care le-au facut rau, dar de exemplu un psihopat, un sociopat, ala care doar face rau si ii produce probabil si satisfactie, ala nu prea ajunge sa ia tratament vreodata, iar psihiatria - psihologia nici nu sunt centrate pe ei.
Sunt centrate pe cei care ajung sa sufere din cauza lor, care cad in stari cum e depresia, etc.
Incearca sa vindece " victima " ca sa zic asa, cerand tot de la aceasta sa isi re-educe stilul de perceptie, de gandire, ceea ce nu functioneaza, ca e un mecanism de aparare care apare prin gandire logica si inteligenta emotionala.
De asta sunt pline cabinetele de oameni cu " probleme " timp de ani de zile, si nu se mai vindeca, poate nici macar cu tratamentul medicamentos care poate doar sa amelioreze starea de bine fizica - de asemenea afectata de cea sufleteasca, dar singurul lucru c ar putea re-aduce cat de cat persoana pe picioare dupa niste traume, este dreptatea, sa i se faca dreptate, sa plateasca practic " calaii" care au adus-o in ipostaza respectiva, mai ales sa nu mai continue sa fie afectata de " calai", dar cum cu acestia nu se intampla nimic, traiesc si continua bine mersi, fara sa fie afectati, persoana atacata de ei nu o sa se vindece niciodata, pentru ca va ramane constant in subconstient cu " inferioritate " si " batalii pierdute " ca si om, de la " atacurile " survenite.
Deci ce vreau sa spun e ca mi se pare ca avem greseli mari si in sistemul acesta de psihologia - psihiatrie, nici nu se tine cont de adevaratele cauze si solutii, de o rezolvare reala, iar datorita acestui aspect suna ca o gogoasa vanduta celor care sunt in disperare si se agata de orice, sperand ca se vindeca, desi vad ca nu e asa.
Sunt 2 minți. Cea emoțională și cea rațională. În cazul ideal ambele sunt inteligente și activitatea lor trebuie să fie armonioasă.
Mintea emoțională judecă lucrurile foarte repede, în miimi de secundă se iau decizii de genul: sar din pat să nu cadă tavanul pe mine. Abia apoi observi că de fapt a căzut o carte de pe dulap.
Mintea emoțională are și memoria ei separată. De aceea uităm super greu lucruri care ne-au afectat emoțional puternic.
De ce are o natură temporară? Nu neapărat. Dacă îți fură cineva bicicleta, ai învățat o lecție pentru toată viața. Dar dacă un om ți-a vorbit urât, chiar dacă îți vine să ocolești oamenii pentru ceva timp, mintea rațională completează deciziile tale judecând mai încet, dar mai serios lucrurile - ținând cont de o sumedenie de date. Gen: singurătatea e distructivă pentru sănătate (citeam un articol că are efect nociv ca 15 țigări pe zi).
Da, nu e exclus să dureze foarte mult rezultatele nefaste ale unor impacte emoționale. Dar aici vine rolul rațiunii, stai și cumpănești lucrurile, înveți lecțiile și te vindeci încet încet. De exemplu, încerci să te pui în papucii unor oameni care au pățit chestii și mai dure. Și vezi cum au ieșit ei de acolo. Discuți cu persoane care au experiență în astfel de cazuri.
Și da, medicina are limitele ei. O să întâlnești și oameni distruși pe viață. Până la urmă toți pățim ceva ce pentru medicină devine imposibil. Ideea e să facem cât putem să fim mai bine.
Mi-a facut placere sa stau de vorba cu tine.
Oricum nu ma refeream gen sa nu mai socializezi deloc, cu absolut nimeni, ma refeream ca prin lectiie alea, iti formezi alt ochi sa zic asa, citesti mai usor oamenii, recunosti tipare, etc.
Pana la urma faza cu sa socializezi etc., asta e ceva ce vine oarecum de la sine sau nu, toti suntem diferiti, si ca sa te simti in largul tau cu cineva, trebuie sa aveti elemente comune, sau persoana sa aiba calitati care sa te faca sa te simti confortabil in preajma.
Prieteni buni...asta sa fim seriosi, aproape ca e un mit, rare sanse sa existe asa ceva la modul serios, de obicei prin iluzii se ranesc oamenii, cand cred in " prieteni buni ", au " incredere ".
Devotamentul / loialitatea il reprezinta pe om, nu conteaza cu cine are de-a-face, un om care are aceasta trasatura, e un motiv pentru care o are, are un fel de a fi particular, intelege de ce asa, si nu alege doar contexte sau persoane anume pentru care sa fie asa.
