Îmi recomandă și mie cineva un psihoterapeut bun (de preferat femeie) care să facă terapie online?
Am nevoie, urgent, vă rog!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Bani aruncati pe sedinte la psiholog sau psihoterapeut nu te va ajuta cu nimic.
Răspunde
Dorești o psihoterapeută. Ceri să fie bună. Bună după ce criteriu? Psihoterapia presupune o interacțiune complexă între pacient și specialist, care nu se poate rezolva online. Nu se schimbă numai vorbe, este implicat și ambientul clinic și comunicarea non verbală. Doar ți se pare. Apoi probabil că mai vrei și gratis, ceea ce nu are efect. Iar dacă ai plăti consultația și ea nu a avea efect, vei spune că specialista nu este bună.
Fac pariu ca Mihai0364 nu are licenta in psihologie sau psihosociologie, ci este pacient psihiatric.
Răspunde
Spre deosebire de unii psihologi, eu macar chiar am ajutat câteva persoane atunci când chiar au avut nevoie 
Ba chiar mi-au zis și faptul că mai bine apelau la mine decât să de-a bani la psihologi 
Bravo! Continua tot asa daca vrei cazare gratuita si mancare gratuita.
Fii un bun avocat și cântă la alta masă, aici nu e locul potrivit!
Mulțumesc!
Foarte corect: pe https://www.tpu.ro/......nqnpgf8ym/ zice ca are doar 19 ani.
Deci nu poate avea licenta in nicio disciplina! Dar s-a oferit sa-ti faca psihoterapie. Cum sa faci psihoterapie cu unu' care n-are nicio licenta?
Se pare că cineva are prea mult timp liber
Vezi ca aici recomanda lumea niste nume, dintre care si unele online : https://www.reddit.com/r/CasualRO/comments/14kakg5/psihoterapeut_online/
Depinde vârstă și gravitatea problemei.
Daca nu e ceva foarte foarte grav, va stau la dispoziție pe gratis, asta daca doriți
Bai baiete, la varsta de 19 ani daca te mai dai psihoterapeut te alegi cu bratari la maini.
Macar eu incerc sa ajut lumea, spre deosebire de alții care mai mult o baga-n depresie, nu dam nume 
Să-ți mai zic ceva,nu e problema nimănui ce fac eu sau ce voi face
Că voi fi sau nu cu brățări la mâini este strict problema mea,însă eu nu permit nimănui sa mă calomnieze și nici ție (nu că tu ai fi buricul pământului, dar am zis sa specific)!
Cum eu mi-am văzut de viața mea, recomandat ar fi să-ți vezi și tu, la rândul tau, de treaba ta!
Eu incerc sa fiu empatic și să ajut un om cu o vorbă buna, spre deosebire de alții care comentează doar de umplutura!
Cine face proba veritatii nu calomniaza.
Ignoranța-i ce-a mai bună terapie.
-Cănd ți se rupe de toții și de toate viața-i mai puțin grea.
Cel mai bun răspuns, jurr
Aprob! Dar eu exact cu asta mă confrunt cel mai mult ) că pun prea mult preț pe ceea ce spun sau cred ceilați, vizavi de viața mea.
Și eu mai am acest complex uneori, din păcate.
Cum ziceam și anterior, daca vreți totuși să discutăm și în privat, cu drag, însă tine doar de dumneavoastră
Eu sunt acolo sa va dau o soluție optima și o părere sau sfat, daca e necesar, dar e ok și daca nu doriți, sa nu interpreteze iar alții verzi și uscate 
Nu ai nevoie de psihoterapeut. Este cea mai mare prostie. Indiferent de ce o sa iti zica ala, la finalul zilei tot singura, trista si neinplinita vei fi. Supararea si tristetea ta sunt rezultatul constientizarii realitati. Cauta-ti prieteni in irl daca iti doresti sa vb cu cineva, mai sacde-ti din satndardele neraliste daca iti doresti sa fi iubit/iubita. Daca vrei pe cineva sa te asculte fara sa te judece imi poti lasa mesaj in privat, sau poti vorbi cu o fata daca te simti mai confortabil. Psihologul este doar pierdere de timp si bani.
Tu care judeci femeile ii spui unei femei sa te caute in privat? Pana si in acest comentariu ai judecat-o. Daca ar fi numai dupa logica astora ca tine, ar scadea drastic populatia din cauza celor care se sinucid.Nu mai minimiza realitatea grava a altora bazandu-te pe experienta ta.
Nici macar nu stii diferenta intre psiholog si psihoterapeut.
https://www.medlife.ro/......apeut.html
Altora le-a prins bine sa mearga la acesti oameni, deci repet, nu mai baga pe gat celor de pe TPU realitatea ta amara.
