Nu faci bine ce faci,pentru ca pe prietenul tau nu-l mai poti readuce la viata,si asta nu inseamna ca tu tr sa devii irascibil,sau sa-ti inchipuii ca nu esti dorit de nimeni:din potriva ar tr sa devii sociabil,glumet,atasat de toti,sa te plimbi pentru ca vezi ce scurta e viata pentru unii, sau nu numai, si ar tr sa-ti traiesti viata din plin atit cit ai de trait.gindeste-te mereu ca vrei sa traiesti fiecare clipa din zi frumos si gustind din frumusetea vietii asa cum ar fi ca pentru ultima zi din viata, profita de tot!
Condoleantze mele pentru prietenului tau... care a decedat inainte de vreme
=) Păi, eu am împlinit de curând 15 ani şi eu am avut momente de genul acesta şi încă mai am.
Se zice că este un fel de criză adolescentină, sau ceva asemănător. Oricum, este destul de naşpa, ştiu
Deci, îmi primul rând, nu mai fi aşa de paranoică. adică, de ce ar avea toată lumea ceva cu tine? Serios acum, nai gândii mereu la asta, pentru că probabil nu este aşa. Te simţi în plus oriunde? Crede-mă n-ai încercat să stai cu toată lumea. Poate prietenii vechi nu mai sunt pe placul tău. Acum te transformi, îti modelezi personalitatea şi comportamentul, te maturizezi
Şi văd că ţi-e teamă de asta. Sincer, ce-i aşa de rău în asta? Este doar un nou început în legătură cu tot ceea ce reprezinţi pentru tine şi pentru ceilalţi. =)
Probabil te simţi în plus pentru că te schimbi, şi totul ţi se pare altfel şi neobişnuit
Ştii, o să-ţi zic ceva ce probabil nimeni nu ţi-a mai spus. Este foarte bine că n-ai reuşit să treci peste pierderea prietenului tău. Eu n-am reuşit să trec peste moartea câinelui meu, nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi să-mi moară un prieten. So, tind să cred că e bine că nu ai trecut, atât timp cât nu te chinui non-stop în legătură cu asta, şi mai bine.
Ştii, ideea n-a fost never să treci peste el, peste prietenia voastră, sau peste ceea ce reprezenta pentru tine, ci ideea a fost că trebuie pur şi simplu să trăieşti cu asta. Trebuie să-ţi aminteşti lucrurile bune, dar şi cele proaste.şi cu timpul te vei obişnui. =(
Lucrurile care ţi se întâmplă acum sunt normale. Şi nimănui nu strică puţină singurătate ca să aibă timpul să se gândească la el într-un mod cât mai sincer şi deschis.
Poţi să stai într-o zi să te gândeşti la tine, să te gândeşti la tot prin ce ai trecut, la cum ai crescut, la primele chestii pe care le-ai făcut. Gândeşte-te la prietenul tău, plângi dacă vrei, dar nu intra în depresii. Trebuie să te adaptezi, nu să treci peste lucruri.ci să te adaptezi. Niciodată nu vei putea trece peste cineva drag, aşa că nu mai încerca, doar încearcă ca amintirea lui să-ţi aducă bucurie. Nu mai este cu tine, dar cândva a fost...so.bucură-te-
Sper că ţi-am fost de folos. Succes! xD
Şi, ca să ştii, nu eşti singura
In primul rand in familie nu ai de ce sa te simti in plus, ai avut aceea perioada cand prt tau a murit si te-ai inchis in tine ai suferit mult si asta te-a afectat.uite incearca sa gandesti ca el traieste prin tine si incearca sa faci lucruri care te bucura si il ''bucura''si pe el... sper sa treci cu bine. ultima solutie apeleaza la un psiholog o sa te ajute