Fiecare om la un moment dat in viata lui isi va pune intrebarea: "cum ar fi sa ma omor". Si uneori aceasta intrebare nici nu se naste neaparat din depresie sau din dorinta, ci din pura curiozitate, fie de ca te gandesti cum ar fi daca nu ai mai simti nimic, fie pentru ca ai vrea sa stii cui ii pasa de tine, fie pentru ca nu stii ce se afla dupa moarte. Alteori se naste dintr-o dorinta temporara. Esti foarte trist intr-o seara si iti trece prin minte, pe moment lucrul asta, iar a doua zi nu mai ai nimic. Fiecare om trece prin astfel de momente si are astfel de ganduri uneori.
Insa, ingrijorarea ar trebui sa apara in momentul in care chiar iti doresti sa te omori. In momentul in care nu mai vezi nicio optiune si nicio cale de iesire decat moartea. Si momentul in care absolut nimic nu te mai scoate din ideea asta si iti doresti sa dai curs acestei idei. Atunci este momentul in care este nevoie de ajutor si atunci este vorba de un depresiv cu tendinte sinucigase.
Faptul ca te simti singur, trist nu inseamna ca ai intrat intr-o depresie. Tristetea nu inseamna automat depresie. Depresia incepe in momentul in care nu mai gasesti absolut nicio placere in viata si nici nu iti doresti sa gasesti una. Depresia este momentul in care ai incetat sa mai lupti si sa iti mai doresti sa gasesti o cale de iesire.
De ce consideri moartea ca fiind ceva urat? moartea te elibereaza de suferinta, pentru mine un lucru bun
Ocupa-ti timpul cu niste dezvoltare personala www.JocuriEducationale.tk
Pai ai grija ce faci ca fiecare si-o face cu mana lui, incearca sa iesi in natura sau la aer liber undeva in care sa-ti dea stare buna si incearca sa te gandesti nu mai la lucruri bune si nu te mai gandi la sinucidere ca doar nu esti un emo psihopat pe care tocmai la lasat iubita, ma scuzi de expresie.si cum tiam mai spus nu te mai gandi la lucruri proaste ca un copil. Ai grija ca fiecare lucru pe care il faci iti poate influenta viitorul, incearca sa fii cat mai vesel chiar daca nu esti.
Viata, oricum ar fi ea, scurta, lunga, frumoasa, urata, e singura pe care o avem. Cauta pe cineva care sa te incurajeze, sa te faca sa zambesti, chiar daca acel zambet poate ca e mai trist decat lacrimile unui om care plange. Si inainte de a-ti pune streangul, gandeste-te de ce pana acuma nu te-ai dat batut. Gaseste un motiv pentru care sa traiesti ( indiferent care ar fi acela si cat de neinsemnat ar fi ).
Da eu nu renunt asa usor...Dar sper ca e ceva normal daca imi trec ganduri din acelea tampite prin cap...
nu sunt in stadiu ala grav doar ca sunt trist ca nu mai am prieteni.
Sunt momente grele in care pur si simplu iti vin gandurile acestea in minte. E varsta si dezvoltarea si toate schimbarile de stare. Cat despre depresie, e mai greu sa ajungi acolo. De obicei "depresivii" au trecut printr-un moment care i-a afectat psihic si emotional. Eu zic sa incerci sa fii mai pozitiv/a si sa te bucuri de ce iti ofera viata