Eu am un nepot (baiatul surorii sotiei mele). El este cred putin bolnav. Nu prea socializeaza. De fiecare data cand merg la el in vizita (1-2 pe luna) el este in camera lui si citeste sau invata.
Am observat ca a inceput sa lacrimeze spunand ca il doare.
Problema este ca el pana acum NU A MAI PLANS. Nu vorbeste cu oamenii si vrea ca totul sa fie perfect: in fiecare dimineata mananca 5 Δ de paine (toast) cu miere, vrea ca totul sa fie aranjat centimetric si are o problema: nu ii place sa fie atins.
Are 12 ani.
Are probleme cu luminile care se aprind si se sting si culorile care fug.
In schimb la scoala are in medie 10. Sport nu practica.
Stiu ca un diagnostic se pune mai greu, dar vreau sa nu se sperie sora sotiei mele cand va afla. Adica sa stie la ce sa se astepte.
Ce ar putea avea baiatul?
Sunt de aceeasi parere cu Gretta, baiatul are TSA (tulburare de spectru autist). Din ce spui din fericire e o forma usoara dar o evaluare de specialitate pentru precizarea diagnosticului e cu siguranta utila. Nu e o chestie care sa se "vindece", uneori mascheaza si alte probleme dar cu ajutor din partea psihologului poate avea o viata aproape normala. Sunt sigura ca si eu am TSA si alte probleme asociate doar ca in copilaria mea nu se diagnostica genul acesta de tulburari.
RăspundeMai oameni buni. Nu sunteti medici si nici nu se face consult pe net, din vorbe. Nu mai dati diagnostice aiurea! Nu-i corect din punct de vedere medical.
Răspunde Nici eu nici Gretta n-am spus ca suntem medici si ca ceea ce spunem e batut in cuie. Am spus ce credem noi pe baza datelor existente si am recomandat o evaluare de specialitate. Dar cum exista suficienta informatie pe internet se poate intui destul de usor un diagnostic daca exista suficiente date, de exemplu eu m-am recunoscut 90% in partea despre Asperger din primul link postat de Gretta. TSA nu este o "boala" in sens clasic, cei cu TSA au creiere "neuro atipice". Formele usoare de TSA, Asperger in special se diagnosticheaza de putin timp, doar 15-20 de ani asa ca sunt multe persoane peste 30 de ani care au TSA dar n-au fost diagnosticate oficial niciodata. Gretta a spus ca a pus 2 diagnostice de TSA confirmate de specialisti, eu m-am diagnosticat cu Asperger aproape accidental cand cautam informatii despre o alta conditie pe care o am. Intre timp am cunoscut o alta persoana cu TSA diagnosticat deci sunt 99% sigura. Initiatorul topicului sunt convinsa ca a cautat o parere, un punct de plecare pentru rezolvarea problemei si cred ca a primit suficiente date pentru a cauta in continuare si a sti unde sa caute ajutor de specialitate.
Inca o data: nici medicii nu pun diagnostice pe net. Asa este bine sa mearga omul la medicul de familie care-l trimite la specialist. Faptul ca acea individa a nimerit doua diagnostice din 100 nu ma incalzeste cu nimic. Eu am discutat acesta problema cu mai multi medici prin spitale avand la baza o lunga "vacanta" pe acolo in urma unui diagnostic medical gresit. Si medicul care m-a diagnosticat m-a vazut! Daca stiam ce stiu acum despre problema mea, eu ca novice, n-as gresi diagnosticul. Dar nu as avea curajul sa-i dau altcuiva diagnosticul putand fi acuzat pentru asta deoarece nu am calificarea necesara. In medicina nici asistentele n-au voie sa dea diagnostice.
Ordonare:
După relevanţă
Pentru Gretta: Un diagnostic cert si sigur. Se vede ca sunteti o somitate in domeniul medicinii doar ca n-am auzit noi de dumneavoastra. Ce-i ciudat ca nici cei mai mari savanti nu dau diagnostice pe net! Cat a inaintat stiinta asta!
Răspunde
Sa mearga parintii cu el la medicul de familie. Acesta ii va trimite la specialist.
Probabil a fost crescut intr-un mod mai strict? I s-a cerut totul sa fie cat mai aproape de perfectiune sau a vazut acest concept aplicat in jur. E ceva destul de ciudat, intr-adevar. Mai lasati-l pana pe la 14-15 ani si daca totul ramane la fel, ar fi cazul sa-l duceti la un psiholog.
