De un an și jumătate am dat în depresie (cauze multiple și diverse, nu stau acum să explic ce m-a adus în acest punct) și lucrurile s-au agravat, în sensul că am dezvoltat niște blocaje noi, dar am dezvoltat și din blocajele vechi:
- Eu am fost un băiat timid, introvertit și fricos dintotdeauna, dar puteam să-mi fac prieteni (băieți) relativ ușor. Acum am 23 de ani.
- Ideea e că de un an jumate am un stil de viață sedentarist, mănânc prea mult și prea nesănătos (mai ales că nu prea consum fructe și legume mai deloc și mă scârbesc majoritatea felurilor de mâncare, deci nu mănânc variat) și deci m-am îngrășat enorm. Am 1, 88 m și 125 kg (de câteva luni stagnez în greutate în mod surprinzător), față de 100 kg la finalul anului 2021, înainte de debutul depresiei.
- Din cauza asta, am devenit foarte rușinos și pudic și nu îndrăznesc să stau nici măcar la bustul gol în casă de față cu ai mei.
- Am dezvoltat o pudiponderie și o rușine extremă, de genul că nu am mai mers nici vara trecută și nici asta la mare cu ai mei, de groază să nu fiu văzut aproape gol pe plajă. Mi-ar fi foarte rușine să mă vadă cineva așa (chiar și la bustul gol, da-apoi gol aproape complet), fiindu-mi extrem de jenă de corpul meu (vă dați seama la greutatea asta cum arăt).
- Mi-ar fi rușine să fiu văzut așa chiar și de doctori, ar trebui să mă duc să-mi fac niște analize medicale și tot amân de groază să nu mă vadă cumva (semi)dezbrăcat.
- Cel mai rușine mi-ar fi dacă m-ar vedea o fată/femeie așa și ca atare mă și bucur că n-am nicio relație (n-am avut iubită niciodată și sunt virgin) că nu trebuie să mă arăt nimănui.
- Tot de când am depresie am scârba asta față de majoritatea felurilor de mâncare existente și scârba de contact fizic cu ceilalți. Dacă mă pupă mama pe obraz mă șterg imediat.
- Demult (de vreo 10 ani asta) persistă și scârba de a bea sau a mânca după oricine altcineva, chiar dacă e vorba de ai mei sau de fratele meu. E vorba de igienă, nu pot pune gura unde au pus-o alții, că mă gândesc la saliva aceea grețoasă. Din cauza asta și numai gândul că m-aș putea săruta vreodată sau că aș putea avea parte de sex / dragoste (toate fiind chestii ipotetice și nimic mai mult) mă scârbește cumplit. Sunt foarte ipohondru în acest sens și nu mi-aș putea atinge buzele de alte buze sau pielea sau vreun organ de corpul unei alte persoane. Efectiv n-aș mai putea de scârbă și de dezgust. De aceea nici nu mă mai gândesc la asta și-mi place să mă consider asexual și aromantic (dpdv psihologic cred că așa și sunt, dar înclinația până nu demult, deci până acum vreo 2 ani, exista - hetero- ).
- Tot psihologic mă blochez când vine vorba să depun efort fizic, să mă apuc să alerg pe banda pe care o avem în casă sau să mă reapuc de sală sau de vreun sport. Adică sunt de-o lene cruntă și prefer să nu fac nimic din toate astea și să rămân marea majoritate a timpului în casă, unde mi-e bine și unde sunt comod.
- Nu sunt în stare să mențin contactul vizual și n-am fost niciodată capabil de asta, iar în fața unei fete m-aș bâlbâi și fâstâci în secunda doi, cu ochii în jos, spre pământ.
- De asemenea am ajuns la următorul nivel de dezgust față de alții (de un an jumate): am propriile farfurii, propria cană, propriile pahare, propriile linguri, furculițe și cuțite pe care le folosesc doar eu și pe care le țin într-un loc complet separat de unde le au puse restul familiei (ai mei, că fratele meu mai mic s-a mutat de peste un an).
