Eu vin dintr o familie foarte, foarte săracă in primul rând din cauza că taica meo ce lucra doar dadea pe băutura si țigări, iar maică mea s-a bazat doar pe un ajutor social si pe langa asta ei nu m ajută cu absolut nimic : nici măcar cu un leu, iar rudele imi zic ca trebuie sa ma descurc eu. Nu i-a interesat niciodată de viitorul meu, sau măcar sa se întrebe cu ce oi trăi in viață. M au făcut, mi-au zis si imi zic: te descurci tu, ești mare și nu m ajută cu nimic. Momentan stau la al meu, dar nu știu cat de mult va dura si relația cu el. Eu de la ai mei nici măcar o locuință stabilă nu am. ( Maică mea are probleme cu soră sa cu dreptul la casă și nu si au împartit să vadă ce și cum, iar taică meo la fel. Daca plec de la al meu ( in caz de ceva ), ajung direct in stradă mai mult. Unde m-am născut eu ar însemna sa stau iar in scandaluri cu fratele lu taică meo ca de ce am venit si nu stiu ce.
Eu trebuie s o iau cu totul de la 0 : sa am o căsuță, mâncare, plus ce mai am nevoie pentru problemele astea la mine etc, tot ce am nevoie ????
Ce mă sperie destul si îngrijorează foarte tare e că rezistența mea e praf. Zilnic sunt obosită și am probleme cu oboseala. Imi iau vitamine zilnic, mai ales colagen că s foarte slăbită ( momentan cat pot sa mi permit atâta timp cat am stat si stau la al meu ).
Eu momentan sunt la al meu, dar dacă e să se întâmple ceva, automat că trebuie sa mă întorc înapoi la mine acolo de unde sunt????
Acolo la mine numa să stau in casa cea veche unde m-am născut in care are probleme taică meo cu fratele lui, dar și acolo nu e nimic stabil și iar in certuri aș sta.????
Casa mai mult cade si pe lângă asta mai sunt si certuri... ( Nu mă întrebați de ce, nici eu nu știu de ce tot fac asta, oricum mi se pare și e absurddd) ????
Acolo la mine salariile iar sunt foarte mici ( intre 1800-2400 de lei doar erau in 2023 - că a lucrat și lucra al meu acolo o mică perioadă cât să nu murim de foame, cate 16 ore pe doar 1800 de lei, asta pana a veni aici la el ).
Salariile sunt foarte mici acolo, mi ar trebui și chirie, munca e mult mai grea decat ca ce lucrez eu aici in prezent ( te rup de cârcă - bani puțini, și muncă multă și nu știu dacă pot să fac față mai ales cum eu am si problemele astea????.
Momentan aici unde lucrez eu in prezent sunt înțeleasă cât de cât cu problemele de le am eu, dar tot sunt praf Pai stau sa ma gândesc acolo la mine cu munca de aia de rupe cârca aș fi praf... Plus ca si distanța e foarte mare ( orașul e la vreo 35-40 de km de mine, iar eu acolo sunt dintr un sat mai mult izolat, părăsit, fundul pădurii. ????
Și naveta e lungă a naiba si scumpă, medicamente, vitamine? La fel, drumul de plătit si ăla o grămadă, mâncarea la fel ca acolo nu prea sunt magazine unde sa fie mai ieftine sau mai convenabile, nu s decat magazine din astea foarte mici unde au mâncarea scumpă, si cu un salariu de 2400 ce naiba as putea face?
Aveti vreo idee ce aș putea face? Mă sperie lucrul ăsta groaznic și mi e frică????
Nu am scris asta ca să cer milă sau ceva, vreau doar un sfat sau ceva ce pot să fac. N am nici 20 de ani și s o duc in ritmul ăsta o viață întreagă mi e groază????
Nu s noi problemele cu oboseala și n școală eram la fel, doar ca n am știut și nu mi-am dat seama că e ceva așa grav, pentru ca am crezut că e doar din cauza că s mică de varsta inca si ca atunci cand voi crește va fi ok, ca mai ales asta mi am auzit toată viața in jur si regret că m-am luat dupa oameni. Nu amstiut ce e normal si ce nu, automat eram si mult mai mică si n am realizat. ????
Nu e vorba că nu vreau să lucrez, problema e că mă chinuiesc foarte tare și nu am deloc forță in mine, sunt ca o legumă????. Nu știu ce sa fac, mi e sa nu fie ceva mai grav????
Am 48 de kg in prezent. Incerc, mananc, dar degeaba, corpul imi cere și câte 7-8 mese pe zi. Mananc, la o oră iar mi se face foame, si nu cred ca i normal. Stau si ma gândesc daca va mai fi vreodată să fie problema de bani și sărăcie, cum pot eu sa mi permit și de mâncare atâta că toate sunt scumpe... Cad jos din picioare. ????????
