Sângele este un ţesut special sub formă lichidă care, prin intermediul aparatului circulator, alcătuit din inimă şi vasele sanguine, transportă nutrienţii şi oxigenul la nivelul ţesuturilor corpului, de unde preia bioxidul de carbon şi produşii de catabolism tisular, transportându-i la nivelul organelor de eliminare.
Sângele are proprietatea de a se coagula atunci când nu mai se mai află în interiorul unor vase de sânge normale. În cazurile în care apare o lezare a vasului sanguin, dacă ne rănim etc., sângele va curge în afara vaselor, şi/sau a corpului, fenomen numit sângerare (sau hemoragie). Coagularea sângelui face parte dintr-un proces mai complex numit hemostază prin care organismul se apără de pierderi de sânge.
Luciul celulelor care căptuşesc vasele sanguine face ca trombocitele (plăcuţe sanguine) să alunece uşor. Atunci când apare o lezare a vasului sanguin sau când sângele este scos în afara organismului, trombocitele se sparg şi eliberează o substanţă trombochinază, aparând coagularea.
Prima reacţie a organismului în cazul în care un vas sangvin este lezat este vasoconstricţia peretelui acestuia, reducându-se astfel fluxul de sânge ce ajunge la rană. Se formează, apoi, dopul plachetar (trombocitele se alipesc la marginea rănii). Dopul plachetar este o soluţie de moment din cauza lipsei de control deplin asupra sângerării. Acesta este hemostaza primară.