Am realizat și eu pe alocuri. Oricum mă duc și la psihiatru, dar totuși psihiatrul nu-mi va rezolva frica de societate și de a face lucruri acolo, în societate, în văz.
Așa că, tot psihologul se ocupă oarecum de astea. Plus că prietenia nu există, sincer. Iar un prieten de obicei nu-ți va expune mai mult decât părerea personală despre ceva ce poate el nici nu are. Sau mai grav te mai și judecă. Îi oferi totul și nu-ți dă nici măcar dracului o încurajare. Măcar una și de nu ar fi adevărată, dar măcar una aruncată, cum aruncă bogatul în silă 1 leu sau 1 euro la un cerșetor. Nici măcar asta.Nici mama nu înțelege profunzimile mele. Așa că, îmi rămâne psihologul. Vă rog, dați-mi careva un nume de la cineva cunoscut, dar bun. Vă rog. Nu cer mă frate mai mult. Nu cer nimic gratis, în afară de mamei, nu am cerut oricum nimănui nimic gratuit sau să-mi rezolve problemele, așa că vă rog. De data asta chiar mă confrunt cu probleme, reale și grave. Probleme care nu mă lasă să muncesc sau să fac ceea ce un om normal ar fi făcut în societate(să plătească facturi, să meargă cu mașina la reparat, să facă cumpărături, să scoată dracului capul în lume), doar pentru că acolo în societate există cineva, cineva de care "mie" îi e frică, de moare. Și aceia sunt bărbații și mulțimile necunoscute de oameni sau oamenii cu autoritate. Și mă urăsc, dar nu am nici măcar tupeul să mă sinucid. De aia mă urăsc dublu, dar tot insuficient ca să o fac o dată. Așa că, vă rog. Vă implor dacă vreți și aveți măcar o minimă compasiune față de cerința mea, vă implor, dar am nevoie de un psihoterapeut. Nu mai pot trăi cu acest handicap, am de făcut multe și nu le pot face din cauza fricii. Și mai pot sta pe barba mamei acum, ceva timp, dar mama se va duce cândva, așa că vă rog. Am nevoie de un psiholog. Vă implor.
M-ai buluit toata saptamana. Sincer te invidiez un pic, mi-ar place sa traiesc si eu ca tine intr-o bula roz. Nu am sa dau curs la discutii cu tine. Sunt interminabile si irelevante. Si lui 4evergentelman i-am spus sa imi scrie in privat, daca are nevoie sa vb cu cineva. Nu conteaza daca este barbat sau femeie, sunt oameni cu probleme care au nevoie sa fie ascultati de cineva fara sa fie judecati. Eu sunt crestin si daca pot face un bine, cat de mic, fie doar cu o vorba buna sau un sfat practic, nu ezit sa o fac. Sper sa nu te lovesti vreodata de lumea reala, o sa ai un soc. Iti doresc o zi minunata.
Buluit? Poate vrei sa spui hartuit.In engleza fenomenul se numeste bullying, iar bullied inseamna hartuit.Multi de pe acest site rastalmacesc cuvantul asta intr-un hal fara de hal.
Iar daca ce am scris eu e bullying, atunci clar nu stii ce aia.Nu inteleg ce fel de crestin imprastie altora ganduri negre in loc sa imprastie speranta. Dupa ce faci voluntariat pentru diverse cauze sociale revino pe TPU si povesteste despre cat de roz e bula respectiva.
Sfat practic ar insemna sa spui: Eu nu cred deloc in psihologi si altii de acest fel, dar e posibil ca tu sa ai mai mult noroc si sa te ajute.Pana la urma fiecare om e diferit.
Vibeul oferit de tine e negativ spre nihilist, nu practic.
Ok, am observat ca te certi cu multi useri pe aici, care nu impartaseste ideologiile tale. Asta-i TPU, si toti vedem viata si realitatea diferit. Eu nu sunt misogin si nici nu judec femeile. Doar ca nu sunt simp, si consider ca si barbatii au drepturi si pretentii, asta nu ma face misogin. Si este a nu stiu cata oara cand ma corectezi pe mine si alti useri. Ok, tu esti desteapta si culta, bravo tie ca si-au permis parintii sa te tina in facultate. Dar lasa-ne fratele meu cu aerele astea de superioritate. Asta este, accepta ca exista si pareri diferite. Inscrie-te pe un forum din asta de feministe, si gata o sa dai de oameni la fel ca tine. Seara buna iti doresc.