- Efectiv sunt scârbit să împart orice mâncare cu oricine altcineva, inclusiv cu ai mei. Și pe deasupra, nu-mi place să împart cu nimeni nimic din ceea ce am.
- Doar gândul că aș fi vreodată însurat sau în vreun parteneriat domestic și că deci aș împărți ce am (mă refer inclusiv la spațiu, pat, tacâmuri, bani etc.) cu o altă persoană mă scârbește și mă revoltă la modul extrem. Sigur, scenariul e ipotetic, n-aș face așa ceva niciodată și pentru nimic în lume.
- De asemenea, urăsc ideea de a face compromisuri sau sacrificii pentru alții. Pentru mine noțiunea de datorie față de alții sau față de societate sau familie nu există, nu accept nici măcar termenul de datorie morală față de părinți.
- Sunt inflexibil, încăpățânat, egoist, indiferent față de ceilalți, impulsiv (mă enervez tare ușor inclusiv pe ai mei, ca urmare ne certăm des), morocănos, ursuz și lipsit de vlagă și energie.
- Tot de un an jumate simt că urăsc copiii mici și în special bebelușii, mă apucă nervii și numai când îi aud scâncind și urlând prin vecini (îmi pun căști în acel moment). Să îi văd nici n-aș putea, că m-aș enerva și scârbi la culme.
- Pe lângă astea sunt de o stângăcie și neîndemânare extreme!
- Mai sunt și alte aspecte apărute, cel mai probabil, dar acum nu mai îmi vine niciunul în minte!
Toate astea se întâmplă (sau s-au amplificat) de când am intrat în depresie.
Întrebarea mea este: Ce credeți că ar trebui să fac cu toate aceste blocaje psihologice (și/sau de altă natură?)? Le considerați acceptabile sau normale pe vreuna dintre ele (cum consider eu scârba de a nu bea sau mânca după nimeni care a pus acolo gura înaintea mea, spre exemplu)?
Credeți că am nevoie de un psiholog sau de un psihiatru sau chiar de o internare?
Menționez că am o psiholoagă care ne e prieten de familie și care se ocupa de mine, dar e în concediu maternal!
Și n-am de gând s-o iau de la 0 cu altcineva, eu urăsc schimbările (v-am spus ce inflexibil sunt)!
Credeți că ar trebui să aștept până va ieși din concediul maternal (la finalul anului) sau să iau alte măsuri acum?
Sunteți careva de aici de pe forum măcar privind anumite aspecte ca mine, mă asemăn măcar în anumite privințe cu vreun user TPU, vă regăsiți careva măcar parțial în descrierea mea (și dacă da, sunt curios în ce puncte)?
- Mircea -
Buna.Iti recomand ca neaparat sa mergi la psiholog pentru a afla de unde pornesc toate acestea.Suna ca si cum preferintele cu igiena au escaladat intr-o tulburare obsesiv compulsiva.Deocamdata trebuie sa incepi cu psihologul, lasa psihiatrul sau internarea deoparte.
Cel mai probabil esti pacientul cu numarul 8765454566543 pe care medicii l-ar vedea.Crezi ca le pasa vreo secunda de cum arati si ca te judeca? Nu.Scopul lor e sa te ajute.De exemplu multi oameni sunt rusinati de probleme ale pileii precum tumori, cancer sau altele care pot fi considerate cu adevarat respingatoare din punct de vedere vizual daca nu esti tare de stomac.Kilogramele in plus nici pe departe nu intra in acest scenariu, mai ales ca o buna parte din populatia Romaniei se afla in aceeasi situatie.Repet, oamenii aia le-au vazut pe toate, sunt imuni, deci ai fix 0 motive sa iti fie rusine.
