în 23 Martie | a întrebat:

Hei, TPU, dacă astăzi doctor mi-a zis că la problema mea cu tiroida, mi-ar fi super greu să am sau să țin o sarcină, chiar ar fi așa greu?!

Știu că mereu am zis că eu niciodată nu voi vrea să mă căsătoresc și astfel nici să fac copii, însă uneori încă mă mai gândesc la cum ar fi să fiu mamă și să fac eu un copil al meu, deci mă macină aceste gânduri. Mă gândesc că dacă totuși aș vrea vreodată să fac vreun copil, medicina a avansat, right?! Deci aș putea să fac ceva tratamente, dacă mi-aș dori un copil? Sau să aleg varianta mai simplă și să înfiez?

2 Raportează Evaluează

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.

Ordonare:

2 răspunsuri:

în 23 Martie | a răspuns:

Esti sigura ca asa ti-a spus? Ca problemele de la tiroida te opresc sa ai copil. Cred ca voi ati discutat mai multe si nu ai fost atenta.

Răspunde Raportează Evaluează

în 24 Martie | explică (pentru Whitte):

Mi-a zis fix fraza asta "În situația actuală nici nu se pune problema de a ține o sarcină." Acum nu știu dacă s-a referit doar la a duce la bun sfârșit o naștere deci risc să fac avort spontan sau s-a referit la modul că nici nu aș putea procrea. Dar în fine, oricum, e la ani lumină a face pasul ăsta, cred. Acum nu știu despre ce sumă ar fi vorba la această procedura de inseminare. Deci cred că e mai easy să înfiez. Oricum mi-am propus ca până în 35 de ani să devin mamă, dacă-mi pun la punct viața academică, cât de cât, dar mai ales partea financiară. Altfel, cred că nu-mi mai doresc deloc copii, dacă nu aș fi în stare să mă ridic la standardele celorlalți oameni normali din societatea actuală, mai ales cei care sunt câte 2 în cuplu sau mai ales care au și cuplul părinți și zestre ceva.
Deci dacă copilul meu nu va primi de la mine, ceea ce primesc ceilalți copii cu ambii părinți + bunici cât de cât ok, eu una zic pas. Nu doresc ca copilul meu să treacă vreodată prin ce am trecut eu în copilărie. Cred că de altfel, asta e ultima rugă de la God, dacă poate să mă facă cât de cât înstărită și să îmi dea soartă de un copil bunicel (zic bunicel, ca și comportament, adică să fie el soi bunicel, ca să se poată lipi de el educația și să nu aibă apucături de astea nasolii, în rest nu-mi doresc nimic, decât să fie sănătos și fericit și cam atât. Tocmai de aia zic, în acest moment, nu am încă stabilitatea necesară, nici ca să înfiez și cred că nici ca să fac unul și să dau în lume. Dar îmi doresc destul de mult, în ultimul timp, mai ales de când lucrez fix cu ei, adică copiii și m-am și super atașat de ei. E un sentiment ciudat, dar chiar mi se activează instinctul matern când stau printre elevii mei. Și sincer, eu nu mă vedeam vreodată a fi mamă. Dar mna, uite că viața te mai schimbă.