Daca ai avea prieteni care au avut nevoie de psiholog si psihoterapeut nu ai mai face pe interesantul.Peste problema cu misoginismul tau pe care il tot negi am trecut, insa cand e ceva care poate face diferenta intre viata si moarte, nu pot trece impartial mai departe, sorry.
Am trecut prin greutati in viata, despre care tu nici nu visezi, si nu am avut nevoie de terapeut. Eu, singur m-am scos din rahat. Cat despre misoginismul meu, unde este?! Hai sa vedem. De ce?! Ca am spus ca pentru mine conteaza body countul?! Ca pentru majoritatea femeilor conteaza doar aspectul fizic si banii?! Ce, nu-i adevarat?! Sau poate nu este, dar asta-i parerea mea, principiile mele, asta nu inseamna ca sunt misogin. Cum femeile au pretentii de six pacs, 1.90, vor intretinute, ca na este datoria barbatului. In opinia ta, barbatul nu trebuie sa aiba nici o pretentie, ca altfel este misogin, si judeca. Frate daca omu vrea la terapeut sa se duca, nu il fortez eu, daca nu vrea, atunci sa nu se duca. Gata, este ultima data cand mai ma contrazic cu tine, am obosit sincer. Poti sa spui ce vrei.
Mereu denigrezi femeile si la orice postare cu un baiat/barbat care vrea sa isi gaseasca pe cineva incepi tu sa spui adevarul tau obosit, de parca ai iesit cu toate femeile de pe planeta si ai dreptul sa le bagi pe toate in aceeasi oala, aruncand cu etichete.
,, In opinia ta, barbatul nu trebuie sa aiba nici o pretentie, ca altfel este misogin, si judeca.'' Nu am sustinut asta niciodata.Mereu am vorbit aici despre egalitate intre cei doi parteneri si am incurajat bunul simt.Esti tu prea orbit de aceste idei incat sa vezi ca mai exista si alta realitate.
Iar cearta presupune schimb de replici agresiv, cu tacamul de injuraturi si altele.Fa diferenta intre discutie si cearta.
Fa un repost cu mine, si arata unde denigrez eu femeile! Sa fi misogin inseamna sa sustii rahat-uri gen ca femeia trebuie sa stea la cratita, sau ca e proasta. Sau mai grav, sa sustii violenta in potriva acesteia. Chestii pe care eu nu le-am spus niciodata. Repet! Asta-i TPU, si toti avem drepul la opinii. Auzi, denigrez femei... Doar ca nu sunt simp, si vad realitatea asa cum este ea, urata sau frumoasa.
Aici sunt de acord! Nu prea exista prietenie adevarata, cum nici nu exista dragoste adevarata. In spatele oricarei relatii de prietenie sau de dragoste, exista un interes. Se epuizeaza ineresul, se termina si dragostea sau prietenia.
Pentru coach nu se cere nicio diploma, niciun examen, nicio pregatire. Oricine a implinit 18 ani se poate numi coach daca asa ii place.
Apropo stimabile domn sau cine doamne ești in spatele acestui cont.
In ce calitate mă bagi tu la pușcărie, cu ce dovezi și pentru ce fapta?
Eu zic sa lași faina de-o parte și să-ți verși frustrările in cercul dumitale de atotștiutori.Cel mai probabil unii de-al de dumitale au inventat și teoria pământul plat!
sa va mai zic un ultim lucru si v-am lăsat
Faptul că dau un sfat sau ofer o vorba buna cui cred eu că are nevoie, asta nu înseamnă că mă dau coach sau psiholog, ci aveți dvs probleme de la faina aia!
Cheers!
Asta ai scris:
"Depinde vârstă și gravitatea problemei.
Daca nu e ceva foarte foarte grav, va stau la dispoziție pe gratis, asta daca doriți big grin"
Ca raspuns la un topic la care ea cere sa faca psihoterapie cu un psihterapeut.
Eu nu stiu ce e in mintea ta. Dar, in context, ceea ce ai scris inseamna ca te-ai dat drept psihoterapeut, desi n-ai absolvit nicio facultate.
Aaa,am uitat sa las subtitrarea pornită
Mă refeream la faptul că dacă e de-o vârstă apropiată cu mine i-aș putea da un sfat, însă daca dansa era mai înaintată in vârstă, automat că nu poate învăța oul pe găină Nu-i așa domnu'?
A da, in ceeea ce privește gravitatea problemei, EVIDENT CA MA REFEREAM CA I-AS PUTEA DA UN SFAT IN CEEA CE PRIVEȘTE PERIOADA ADOLECENTINA SAU ORICE ALTA PROBLEMĂ CARE NU SE COMPARA CU PROBLEME LEGATE DE ABUZ SEXUAL, DIVORTURI SI ALTELE.
