Hello TPU!
Revin cu o intrebare...
De cam o saptamana am ganduri ciudățele. In sensul ca tot am senzatia ca o sa mor in curand. Cred ca e posibil sa am OCD si anxietate, diagnosticele nu sunt puse de un specialist, dar zic asta pe baza simptomelor pe care le am. Acum sunt foarte panicata, pana acum gandurile erau nu chiar normale erau de exemplu: daca nu inchid becul in 5 secunde inseamna ca o sa mor in curand, etc., iar acum sunt mai extreme intr-un fel nici nu apuc sa ma gandesc la toata fraza pentru ca fac acel lucru.
Pe scurt ma cam framanta aceste lucruri si nu stiu ce sa fac. Psihologul nu e o optiune pentru ca nu le pot zice asta inca parintilor. Am doar 15 ani e ceva nu stiu grav? Adica se va intampla? De la 12 ani am avut primul atac de panica si gandurile erau tot ceva de genu si senzatia ca o sa mor in curand, dar apoi a trecut si acum parca simt mai intensificat. A trecut cineva printr o situatie asemanatoare? Ce sa fac, cum scap de asa ganduri?

Ce de probleme existentiale ai la 15 ani! Cand aveam 15 ani aveam program de scoala de la 15-21 pentru ca invatam in 3 schimburi si nici eu si nici colegii nu aveam asa ''probleme''. Esti prima la invatatura? Cu siguranta te situiezi pe la coada. Pune mana pe carte si nu-ti mai cauta tot felul de boli.

Bună! Treci printr o perioada mai stresanta? Dacă da, cel mai probabil e de la asta pentru ca și eu am trecut prin aceste lucruri, ma tot gândeam ca viata mea se va încheia în curând și multe altele.Ca sa scapi de aceste gânduri ai putea sa îți ocupi timpul cu activități care îți fac placere, sa ieși cu prietenii și sa găsești subiecte interesante de discutat etc.

Și la 10 ani se pot întâmpla aceste lucruri, păcat că unii nu sunt suficient de deschiși la minte ca să realizeze)Tu pe vremea comunismului îmi imaginez că n-aveai altceva în cap decât cartea pentru ca așa era atunci și nu realizai anumite lucruri.Dar acum s-au schimbat vremurile.
Dacă nu ai un răspuns de oferit pentru fata asta, decât să te iei de ea mai bine te abții.

Cel mai bun sfat ar fi să te duci să le spui părinților. Ei fiind mai mari decât tine, vor știi ce este de făcut. Succes!

Bună! Stai liniștită că nu se moare așa ușor! Totul se petrece în capul tău; realul e altul! Nu sta în casă, ieși cu prietenele și beți ceva, fă-i sport, bea lichide suficiente, dormi minim 8 ore; citește ceva drăguț, constructiv, nu are rost să te stresezi inutil. Oare ce te vei face când vei avea copii? Fii tare și luptă! Tu îți poți schimba gândurile și comportamentul! Numai bine!

Buna.Eu cred ca am avut o reactie asemanatoare cu un atac de panica o singura data, si din fericire, trecusem de perioada adolescentei. Se simtea ca si cum voi muri din cauza lipsei de respiratie, caci plangeam foarte puternic si eram singura in alt oras.

Stiu ca acum totul pare foarte intens, si te copleseste, insa mai incolo vei rade stiind ca de fapt nu a meritat sa te consumi asa. Poti merge la psihologul scolii/liceului si nu platesti nimic. Aceasta persoana nu va divulga nimic parintilor tai.

Totusi, ar trebui sa vorbesti si cu ei, sa le explici ca nu te simti bine, astfel incat sa stie cum sa reactioneze pe viitor daca apar episoade neplacute.