E adevarat ca dementa sau alta boala asemanatoare poate fi diagnosticata ca o persoana a suferit de asta,doar dupa ce moare, la autopsie?

Nu. Dupa moarte la autopsie poti vedea o atrofie a creierului si banuiesti ca ar fi fost dementa

Diagnosticul se pune NUMAI unei persoane in viata. Autopsia arata cauza decesului si nu-i mai foloseste la nimic celui decedat.
Dementa este vizibila in timpul vietii si poate fi diagnosticata dar nu si tratata, pentru ca este o boala degenerativa.

Https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3662079/
Concluzii și implicații pentru cercetările viitoare
Pentru a răspunde în mod explicit la întrebarea ridicată în titlul acestui articol: Da, ca instrument de atribuire a diagnosticelor psihiatrice persoanelor moarte prin interviuri cu procuri, studiile de PA sunt defecte metodologic. Pur și simplu este imposibil să atribuiți cuiva un diagnostic fiabil de tulburare mentală, intervievând pe altcineva. Prin urmare, studiile PA nu pot servi drept bază pentru a susține că majoritatea persoanelor care mor prin sinucidere sunt bolnave mintale. Deși multe studii de PA au folosit alte surse de informații, pe lângă interviuri cu deșeuri (de exemplu, înregistrări medicale / psihiatrice, fișiere de la medicii generali, documente de poliție, rapoarte de legist etc.), nu există niciun raport despre modul în care aceste informații se gestionează diferitele surse. Dacă informațiile sunt doar rezumate, adică dacă unele dintre criteriile de diagnostic se regăsesc în jurnale, unii din interviul unui informator și alții de la alți informatori, acest lucru poate fi cu greu considerat un mod valid de atribuire a diagnosticului. Compararea diagnosticelor din interviurile cu diagnosticul găsit în evidențele psihiatrice s-a dovedit, de asemenea, dificilă (Bertolote și colab., 2003; Gustafsson & Jacobsson, 2000 ). Cu toate acestea, nu am respins faptul că ar putea exista o relație între tulburările mentale și suicid; pur și simplu argumentăm că rezultatele studiilor PA nu constituie o bază de dovezi valabilă pentru o astfel de relație. Pouliot și De Leo (2006) au încheiat revizuirea tuturor problemelor metodologice inerente studiilor PA prin recomandarea mai multor standardizări ale metodei. Concluzia noastră este într-un fel opusă: nu este nevoie de mai multă standardizare, ci mai puțin, sau poate mai degrabă, de un sistematism mai ajustat. Adică avem nevoie de abordări calitative care să se axeze pe înțelegerea sinuciderii dincolo de tulburările mintale, care este, de asemenea, mai în concordanță cu scopul inițial al metodei ( Shneidman, 1981). Oricât de standarde devin manuale de diagnostic, avem încă problema fiabilității informațiilor provenite de la reprezentanți. Astfel, trebuie să se abandoneze modul comun de efectuare a PA cu accent principal pe diagnosticul psihiatric. În schimb, încurajăm interviurile calitative ale unui număr relativ mare de informatori în jurul fiecărui sinucidere în care fiecare dintre ei are posibilitatea de a spune povestea lor de ce persoana iubită l-a omorât. Apoi, recomandăm ca aceste narațiuni să fie analizate în mod sistematic în ceea ce privește relațiile informatorilor cu defunctul (nu doar în ceea ce privește rudele). Astfel de studii vor face mai posibil să dezvăluie motivul pentru care acea persoană în acel moment a decis să își încheie viața. La rândul său, acest lucru va contribui la înțelegerea noastră generală despre ce este vorba despre sinucidere,

Stiam ca poate fi detectata si in timpul vietii, ca pentru dementa doar ce avem indicii, simptome, chiar si persoane diagnosticate exista. Gresesc eu?

Vezi ce spune @ardnaxur1961. Este corect.

Hmm nu știu sigur dar bănuiesc că în funcție de medicamentație se poate ști sigur bineînțeles în timpul vieții, nu știu dacă și după ce a decedat persoana!