Acum ați înțeles sau va mai trebui sa mai pun încă o bara de subtitrări?
Ce spui acum nu corespunde cu ce ai spus mai-nainte.
Nu știu care-s discuțiile anterioare, că aici s-o deschis pagina mea acum, dar fără să vreau, citesc aici și observ că de fapt cred că te cerți cu domnul Doctorandus pe ideea terapiei fără hârtie. Zic asta, deoarece fix acest lucru am făcut eu în iarnă și mister Doctorandus a susținut la fel și mie. Că pot face chiar și închisoare că vezi domnele, ajut eu lumea cu ascultatul prin online. Bine, nu știu ce ajutor oferi tu, dar eu una chiar susțineam ca și când aș oferi terapie prin online, cu facultate începută și nefinalizată. Și s-o luat și de mine. Dar am rectificat ideea. Însă tot nu o privit inițiativa mea cu ochi buni. Deci domnul Doctorandus așa e. Nu te supăra pe dumnealui. Pe de-o parte are și el dreptatea lui, au fost mulți medici care chiar au și operat fără licență, deci înțeleg și punctul de vedere al dumnealui, dar mă înțeleg și pe mine și viziunea mea. Oricum aia a fost o inițiativă care nu prea a dat roade și nu am ajutat oricum too much humans, dar când îmi iau diploma aia, chiar nu o să mai scape nimeni de mine, și dacă ar vrea, o să mă promovez prin media mult și o să-mi bat capul (deja mi-l bat) cu ideea ONGurilor și al multor altora pentru a ajuta, dar cât mai real umanitatea, mai ales pe cei cu dependențe vreau să lucru.
Deci nu știu cum te vede mister Doctorandus, dar de la mine ai jos pălăria că ai curaj să iei astfel de inițiative și să oferi din timpul tău constructiv. Și nu o zic pentru că mi-ai oferi mie ascultare și sprijin emoțional, însă ador când în loc să văd lume care nu realizează nimic, și o ard pe bârfe și hai, bârfele ca bârfele, dar sunt oameni care au uitat de bine, pentru că deja se gândesc numai cum să facă rău și să-i distrugă pe alții, mi se pare dezolant. Chiar terifiant, în ce lume am ajuns. Aproape că tot ăia care nu ar face nimic pentru umanitat3 sau au răul în sân, mai și susțin că filantropia sau ajutorul ăsta gratuit nu există, ori că e de ochii lumii. Bine nu spun și că nu au existat și pe acolo mulți oameni, care au făcut filantropie doar de fațadă, dar de fapt acolo era doar un psihopat care atrăgea lume în capcană. Dar per total filantropia există, și încă vreau eu să cred că binele și lumea bună încă nu au murit din acest Univers. Așa că felicitări.
Dar dacă e de ascultat, păi ceea ce mi-a cauzat o frustrare acum e vechea mea problemă, faptul că nu pot face tot ce vreau și nu pot ieși pe deplin în lume din cauza anxietății sociale, dar mai grav îi că, simt că și cu 5 ani de terapie, nada nu s-o schimbat și mă înspăimântă altceva acum, că de acum încolo și mai grav să se mai schimbe, nu va fi, iar asta mă întristează și mai mult, deoarece mă gândesc că sub această formă visele mele nu se vor îndeplini niciodată, simt chiar uneori că degeaba trag în casa mea să studiez și să-mi depășesc condiția, că acolo afară, oricât aș studia la mine în casă, afară par tot nulă, inexistentă, fără forță de inițiativă și chiar mergând ca și când nu merit nimic. Și asta mă întristează teribil. Mai ales că asta mă și sperie, că știu că în viața asta fără atitutidea aia de "tu contezi", "tu ai încredere în tine" și chiar fără oleacă de papagal nu faci nimic, nu te autodepășești, oricât ai studia tu și ai munci. Și mi se pare trist că mi s-a dat o viață ca asta.
