Deci multi veti spune ca sunt nebuna. Am 13 ani si de la un timp nu stiu ce e cu mine ca parca am innebunit. De fiecare data cand se intampla cel mai mic lucru care nu imi convine ma inchid in camera, in baie s-a si plang, lovesc, urlu si nu stiu... Chiar nu stiu ce e cu mine. Uitati o intamplare :
Acum o luna tatal meu mi-a spus sa imi fac curat in camera si eu i-am raspuns urat si m-am inchis in camera si am inceput sa ma zgarii pe mana cu unghiile si sa plang.
Nu stiu, poate chiar am innebunit si daca da, nu stiu de la ce sunt asa tulburata. Nimeni nu stie ce imi fac, ca plang din orice, ba chiar cred ca daca le-as spune m-ar trimite in spitalul de nebuni. Eu de fire sunt o persoana calma si glumeata. Poate sunt asa de la o intamplare dau mna.

Asa te reglezi emotional sau asa vrei sa te reglezi.
Iti recomand sa faci o vizita la psiholog clinic, sa stabiliti un plan de bataie cum abordati problemele si dupa sa te tii de temele pe care ti le da.
Si stai linistita, ca la spitalul de nebuni nu ajungi asa usor.

De când ne-am născut. tot timpul învățăm să cunoaștem. să înțelegem lumea. Asta se realizează cu creierul. Dar creierul nu este singur. Corpul nu e fără creier, creierul nu este fără corp.
În creier sunt formațiuni care conduc și formațiuni care eliberează hormoni ( un fel de directori), care decid eliberarea altor hormoni, a altor organe ce secretă hormoni din corp.
Dar și corpul secretă hormoni.
Astfel viața este o evoluție continuă în care hormonii, directorii care conduc în organism se schimbă și ne schimbă pe noi.
La vârsta dtale se dezvoltă mai tare organele sexuale și acești noi directori, hormonii sexuali, estrogenul la fete, dictează ei ce ce întâmplă. Când se produc și sunt mai mulți, se ceartă cu ceilalți directori și influențează și creierul, îl zăpăcesc un pic.
Până acum el știa ce se întâmplă înafară destul de bine, dar acum vin din interior semnale de la lupta dintre directori. și el crede că vin din afară. De aceea ești mai sensibilă și reacționezi mai intens la orice provocare, la orice întâmplare.
Deci nu este motiv să te gândești la spitalul de nebuni.
Ai o calitate pe care o au toți oamenii.
Să îți dai seama ce este cu tine, exact în timp ce ți se întâmplă aceste lucruri.
Dacă îți dai seama, dacă le poți observa, le poți și controla.
Cum le poți controla?
Există o zonă prin care poți să institui controlul, să introduci dta un director din afară, iar acel director să fii tu însuți.
Respirația.
Ea se face automat.
Când respirația este calmă, ești calmă.
Când respirația este agitată, precipitată. ești și tu agitată.
Astfel să exersezi câteva minute pe zi să respiri calm, liniștit și adânc. Astfel înveți controlul respirației și prin care poți dicta și la ceilalți directori din corp, cum să se comporte.
Și după ce vei învăța câteva zile la rând aceasta, apoi să aplici.
Și vine momentul tensionant când te ceartă mama, sau ai văzut ceva urât, sau fără motiv, sau acel moment de tulburare, când mușchii se încordează, când sau ți se taie respirația, sau începi să respiri sacadat și îți vine să plângi în hohote.
Dar tu știi să fii director la toată hărmălaia asta.
Începi să te concentrezi pe respirație, și respiri calm, liniști și adânc. Și scandalul dispare, în câteva minute.
Nu vei reuși din prima.
Dar fericirea, satisfacția, mulțumirea că ai învins, merită efortul să încerci.