Gandeste-te doar ca si ei sunt tot oameni ca si tine, cu nimic mai presus. Cu timpul te obisnuiesti. Pentru inceput incearca sa iesi cu oamenii pe care ii cunosti deja pentru a-ti construi un fel de siguranta, apoi sa incepi sa iti faci alti prieteni.
Cand treci pe langa straini, nu te gandi ca se uita toti la tine si te analizeaza, pentru ca nu se intampla asta. Pur si simplu treci fara sa ii iei in seama pentru ca nu ai nicio treaba cu ei.
In legatura cu vorbitul in fata clasei, gandeste-te ca acei colegi sunt tot cei cu care iesi in pauza si cu care stai la caterinca toata ziua, nu se transforma in juriul de la iumor. Incearca sa te uiti mai mult la profesor daca nu poti trece deloc peste treaba asta.
Am avut si eu emotii d-astea cand eram mai mic si am trecut peste ele cu autosugestia pe care am explicat-o mai sus. Fiecare persoana e diferita. Unii sunt degajati cu oricine si in orice situatie, altii sunt mult mai emotivi. Sper ca te-am ajutat macar sa privesti altfel situatia, daca n-ai inteles nimic din raspunsul meu .
Ar trebui sa apelezi la un psiholog, sa-ti tratezi homofobia, pana ce nu va fi prea tarziu!
Nici eu nu ies din casa, vreodata cu prietenii (nu stiu care), nu stiu cum poti spune "fac cunoștință cu niste persoane noi" din moment ce nu iesi afara, dar in fine.
Nu esti ciudată, am si eu problema asta. Dar doar in prezenta persoanelor foarte importante din viata mea (care da, s-au dus, nu ma refer la morti ci, la fete). Trebuie sa te relaxezi, dupa ce ati facut cunostinta, nu vor mai fi probleme, te va considera o persoana "ok".
Spun ca am aceeasi problema deoarece sper sa nu ma creada vreun ciudat. Acum de exemplu, sa zicem ca tocmai te-am cunoscut, imi pari cineva ok, n-ai nimic, doar putin cam timida. Depinde de varsta, la 8-11 ani stateam in spatele mamei cand vedeam o ruda de a ei/mea
Rezolvarea?:
Se cheama durere in p***a de opinia celorlalti. Pentru mine functioneaza doar durerea in ***, iti recomand sa incerci (amuzant si ciudat, stiu, de aceea am aceeasi problema)