Apoi ce mă mai face să decad mental și psihic, e frica de bărbați. Deoarece de când am mașină trebuie să mă duc cu ea în stănga și n dreapta să repar una alta, dar din cauza fricii nu prea pot să mă duc nicăieri. Și atunci când nu mă duc colo sau dincolo, și nu rezolv treburile astea care se necesită a fi rezolvate, iar mă simt ca ultimul om, vinovată că nu am fost în stare și chiar tristă că asta îmi demonstrează mie cât de slabă sunt și cât de praf sunt. Dar frica aia mă paralizează. Mai ales dacă e legată de mașini sau de un domeniu bun bărbaților și eu o femeie care habar nu are se duce acolo. Și uite așa tiparul se repetă. Fug de răspundere, aleg renunțatul, apoi apare vinovăția, apoi gândurile că nu aș fi în stare, apoi problemele și un tipar în care aleg fuga de fiecare dată. Apoi mai susține și mama că nu sunt în stare și uite așa pic într-o bulă din care simt că nu mai am scăpare. Trist că trebuie să trăiesc cu așa ceva, cu astfel de frici și aceste frici să se transforme în neputințe. Și de aici apare și ideea că per total îmi urăsc viața și chiar persoana. Că pur și simplu simt că nu sunt în stare.
Iar acum mai am noroc că mai are mama colegi la muncă la ea, care o mai duc pe ici pe colo, mașina sau ei fiind șoferi, le-o mai repară la muncă la ea, dar când undeva trebuie să mă duc eu, pe cont propriu e grav. Și acum îmi spun că e ok, că o mai ajută colegii mamei, dar când mama nu va mai fi, nu știu ce mă fac pe cont propriu cu ideea numai de a repara mașina sau a o duce pe unde e nevoie. Și e un alt lucru care mă anxietează, deoarece știu că atunci când mama nu va mai fi, voi fi cel mai singur om din Univers, dar mai grav cea mai singură femeie din Univers ce va trebuie să supraviețuiască într-o lume masculină, și asta mă sperie. Pentru că sincer deși pare că femeile s-au emancipat, uneori am impresia că societatea tot e încă modelată după tiparul masculin. Și că masculii ne sunt superiori. Și doar o mică problemă ce pare mică, duce la un șir de alte probleme de fapt.
Deci nu sunt singura "victima" a lui mistăr doctorandul,nici nu pare,la modul lui de abordare,tind sa cred că e o mica antipatie fata de cei ce fac ceea el nu poate sau poate ca o fi avut vreo frustrare personală,habar nu am, subiectul este închis,prefer sa fiu eu ăla prost,dar rațional,decât ăla cu dovezi și să aduc acuzații iraționale și calomnioase la adresa cuiva,in fond, părerile sunt împărțite și nu pot justifica un punct de vedere a altei persoane, deoarece nu știu ce ii provoacă aceasta ura sau frustrare.
In ceea ce privește ajutorul pe care eu îl ofer celor ce au nevoie,tine strict de situațiile prin care eu am trecut,violenta in familie,abuz,divorț,stări de tot felul generate de divorț,relațiile cu ceilalți după divorț,viața după ce părinții îți divorțează,dar și alte experiențe adiționale legate de relații,iubire, anxietate, lipsa de încredere de sine ș.a.m.d..Nu sunt psiholog,dar îmi place să ascult și să ajut lumea, pe gratis,nu am nevoie de nimic, experiența lor mi-e de ajuns sa pot învăța ceva din asta și să mă perfecționez eu ca persoana.
Cât despre faptul că ajutați și dvs persoane,la rândul dumneavoastră…cum ziceați,mă bucura și pe mine faptul că mai există speranță în acesta lume lipsită de nuanță, materialistă, photosopata și chiar problematica.Chiar citisem câteva chestiuni legate de virginitate, mi-a lasat un gust amar. Daca virginitatea in ziua de azi e mai rea decât consumul de droguri, înseamă că am ajuns departe ca nație și civilizație.Toti opun rezistență când vine vorba de educație sexuală, că îi învață pe copii prostii.Pai îi învață să prindă la minte cum doamne iartă-ma poți învăța un tâmplar meserie,nu bătând un cui? Așa și cu educația sexuală.Mai bine să știe prostii un copil,decât să le facă pe ascuns și să facă copii la vârste la care lor abia le da sperma,de exemplu
M-am lălăit un pic,dar asta e crudul adevăr.
Multi judeca atât de prost. Tinerii sunt inculți,prosti,fara creier,generație tik tok, însă daca unul se afirmă și îi ataca cu argumente solide, automat este catalogat drept un ignorant.Eu poate fac parte din generația asta, însă nu mă regăsesc sub nicio forma în ea.Pentru mine lucrurile pe care eu le vad, mă lasă foarte perplex,dreptatea poate fi transformata in minciuna, dezvirginarea,drogurile,alcoolul sunt primele etape ale integrării tinerilor în noua generație ș.a.m.d.,însă eu mă opun vehement când vine vorba de astfel de practici,fiindcă sunt nocive și,pe lângă asta,eu nu trebuie sa demonstrez cuiva că mă pot integra undeva,prefer sa fiu un lup însingurat,dar care își mai păstrează rușinea, demnitatea și principiile!
