Hei. E posibil sa ma confrunt cu anxietate socială sau poate e doar timiditate, ideea e ca eu simt sa fiu altfel, deschisă, extrovertită, dar parca ceva nu ma lasă, cred ca e din cauza insecurităților. Când sunt singura vorbesc cu mine ca și când ar fi o o persoana sau mai multe cu mine și îmi vine sa vorbesc foarte mult, iar când se întâmpla in realitate sa fiu înconjurată de persoane ma simt foarte inconfortabil, nu îmi vine in cap sa vorbesc despre nimic și ma gandesc tot timpul sa îmi controlez reacțiile, adică ma gandesc oare ce expresie faciala am, cum îmi țin buzele, ce poziție a corpului am, dacă stau dreapta sau nu, e o senzatie groaznica, la altceva nu ma pot gândi, parca mi se oprește mintea și numai chestii de genul am in cap, nu pot fi naturală și relaxata deloc. Absolut tot ce fac îmi analizez, parca ma transpun din ce se întâmpla in exterior intr-o zona din mintea mea care observa numai ce fac eu, nu pot fi mai deloc atenta la oamenii din jur, despre ce vorbesc ei sau asa. Adică uneori incerc sa fac asta ca sa nu ma mai gandesc la mine și sa ma relaxez, dar nu prea reusesc, ma tot gandesc cum ma vad ceilalți și ce cred despre mine. Ma gandeam sa merg la psiholog, dar nu stiu cum sa aleg unul, cum și ce sa vorbesc pentru o programare pentru ca îmi e rusine și și când ajung acolo nu stiu cum sa ii povestesc care este problema, pentru ca ma pierd in gânduri și parca ma blochez, nu mai pot vorbi nimic. Ce sfat îmi dati?

Din ce ai scris esti o persoana ciudatica (dar sunt multe persoane ca tine nu te speria) care esti foarte emotiva, pana si pe TPU te-ai inregistrat sub o forma de adjectiv la masculin desi afirmi ca esti o EA, forma corecta fiind in cazul tau euforică, daca m-am gandit bine.

Totdeauna persoanele de genul tau care nu-si stapanesc emotiile, nu stiu cum sa se comporte in societate, au 2 tipuri de probleme in viziunea mea:
1. o problema de natura psihica, o tulburare psihica (atentie tulburare nu afectiune!), pe scurt ai lipsa producerii cantitatii optime a unei substante precum serotonina si/sau dopamina, pe care creierul tau (si al milioanelor de depresivi din intreaga lume) nu o produce in mod normal si optim, adica o produce dar intr-o cantitate mai mica sau mai mare dupa caz.
2. ai o problema de natura comportamentala, si aceasta are la randul sau radacinile ei, fie e vorba de niste trairi din trecut, fie e vorba de abuzuri din copilarie, unii dezvolta frici si temeri deoarece au fost supusi unor rele tratamente din partea parintilor sau a fenomenului denumit generic bullying,abuzuri sexuale etc,sau cine stie din ce motiv esti o persoana retrasa si emotiva.

Ca ai anxietate astea este un fapt real, insa ca in cazul tuturor persoanelor cu frici nejustificate s-a demonstrat ca nici psihologul si nici tratamentul medicamentos nu fac la fel de mult insumat cum face cine crezi? Infruntarea fricilor.
Iti propun un simplu exemplu ca sa intelegi, cei care au frica de paianjeni mari precum tarantulele, au scapat de aceasta frica luand in mana in fiecare zi controlat,ajutati de terapeuti acest soi de animal arahid. Dupa ce si-au infruntat aceasta teama si au vazut ca ea nu era de fapt un pericol real pentru ei, frica de paiajen a disparut, simplu nu? mai greu de pus in practica.

Fricile de genul celor precum cea a ta, nu se formeaza in cateva zile, de aceea nici ca sa iesi din ele nu o poti face in cateva zile, e nevoie de ambitie si perseverenta, ceea ce crezi ca iti este teama infrunti.
Iti este teama sa vorbesti cu lumea, sa socializezi, o iei treptat, iesi cand te invita cineva nu refuzi si vorbesti, azi putin, maine putin, o sa vezi ca situatia se imbunatateste.
Majoritatea celor care sunt in situatia ta de o timiditate iesita din comun, sunt oameni inchisi in ei si tocmai introvertiti, dar ei nu au anturaj cu are sa iasa, nu au cu cine socializa, tu daca ai foloseste-te de chestia asta, iesi cat mai mult, fa plimbari, socializeaza, iesi din monotonie, nu pierde mult timp pe retele de socializare sau pe net.
Este posibil ca nu ne-ai scris tot si aceasta timiditate are ca sursa un anumit (sau mai multe) complex (nu pot ghici nu-s vrajitor), nu esti multumita de felul cum arati sau cine stie.Sunt destule persoane care de exemplu se cred neatragatoare si ele arata foarte bine, tot asa datorita unui complex format in ani si ani de zile.
Cu tot ce ti-am scris nimeni din lumea asta nu poate sa iti spuna ce anume te-a facut sa fii asa, unii ne dezvoltam comportamental intr-un anumit fel datorita mediului in care traim si este foarte greu sa ne schimbam, dar schimbarea se poate face cu multa munca si ambitie!

Desi eu sunt adeptul recomandarii medicului psihiatru in cazuri grave si nu sunt fanul psihologului, cred ca in cazul tau cel mai adecvat este psihologul, insa trebuie sa cauti unul priceput, ai nevoie de un psiholog specializat pe Psihoterapia comportamentala. Cum ai putea ajunge la unul rasfoind paginile prietenului nostru google, scrii termeni precum "psiholog Bucuresti, Pitesti (sau orice oras/judet esti)" apoi intri pe fiecare pagina si vezi ce recenzii a primit pe google, alegi daca sa fie barbat sau femeie in functie de la ce gen te simti tu mai confortabil si iti faci o programare, e atat de simplu.
Nu te astepta insa ca schimbarile sa vina dupa 2 sedinte, insa psihologul in cazul tau te va invata ce si cum sa procedezi si cum sa scapi de emotiile acestea excesive.

Chiar prin faptul ca ne-ai scris aici si pentru faptul ca ai intentia sa mergi la psiholog arata ca vrei sa te schimbi, si primul pas spre schimbare este chiar sa vrei.