cred ca am o problema, de mic vorbeam singur ceea ce cred ca e si normal pentru un copil cu o imaginatie bogata dar cred ca a inceput sa se agraveze situatia fiindca si acum vorbesc singur.

Exista o metoda simpla si foarte eficace cu care te poti controla, dar si iti poti controla gesturile din timpul vorbirii: statul in fata unei oglinzi (cand vorbesti singur). Simplu, ieftin si iti rezolva multe probleme (inclusiv cele de gesticulare, adica "vorba trupului").

Nu e nimic rau in asta, atata timp cat nu auzi voci sau nu au halucinati auditive sau vizuale esti ok, orice om vb cu el insati, un studiu a demonstrat ca cei care vorbesc singuri se descurca mai bine in situati individuale
http://www.secretele.com/2015/09/oamenii-care-vorbesc-singuri-nu-sunt.html

Tu nu erai fata?

E ok stai fără grijă.

Și eu vorbesc singură. Mi se pare că îmi rostesc gândurile cu voce tare. Întrebarea ta mi-a adus aminte de ceva amuzant din școala primară. Dimineața făceam concurs cu „cine ajunge primul". Ajunsesem eu, era goală clasa, luminile stinse, am început să zic cu voce tare că sunt prima și tot felul de prostii care-mi veneau în gând. La câteva secunde după, se ridică doi colegi de după catedră și încep să râdă zgomotos )))

Nu mi se pare ceva anormal daca nu esti o persoana sociabila.Si eu sunt in aceeasi situatie.Nu am o persoana cu care sa vorbesc asa ca imi dau sfaturi mie insami si imi sunt propriul prieten.Nu esti nebun si nu cred ca ar trebui sa-ti faci griji.Toti avem astfel de momente...in care suntem singuri si fara o persoana cu care sa-ti impartasesti sentimentele si trairile ajungi s-o faci cu tine insati.Dar devine o problema daca incepi s-o faci prea des si sa uiti de realitate.

Și eu vorbesc singură, de când mă știu, dar mna... acum stau cu cineva 24/24 și nu îmi permit să vorbesc tot ce mă taie capu', dar ori de câte ori am ocazia, în special la baie... o fac și îmi place. Păi na, csfm și noi, dacă nu avem cu altcineva, măcar cu noi
Eu cred că este foarte oke.

Vorbeste in gand, nu cu voce tare.
Daca vrei sa vorbesti, i-ati un prieten si povesteste-i ce ai pe suflet.

Si eu vorbesc singura. Uneori chiar ma contrazic singura sau imi fac scenarii in capul meu, gen in ochiul mintii, vizualizez informatia si fac totul asa dramatic, incat incep sa plang. Deci nu mi se pare ciudat.

Si eu vorbesc singur, imi imiginez scene care probabil nu s-ar intampla in veci. avem o imaginatie mai bogata si trebuie sa invatam sa o tinem in frau . uneori e bine sa vorbesti cu tine...