Intr-un fel eu cred uneori, ca sa fi o persoana asa zisa " buna ", devotata, etc...e intr-un fel o slabiciune, pentru ca asa ne invata societatea, dar in mod natural cred ca treaba sta atfel, cred ca prin natura probabil suntem ca si animalele si cum am zis si mai sus, avem instincte teritoriale si " vanam ", in cazul nostru " vanam " oameni, situatii, lucruri, iar unii au ca si instict sa aiba ei tot, nu a functionat la ei " educatia " pe care o primesti de cand esti mic.
Poate noua ni se pare ca e normal sa fi bun, dar poate in natura e doar un semn ca esti slab, n-ai instinctele dezvoltate, si ai riscul sa nu supravietuiesti, fata de cei care sunt " rai ", aia sunt puternici, fara scrupule, manipuleaza, castiga si cam punct
Pe de alta parte tot prin natura... avem si simtul de apartanenta, de " familie " de " grup ", iar din punctul asta de vedere ar trebui sa fie normal devotamentul.
Iar legat de psihologie, cred ca o persoana oarecare poate fi mai sincera cu tine decat un psiholog, si poate avea un interes mai mare ca tu sa iti revii, decat un psiholog .
Pentru ca ei ( psihologii ) trebuie sa urmeze totusi niste tipare, niste reguli, n-au voie sa iti zica nimic, decat sa te asculte si sa te descoperi tu pe tine in timp ce te discuti.
De exemplu un prieten s-ar putea sa-ti zica de unu care iti face probleme gen " rupe-i botul, serios ", dar pe un psiholog il intereseaza doar sa nu aungi tu un pericol social si sa ripostezi, te modeleaza in asa fel incat sa " fi dresat ", sa te supui, sa te resemnezi, sa accepti ceea ce ti se intampla.
Poate ca e mai bine pentru mintea si linistea ta sa stai departe de conflicte decat sa le generezi si tu la randul tau, dar pe de alta parte sa fim seriosi, cand a functionat vreodata la modul real, teoria ignorarii sau al " intoarcerii si celuilalt obraz " , e aproape o prostie care aproape te pune in pericol.
Da, și mie mi-a plăcut.
Sunt multe amănunte discutabile. Ce-i drept, câștigăm experiență cu fiecare moment. Și nu mi se pare deloc greșit să fii precaut în relațiile cu oamenii.
Dar cred că trebuie privit pozitiv lucrul ăsta, și nici nu e ceva incompatibil cu sinceritatea, devotamentul, loialitatea. Fiecare are un teritoriu al lui personal, dacă cineva așteaptă să-i spui tot ce gândești are așteptări ireale.
Nu se izoleaza, ci sunt nevoiti pentru a nu atrage atentia, sa nu rada ceilalti de problema lor. Acum nu stiu la ce problema psihica te referi tu, ca-s multe, dar o persoana cu depresie de exemplu se izoleaza pentru a nu-i deprima si pe ceilalti, pentru ca nu se poate simti bine, nu se poate integra prea bine intr-un grup..Nu e ceea ce isi doreste, clar..nimeni nu doreste mai ales tulburari psihice, dar this is the life.
This is the life
Societatea asta pune orice ca "problema psihicã" ah Depresie, ah antisociala doar sa te simti mai bine crezând ca e o boala si trebuie tratatã. Dar adevarul e ca tu singura te izolezi in locul tau. Nu stiu prin ce cercuri de prieteni umbi tu Dar ce are daca râde cativa de tine? Asa e anturajul cei slabi sunt luati un râs dar asta nu inseamna ca trebuie sa te izolezi de lume si sa intri in stari anxioase
Plus si psiholog sau pe medicamente sa beneficieze pe urma ta.
Tu in calitate de ce, vorbesti? :/ Ai facut tu vreun studiu cu mintisoara ta cat un bob de mustar? Ai citit vreunul in domeniu, macar? (Nu de pe unica.ro ) Vezi ca dai cu bata in balta si comentezi lucruri despre care nu stii mare lucru, eu daca am dat un reply, a fost pentru ca stiu ce inseamna depresie nu doar din experienta proprie. Ghici ce, am mai si citit carti, cica. CARTI BRE, ceva ce pentru tine nu stiu daca iti suna prea cunoscut, cred ca te-ai limitat la cele cu Daniela Crudu. Eu nu dau 2 bani pe ad, n-am dat niciodata. Nici psihologi n-am imbogatit, desi mi-ar face placere sa discut cu unul, dar sa fie specialist si sa impartim aceleasi concepte.
Ouch. studii/carti/pareri am citit, vazut cu putinã sau legatura detaliata a mintii/energiei umane despre asta. Studii fac si experimentez pe propria persoanã.
Ai carti cu Daniela Crudu? Imi dai si mie sa ma sterg la fund.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
