Panariţiul poartă numele şi de paronichie şi înseamnă cam 35% din toate infecţiile mâinilor. Există anumite persoane care sunt susceptibile de a dezvolta afecţiunea, mai precis cei care au profesii ce necesită imersia prelungită a mâinilor în apă, persoanele imunosupresate, cei cu HIV sau cei care sunt supuşi terapiei steroidice.
Simptome
Principalele simptome ale panaritiului sunt durere, sensibilitate şi tumefierea faldului lateral al unghiei. Dacă nu este tratată infecţia poate afecta unghia de jur-împrejur. Paronichia cronică se manifestă circa şase săptămâni iar durerea, inflamaţia şi eritemul apar periodic. Paronichia cronică este determinată în principal de Candida albicans. Există şi alte situaţii care duc la prezenţa unor anomalii ale faldurilor unghiei şi implicit la apariţia paronichiei, cum ar fi psoriazisul, candidoza cutanată şi toxicitatea medicamentoasă. O complicaţie a panaritiului profund este septicemia, situaţie în care germenii şi toxinele pătrund în circulaţia sanguină. Pătrunderea germenilor şi toxinelor în sânge este însoţită de stări febrile şi frisoane.
Paronichia poate apărea la pacienţi de orice vârstă. Există anumite condiţii patologice de fond care predispun la paronichie. Acestea fac referire la diabet, obezitate, imunosupresie sau defecte imunologice.
Diagnostic
Pentru punerea diagnosticului de paronichie este necesară efectuarea unor studii de laborator. Acestea includ coloraţia Gram (ajută la identificarea bacteriei), tratarea cu potasiu hidroxid, tratament Tzanck (infecţie herpetică).
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: candidoza, celulita, dermatita de contact, manifestări cutanate ale HIV, herpes, onicoliza, cercinom cuamos celular, pemfigus vulgaris.
Prevenirea afecţiunii
Prevenţia constă în folosirea unor mănuşi în timpul activităţilor care prezintă risc de înţepătură şi respectarea unei igiene minuţioase în momentul realizării manechiurii.
Tratamentul paronichiei
Pentru paronichia acută tratamentul constă în realizarea unor băi calde ale degetului de 3-4 ori pe zi până la dispariţia simptomelor. În acest timp pot fi administrate şi antibiotice orale. Dacă în urma administrării acestui tratament paronichia nu dispare atunci ea trebuie drenată.
Pentru tratarea paronichiei cronice pacientul trebuie să respecte, în fază iniţială, câteva sfaturi care presupun evitarea expunerii la medii umede sau la iritanţi ai pielii. Leziunile trebuie menţinute uscate. Cazurile uşoare se pot trata cu comprese calde. Totodată, în fază iniţială, afecţiunea poate fi tratată cu antifungice topice. Pacienţii aflaţi în stare severă pot beneficia de ketoconazale şi fluconazale. Un tratament mai agresiv este necesar pentru persoanele care au diabet sau cei imunocompromişi. Există şi terapia chirurgicală pentru paronichie
Sanatate
Va multumesc pentru acest rapsuns incredibil! Va datorez mult!
P.S am 10 ani.
Buna!
Uite,
http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/panaritiu_1998
Te pup!