A mai pățit cineva așa? Sunt așa in permanență ????
Daca eu de la vârsta asta sunt așa, ce voi face pe la 50-60? Stau sa ma chinuiesc o viață întreagă ???? iar toate se scumpesc, iar ai mei m au adus pe lumea doar sa si bată joc de mine. ????
M am săturat de tot????
Ordonare:
După relevanţă
Am trecut si eu prin lucruri asemanatoare in mare parte. Ce am facut? Am invatat si am muncit.Am mers la facultate ( asta iti rezolva problema locului in care stai ca poti sta la camin si nici nu platesti ca esti caz social). In plus iti asigura si alte oportunitati in viata.
Ce iti recomand...ai doua variante.
Ori te bagi la o facultate si in paralel muncesti ca sa evoluezi pe ambele planuri
ori pleci din tara si tragi tare cativa ani.
Da, este obositor si chinuitor, dar toti trecem prin asta mai mult sau mai putin. Am avut in perioada facultatii momente in care nu aveam nici ce sa mananc dar am progresat si acum sunt bine. Trebuie sa limitezi cheltuielile pe cat posibil si sa incerci sa evoluezi pe plan profesional.
Repet, e vorba de suferinta poate cativa ani, dar doar asa te poti ridica.
Răspunde
Chestia e ca când e vorba doar de oboseală mai simplă ci e o slăbiciune din aia ca la anemie. Gen mă lasă picioarele. Și și aici unde lucrez îți nevoit să iau pauză mai lungi ca să pot face treaba. Și pauzele astea în afară de pauză de masă?
La partea cu facultatea oare aș face față? Problema e că eu am un retard ușor și mă chinui cu învățarea. In scris mi e mai ok dar în vorbire mă chinui urât rău de tot. Înțeleg mai mult din imagini decât din cuvinte sau teorie. Și el scris recitesc de fiecare dată și folosesc o aplicație de mi corectează Dacă mai greșesc în scris?
Răspunde Am șansa cu ce am să învăț cu ce am sa termin o facultate?
Desigur ca ai sanse. ce materie iti placea in liceu? poti merge la istorie, geografie, filozofie, psihologie facultati mai putin tehnice si te vei descurca.
De fapt nu doar ca te vei descurca dar si te va ajuta sa depasesti problemele de care zici
Cu matematica sunt pe la clasa 1. Cu toate celelalte materii la fel. Când citesc la fel ( maxim 5-7 pagini intr o oră pot sa citesc, nu mai mult de atât, atata înțeleg. )
In vorbire trebuie sa mi se repete foarte mult, ca nu pot tine deloc pasul. In scris recitesc de o grămadă de ori ca sa verific.
Înțeleg din imagini si semne cel mai mult, cu teoria sunt praf. Si doar pas cu pas pot să rețin mai ok si e nevoie sa pun foarte multe întrebări ca sa pot înțelege cat de cat ok. Oamenii nu au deloc răbdare cu mine, se ia de mine ma fac nebună ca in realitate se vede la maxim ce am.
Nu mi dau seama cand cineva glumeste cu mine sau vorbeste serios, nu pot sa țin pasul deloc cu ce e rapid sau rapid, la locurile de muncă nici nu or vrut sa ma bage, doar se luau de mine si ma jigneau ( degeaba încerc s ascund ce am, ca tot se vede ). Cand vorbeste omu cu mine instant isi da seama ce am. Si iar mai învăț si mai înțeleg din imitație ( daca imi arăti cum sa mătur, încerc si eu sa fac la fel de exemplu). Am nevoie de pauze foarte multe ca sa nu cad jos, o zic pe bune asta. La școală cand eram cădeam jos si de multe ori ma lua salvarea.
Si cand lucrez pățesc la fel. De aia am nevoie de pauze, nu e o doar o frică de a mea.
Înțeleg lumea doar in imagini, cuvinte sau explicatii decat foarte, foarte, puține si simple. Ce șanse am?
În timp ce stai la prietenul tau, si lucrezi, poti sa strangi bani ca în caz de orice sa poți sa ti iei o chirie si sa stai singura. Sau sa stai cu cineva în chirie, sa platesti mai puțin. Poate chiar gasesti undeva unde nu trebuie sa platesti, doar sa întreții locuinta.
Nu cred ca ai avea alta solutie odata ce spui ca nu vrei sa te întorci la situatia din familia ta.
Tu n ai înțeles deloc. Problema e că chiar dacă mă întorc tot voi fi dat afară din casă și tot în strada ajung deci ce fac?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