Lenea o vindeci incepand sa faci cate ceva 5 minute pe zi.Atat, doar 5.Cu siguranta iti impui tu un blocaj si te gandesti ca ai nevoie de ore intregi de alergat, prin urmare tot procrastinezi.Incepe cu pasi mici. Dupa un timp vei simti nevoia sa cresti la 10 minute, apoi 15 si tot asa.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Ești un tip Old Scholl cu mindset de așa fel,intransigent,incoruptibil, ești dur cu alții cu tine însuți,egocentric,narcisist și intolerant,ești în pragul nebuniei,tăcut,nesociabil sau asocial este de la depresie și eu tot așa sunt și nu eram așa,plus că ai dezvoltat o tulburare obsesiv compulsiva fata de igienă și tacâmurile familiei și contactul sexual cu sexul opus,aici deja e o nebunie mai mare decât depresia,de asta greu o sa scapi! Pe lângă toate astea ești suspect de a fii antisocial,individualist,autosuficient. Faptul că ti lene provine de la mediatorii chimici,și nivel scăzut de serotonina,nu mai ai motivație de la depresie și energie de altfel de aceea nu mai suporti nici oamenii că nu te mai suporți și iubești nici pe tine însuți,chiar te urăști de moarte și propriile defecte e o proiecție a propriilor defecte aceasta respingere în relațiile interumane,ai moralul la pământ și cred că ai și gânduri de suicid recurente! Este o depresie majora care netratata te izolează complet de societate și chiar de propria familie nici cu ei nu o sa mai tii legătură fiindcă simți că nu mai ai ce oferi lumii nici pe realizare personale nici în discuții,simți că nu mai ești văzut bine de nimeni,că ești respins,urat și marginalizat,e o eroare de gândire depresia in realitate tu te autosabotezi,creierul o face,depresia!
Ești recalcitrant și egoist așa cum ai spus,necruțător și neiartator și crud ești din cauza frustrării a vieții tale psihosociale,asta fiindcă viața ta psihosocială e in stand by,linie moartă care nu mai are cusur!
Da,asta face,și schimba viața unui om o depresie cronica sau tulburare majoră depresiva recurenta și relaționară!
Cu tratament antidepresiv poți să revii la normalitate și să devii funcțional și productiv,și optimist,energic,plin de vitalitate, dinamism!
Fără tratament antidepresiv in câțiva ani poți ajunge la suicid fiindcă nu o sa mai îi poți face fata nici psihic nici fizic nici mental,îți va distruge viața complet pe toate direcțiile,o astfel de depresie poate persista ani de zile sau întreaga viață daca nu e tratata corespunzător,poate duce chiar și la anxietate și schizofrenie,desigur daca ești predispus la boli psihotice dar poți dezvolta și fără a fi ereditare boli psihotice fiindcă izolarea completa la așa ceva duce,se îndreaptă!
De la sedentarism vei dezvolta și boli cardiovasculare și multe alte probleme,de la depresie și anxietate funcția cognitivă îți va fi și ea serios afectata; memoria,atenția distributiva,concentrarea, și vei avea probleme și cu reținerea informațiilor noi, vei avea și pierderi de memorie scurte zrecurente și temporare și atacuri de panica, agorafobie, posibil și derealizare și depersonalizare de la anxietate.
Nu ai nevoie de internare ci de psihiatru și un stil de viață mai sănătos.
Răspunde
Salut Mircea, si eu am tot 23 de ani. Cateva dintre trasaturile enumerate mai sus le-am avut si eu de a lungul timpului - irascibilitate, egoism, sa ma simt lipsit de vlaga si de energie. Orice om trece prin astfel de stari, nu esti singurul.
Cateva sfaturi care poate ti se pare destul de drastice ar fi:
Ai 23 de ani, esti om in toata firea. Pleaca de acasa, ia-ti o garsoniera ceva, unde sa locuiesti singur. Un loc de munca, indiferent cat de prost platit ar fi. Avand in vedere ca poate nu ai experienta in campul muncii, mai bine faci orice pe putini bani decat sa fi parazit pe capul alor tai. Evident, or sa te ajute si eu cu bani daca ai nevoie.
Incearca sa mananci sanatos si sa faci miscare. (chiar si o plimbare de jumatate de ora pe zi e benefica)
Lasa jocurile video, social media si mai ales pornografia. - astea te deprima cel mai tare.
Incearca sa nu pui presiune pe tine cu toate astea. Pasi mici in fiecare zi. Dar sa fi asumat pana la capat ca vrei sa faci o schimbare.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
