De ce unii nu considera anxietatea si depresia ca fiind boli mentale? sa fim seriosi e normal sa ai ganduri de suicid si sa fii depresiv? e o absurditate evident ca creierul e bolnav.

Sunt boli, aia sunt analfabeți funcțional.

Daca ai diagnostic pus inseamna ca a ajuns la nivelul de boala. Doar ca frici si tristeti au multi oameni de foarte multe ori in viata, poate chiar zilnic in anumite perioade, dar au un caracter pasager sau nu sunt foarte puternice si se lupta cu ele asa, fara pastile. Vreau sa spun ca atunci cand privesti pe cineva sau il auzi ca e anxios sau depresiv nu te gandesti neaparat la ce e mai rau.
Iar un bolnav de asemenea boala trebuie si el sa se lupte cu atat mai mult cu cat i se da si tratament, sa aiba o viata buna. Daca tot cere de la altii, nu va avea satisfactia ca a facut ceva bun in viata, cum sa treaca anxietatea sau depresia? Uneori chiar lipsa de activitate declanseaza sau amplifica starile depresive.

Ca persoana care s-a confruntat cu depresia de la 6 la 28 de ani, cu plecat de-acasă la 7 ani, tentative de sinucidere și plans noapte de noapte fara motiv.
Dupa 5 ani de când m-am schimbat la 180°, eu pot sa spun ca nu e neapărat o boală. e un cerc vicios! te gândești la chestii negative care îți induc stări negative și îți amintesc chestii negative și tot așa. Si din starea asta de cacao nu ai cum sa ai vise, dorințe, speranțe, si te apuca atacuri de panică, stari de anxietate, etc.dar toate deriva din obiceiul de a pune răul in față, de la sentimente de inferioritate +tot ce vine la pachet. N-am avut bani de terapie, nu m-am apucat de medicamente, droguri, alcool. in schimb am găsit cărțile potrivite si am citit pana mi-au ieșit ochii de plâns, de bucurie pentru ca viața nu e atat de grea si inutila pe cum o vedeam. deci, pentru mai multe sfaturi îți pot raspunde oricând. dar concluzia mea e ca a fost mai mult o boală a sufletului chinuit de proaste obiceiuri mentale.