Cât despre timpul meu.Mi-l ofer Intr-un constructiv și pe gratis,deoarece atunci când eu am avut cea mai mare nevoie,toată lumea mi-a întors spatele,atunci când plângeam langa mama mea care săraca era leșinata sub pumnii jegului,ce într-un moment de optimism l-aș putea numi tata.Mi-a fost greu,mereu am avut senzația că viața mi-a fost pecetluită intenționat în așa măsură încât să chinui și să văd niște chestii,pe care cineva, oricine,nu cred că ar fi avut tăria să le vadă. Multi vor zice ca e doar violenta,se mai întâmplă! Poate,însă ceea ce eu am văzut,va rămâne mereu in mine, iar momentele in care eu am avut nevoie de consolare și de doar o îmbrățișare, am primit venin in schimb.Nici n-aș fi crezut că până și rudele se vor uita la mine ca un vinovat pentru simplul fapt că m-am născut
Cât despre restul paragrafului,sunt total de acord! Așa este! Eu am gustat din potirul cu venin,nu doar de câteva ori,ci viața mea a fost toată încărcată cu venin,însă,prin tot ce am trecut,eu am realizat un lucru,după nori vine și soarele. Oricat de întuneric ar fi din cauza norilor,soarele va lumina cândva bolta cerească. Timp de ani buni soarele nu răsărise niciodată,abia după ce-am trecut prin infern am inceput sa-l vad!
In ceea ce privește mulțumirea dvs,eu va mulțumesc că ați avut răbdare să scrieți atât și să detaliați,negru pe alb,toată situația.
Legat de problema dvs. va spun cu mana pe inima și eu am trecut prin diferite stări, diferite emoții am experimentat, care mai de care mai nocive și mai acide pentru mine.Mereu mă gândeam la o răzbunare pentru tatăl meu,voiam să mă răzbun,nu atunci,însă cândva,când îi va veni timpul,însă am realizat că eu mă pedepseam singur pentru ceea ce se întâmplase, pentru simplul fapt că eu mă gândeam să fac unui alt om rău.Mi-a luat o buna bucată de viață să înțeleg că cel mai înțelept lucru e sa ierți,de răzbunare se va ocupa altcineva, Dumnezeu,universul sau oricine altcineva, însă nu eu.L-am iertat in cele din urmă, la mai bine de 5 ani,însă nu i-am zis lui personal,ci pur și simplu mi-am mărturisit că îl voi ierta. Daca până în momentul acela aveam ca un bolovan in mine,după o perioadă de la această iertare,m-am simțit ca o pană.
Morala poveștii mele:mai bine ierti și mergi mai departe,decât să stai în trecut și să te lași copleșit de gânduri rele!
Revenind la povestea dvs. și eu am avut o perioada destul de lungă de declin psihic și emoțional,mi-era frica de oameni, de scandal, de alcool și altele.Cum auzeam discuții și certuri,deja simțeam un gol in stomac,însă perioada aceea s-a încheiat în momentul în care eu am încetat să mă mai las influențat de oameni,am făcut tot ce mi-a stat în putință să lupt și să devin o versiune mai buna a mea, începând să refuz oamenii care îmi cereau ajutorul,am inceput sa lucrez la încrederea în mine,la modul cum arat și a funcționat. Poate momentan sunt Intr-o perioada a vieții mele in care nu mă pot dezvolta mai mult,însă nu voi renunța să mă dezvolt și mai mult în viitor!
Cât despre lupta dvs acerba cu viața,va înțeleg complet,părinții mei,mai ales maică-mea,că în grija dânsei am rămas, ulterior s-a recăsătorit, însă asta e momentan irelevant, in fine.Maica-mea mereu mă considera mediocru, consideră că mai bine m-ar da la o profesionala (in ciuda rezultatelor mele la generala), decât la un liceu teoretic.Eu m-am opus vehement și i-am zis că eu la profesionala nu merg, ea, acceptând in cele din urmă să mă lase la liceu.In timpul liceului iar desconsidere, chiar până în momentul susținerii bacului și cu toate că și aici aveam rezultate bune, mi se reproșează continuu că drumul pe care eu merg e imposibil,că numai cu pile poți reuși.
E și nu e așa, insa eu continui sa mă lupt cu morile de vânt,in lupta pentru un destin mai strălucit, deocamdată încă sunt in progres. Drumul abia a început, nici eu nu știu unde ajunge sau va ajunge, insa mă voi descurca așa cum pot.
Aduc în discuție povestea mea, doar pentru termeni de comparație.Sa înțelegeți traseul și motivația din spatele vorbelor mele.Ca fara chestii concrete,toate poveștile sunt legende urbane!