Nu are legatura modul in care a fost crescut. Aici este vorba de comportament repetitiv care este unul din simptomele TSA. Copilul vrea fix 5 felii din acelasi fel de paine, obligatoriu cu miere. Daca ii dai 3 felii cu miere si 2 cu gem sau ii dai franzela nu toast copilul reactioneaza disproportionat. La fel daca ii aranjezi lucrurile in mod diferit, 5 cm mai la dreapta sau mai sus sau inversezi pixul cu creionul fata de cum e el obisnuit sa le puna. Si sensibilitatea deosebita la lumini si/sau sunete este si ea printre simptomele TSA. Nu toate persoanele cu TSA au exact aceleasi simptome dar daca sunt suficient de multe un specialist poate pune diagnosticul.
Eu de exemplu imi amintesc cu certitudine ca la varsta de 3 ani am fost cu bunicii la circ, totul era OK pana cand orchestra a inceput sa cante tare din alamuri iar atunci am inceput sa plang si sa strig "vreau acasa", eram intr-o stare de frica groaznica, am plecat acasa si foarte greu m-am calmat. Bunicii mei, care crescusera 3 copii, au spus parintilor ca ei nu au mai vazut asa ceva. Nu am mai reactionat de atunci asa disproportionat dar am suficiente simptome de TSA pentru diagnostic desi s-au mai estompat cu varsta. Nu mi se parte oportuna asteptarea, cu cat mai devreme se face o evaluare cu atat mai bine, la 14-15 ani este deja la pubertate, e varsta trecerii de la scoala generala la liceu, e o perioada dificila pentru orice adolescent cu atat mai mult pentru unul cu TSA.
Probabil copilul e doar mai inchis in el. Exista copii carora nu le place sa socializeze, au o teama, o neliniste. Eu am fost acest gen de copil. Nu ieseam din casa, stateam si ma jucam. Si eu am o mica fixatie cu anumite lucruri, imi place totul sa fie la linie... Oh, se pare ca sunt autist si nu stiam. Terminati cu prostiile, oameni.
Clar copilul trebuie dus la medic si la psiholog pentru a vedea care sunt problemele lui, dar de aici si pana la a spune "E autist!" cale lunga.
Stii cum se spune, asteapta-te la ce-i mai bine dar pregateste-te pentru ce e mai rau. Diagnosticul il pune doar medicul, aici sunt doar pareri si ar trebui formulate ca atare, nu ca diagnostic concret.
Multa sanatate.
In prima jumatate a textului, am crezut ca e vorba de educatie, ca mama ii cere sa fie ordine, etc.
Dar apoi... il doare! Ce il doare? Poate de asta nu vrea sa fie atins. Luminile, culorile care fug... nu e bine.
Ar fi simplu daca ar fi doar de domeniul oftalmologiei. Mergeti la un neurolog. La unul foarte bun diagnostician. Un EcoDoppler e foarte util. Avind doar 12 ani, va trebui sa-l convingeti sa spuna adevarul in fata medicului. Daca e nevoie, fara prezenta parintilor.
De ce nu face sport? Tot din cauza durerilor si a ametelilor (imagini care fug)? Poate neurologul va trimite si la un cardiolog. O malformatie la vasele sanguine poate fi greu depistata dar poate da multe probleme.
Nu se poate fara prezenta parintilor, trebuie sa fie in permanenta cu el cineva in care are foarte mare incredere, mama de obicei, altfel intra in panica si poate sa colapseze.
La consultatie, da. Dar sunt raspunsuri pe care unii copii nu vor sa le dea in fata nimanui, mai ales daca un parinte este cauza problemelor. Abia atunci se blocheaza sau minte. Medicul stie cum sa discute cu el. Stiu politica "drepturilor" dar nu e chiar asa de simplu.
Un specialist stie cum sa-l testeze si sa-i puna un diagnostic corect, de asta nu ma indoiesc!
Eu nu ma iau dupa articole scrise din birou, fara cunoasterea realitatii. Nu stiu ce are acest copil. Dar stiu bine cum se comporta copiii in diferite cazuri. Iar cine procedeaza "mecanic" dupa un articol scris de un profesor care nu a mai vazut un bolnav de ani de zile, nu e medic bun!
Nu este nimic de speriat, la vârsta aceasta pana in 18-20 de ani fiecare are un mod mai ciudat de a se purta, tot ceea ce ii ajuta este timpul.
Si eu cand eram mai mic îmi plăcea sa fiu mai singuratic dar cu timpul m-am schimbat.
La prima vedere bineînțeles ca este mai ciudat dar cam asa sunt oamenii perfectionisti, dar nu ai cu ce sa iti faci griji, crede-mă.
Sper ca am fost de ajutor.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
