La nivelul inimii, circulatia este unidirectionala: vene-atrii-ventricule-artere, la aceasta contribuind atit diferenta de presiune existenta in momentul trecerii singelui, cit si de sistemul etans de valve care se deschid pentru a permite trecerea singelui si se inchid dupa trecerea lui. La auscultatia inimii, se aud in mod normal doua zgomote cardiace: zgomotul 1 (determinat de inchiderea valvelor atrio-ventriculare mitrale si tricuspide) si zgomotul 2 (determinat de inchiderea valvelor sigmoide aortice si pulmonare). Intre ele este o pauza scurta (sistola) si o pauza lunga (diastola). Suflurile cardiace apar in situatia unei curgeri turbulente.
In ceea ce priveste intensitatea, suflurile sistolice sint de obicei mai intense ca cele diastolice; scala de intensitate a suflurilor sistolice este de la 1 (foarte usor) la 6 (foarte puternic), iar a suflurilor diastolice de la 1 (foarte usor) la 4 (intensitate medie). De la gradul 4 in sus, suflurile sistolice au corespondent palpator (la palparea zonei unde se asculta suflul, se simte un freamat).
Intensitatea suflurilor este influentata de configuratia toracelui si de grosimea lamei de plamin (de exemplu, obezitatea, emfizemul pulmonar diminueaza intensitatea suflurilor). Tonalitatea (timbrul) poate fi inalta, medie sau joasa. Calitatea: din punct de vedere al caracterului auscultator, suflul poate fi descris ca: suflant, aspru (rugos), tip uruitura, muzical.