Legat de faptul că va temeți oarecum sa rămâneți singura intr-un univers patriarhal,va înțeleg perfect,după divorțul alor mei și eu am devenit foarte anxios când venea vorba de bărbați și chestii. Dupa cum ziceam și mai sus,mama s-a recăsătorit,însă pur și simplu nu mai pot vedea un bărbat drept tata, chiar daca el mi-a oferit ceea ce tatăl meu care m-a născut, nu mi-a oferit vreodată,eu tot nu pot sa ma atașez de el.Mi se reproșează chestii pe tema asta,însă eu nu pot sa manifest falsitate și empatie fake oamenilor,ori mă accepți așa,dur,care-ti zice adevărul verde în față,ori nu mă mai accepți deloc! El știind traumele mele,prefera să creadă că sunt niște copilărisme, că înainte erau alte vremuri și nu se mai supărau copii pe părinți și alte baliverne.O fi fost ele alte vremuri, însă vremurile în care eu trăiesc sunt altele fata de cele în care ei au trăit.Asa că dacă nu vad o schimbare, eu nu mă pot apropia.In fond el trebuie să facă un pas în a mă apropia de el, că este destul de conștient de gravitatea problemei, eu cum as putea sa mă apropii, dacă subconștient inca sunt cu sechele?
Lăsând de tot povestea mea.Sa știți că nu veți fi niciodată singură! Indiferent de cat de greu va fi,sunt convins ca va răsări și soarele pe strada dvs.
Nu va fi o etapă ușoară,însă nici imposibilă nu va fi! Oricând doriți îmi puteți scrie ori pe TPU,ori pe insta,ori Facebook sau chiar WhatsApp,doar să-mi scrieți în privat unde sa va contactez și cu drag o fac!
Repet! Viața mai e brăzdată și de nori,însă soarele va ieși la iveală pentru toată lumea! Nu va faceți griji de alte aspecte ale vieții! Alții au revenit din moarte clinica,nu vad de ce dvs nu v-ați putea redresa și schimba viața în bine.
Nu am putut acoperi tot ceea ce mi-ați scris fiindcă sunt fooooarte multe de spus și aș fi făcut ditamai cârnatul, nu că acum n-aș face, dar da.In fine.
Sper că acum înțelegeți motivația din spatele acestui gest
Nu cum consideră alții, c-as face nu știu ce chestiuni ilegale
Uită de frică.
Frica nu există. Ci doar lipsa curajului
În jurul tău nu cad bombe iar Romania nu-i în război cu nimeni.
Nu trăiești în junglă și nu ești înconjurată de animale sălbatice. Frica-i doar în mintea ta.
Scuip-o afară c-a pe un fruct amar.
Ridica fruntea sus și mergi pe stradă ca și cum ești Primărița orașului.
Eu te-am înțeles, deoaerece mă înțeleg pe bine. Aceleași dorințe le-am avut și eu.
Și bun venit în lumea celor cu părinți divorțați și unde mama este eroina. Și eu provin dintr-o familie monoparentă și crescută mai mult de mama, așa că te înțeleg. Dar chiar ai o poveste frumoasă dar și strong. Eu ți-aș fi dat funda, deoarece am empatizat foarte mult cu povestea ta, dar cel mai mult mi-a plăcut că în ciuda a tot ce ai trăit, tu încă mai ai curajul să zâmbești, ar trebui să scrii mai mult pe aici, să-ți spui povestea și să fii un model și pentru cei din generația ta, bănui că ești ceva mai tânăr/ă decât mine, deoarece ai spus ceva de liceu. Dar îmi place vibe-ul tău. Cam așa trebuie să trăim toți, cu forță, orice-ar fi. Și de-a lungul vieții și eu mi-am zis la fel ca și tine, că ce rost ar mai avea să văd doar negativul din viața mea sau doar partea goală a paharului. Sau chiar ceva ce am auzit tot pe TPU, mi-a zis cineva pe vechiul cont, că oricum ar fi viața "gândirea campionului" face diferența și de atunci mă tot gândesc și la asta, de când am auzit. Deci mă lupt cu mii de gânduri, juma din timp cu gândirea campionului în sân, dar uite că mai sunt și temeri și gânduri negre, care mai apar și ne mai doboară, dar nu mă las. Nu am rezistat până la urmă în fața unui bullying școlar 5 ani, ca să o fac acum. Am de rezistat, mai ales că fie ce-o spune, cine-o spune, eu știu că am drumul meu în viață și acela orice-aș face, mereu gândul meu se îndreaptă doar către salvarea umanității, deci poate nu azi, nu mâine, dar până mor sunt sigură că pot face ceva pentru a ajuta umanitatea. Deocamdată, am lăsat-o în stand by chiar și pe aici, pe TPU, dar mă ridic și revin, apoi visele mele și gândurile mele, știe El Dumnezeu de ele, și mă va ajuta el cumva. Cu ceva ca să ajut la rândul meu. Nu întâmplător ți se dă o traumă sau un viciu, ci ți se dă, ca să îi ajuți și pe alții în viitor.
Ahh, nu știu cine ești, dragă anonim, dar povestea ta și vibe-ul tău aproape că mi-a reamintit de țelul meu, dar mi-au dat și mie un nou tonus psihic.
P.S. sper ca ajutorul tău să nu se oprească doar la TPU, ai un har sau un vibe nu știu, ceva ce merită să-l fructifici în ceva bun pentru umanitate.
Am să încerc.
Tare amuzant domnule Călăror. O să încerc să mi amintesc vorbele acestea când o să merg în jungla mea, iar jungla mea îi strada, cu oameni, nu animale. )
Am 19 ani, dar pentru aceasta vesta, a trebuit să lupt in unele momente momente cu moartea doar pentru a-mi cruța viata.De câteva ori era sa pierd lupta la mustață, însă în cele din urmă am biruit și am scăpat din ghearele urate ale morții.
Multi zice-vor că sunt doar un puști și că gata, am gustat din normalitate și mă dau psiholog.NU! ASTA NU TREBUIE SA FIE O NORMALITATE, CI O ANORMALITATE! Cum adică să omori un om că ți se pune ție pata? Și încă ceva, știi care e faza nașpa? Maica mea lucra în străinătate pentru un trai mai bun, venea încărcată. Apoi când lui i se punea pata și era ațâțat de rudele lui sau străini.Seara casa era mai rau ca un film horror.Nici nu pot sa descriu ceea ce vedeam,dar cert e că îmi vedeam mereu mama secerata in pumnii lui și eu nu puteam face nimic.
Îmi aduc aminte că ultima oară a fost așa de nașpa, încât am sunat la poliție de nu știu câte ori,m-am ales cu vorba "O sa vina un echipaj". N-a venit nici in ziua de azi
Știu că tot ii sunam și la un moment dat îmi zice unul că s o dau pe maică-mea la telefon,întrebarea e cum sa i-o fi dat?(:
In fine,mă bucur că acel calvar s-a încheiat cu noi vii,nu morți
Părerea celorlalți e irelevanta! Nu-mi pasă dacă ma fac in toate felurile sau ceva,chiar nu vreau sa-mi complic mai mult de atât viața.
Lăsând chestia asta,sa înțeleg că nu doriți să vă împărtășesc mai multe în privat,e-n regula, eu doar v-am spus că aveți și aceasta posibilitate.
Nu, ajutorul meu nu se va opri doar pe TPU, din contra, o sa lupt acolo unde cei componenți ar fi trebuit să o fi făcut pentru mine …dar nu au făcut-o!
Legat de traume și chestii "Dumnezeu nu îți dă mai mult decât poți duce"! Așa că dacă ați dus mult în spate chestii grele, cel mai sigur aveți potențial! Sunt convins!
Legat de faptul că mama dvs este o eroină,sunt convins! Și mama a fost o eroină, a luptat cu moartea de atâtea ori încât chiar stau și mă gândesc că povestea putea fi una tragică.
Nu vreau să mă gândesc la alte aspecte
Ești un om divin. Atât pot spune. Și da, mama ta este eroina ta dacă spui că a trecut prin atâtea. Și înțeleg de unde vine și dorința ta de ajutor. De obicei, deși unii mai slabi de îngeri susțin că oamenii care oferă ajutor, o fac cu scopuri meschine (deși nu neg nici asta) dar chiar ș-așa, de obicei oamenii care oferă ajutorul sunt oamenii care au suferit mult la rândul lor. Nu prea ai cum să simți empatie și să vrei să faci un loc mai bun, dacă tu totuși ai dus o viață bunicică. Spun bunicică deoarece sunt conștientă că totuși toți am avut greutățile noastre prin călătoria aceasta. Deci să nu uiți asta când vei mai avea greutăți și nici de acest scop ce până la urmă ți s-a dat. E menirea ta. Dar sper că ai reușit să treci peste traumele oferite de tatăl tău. Cât de poliția care nu prea se mișcă, știu, chiar recent am avut o experiență care mi-a arătat implicarea poliției românești. ) Am văzut, e cam egal cu 0, trist, dar adevărat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
