In urma cu 2 ani au inceput sa aiba loc diverse neintelegeri intre mine si colegii mei de clasa, spuneau ca sunt insuportabila, ca sunt paracioasa, ca intotdeauna eu fac altceva decat vor ei si acel mediu a devenit pentru mine insuportabil.Cu timpul nu ma mai puteam concentra, simteam ca nu mai aveam nicio motivatie,ambitie, ca timpul se scurge si eu nu fac nimic... am avut tot note mari si dintr-o data notele mele au inceput sa scada pentru ca pur si simplu nu mai puteam sa invat. Cand am inceput sa iau note mai mici tremuram toata si aveam dureri de cap insuportabile. Cu timpul cand ma enervam sau nu imi convenea ceva incepea din nou sa ma doara capul. Dupa cateva luni am inceput sa ma exprim din ce in ce mai rau, nu mai aveam nicio ordine in minte, totul era un ghiveci in capul meu. Astazi cand nu ma gandesc la scoala sunt in regula, se vede pe fata mea ca sunt fericita, dar cand merg la scoala, deja incepe stresul, tot timpul ma gandesc ca am teste, ca ma asculta si tot imi repet dar nu pot sa retin nimic pentru ca nu ma pot concentra si incepe durerea de cap. Iau o nota mica si incepe sa ma doara capul.Colegii mei imi atrag atentia si spun ca nu mai sunt cea mai buna din clasa si asta ma necajeste.
Aceasta boala sau cum doriti sa o numiti se manifesta astfel: dureri de cap in permanenta, tremur, am insomnii, am cosmaruri, daca parintii imi atrag atentia cu scoala ca de ce nu mai invat ma necajesc pentru ca eu incerc sa invat dar nu reusesc, nu-mi mai ajunge timpul, nu ma pot concentra, nu mai pot inregistra nimic. Aproape in fiecare zi sunt agitata, cand aud de teste si ascultari ma doare capul, vin acasa nu stiu cum trece timpul, nu pot invata cat as vrea, daca azi dimineata m-am suparat si a inceput sa ma doara capul pana seara am aceeasi stare, inainte de o lucrare inghit in sec si iau caietul sa citesc, nu mai pot vorbi cursiv, nu mai pot face multe lucruri de cand sunt asa.Viata a inceput sa fie un calcar pentru mine, nu imi mai gasesc locul nicaieri, nu mai vreau sa merg la scoala fiindca nu ma simt bine, nu ma pot concentra, ma doare capul cand vine vorba de o cearta sau daca mi se face o nedreptate.Pur si simplu nu mai pot, sunt stresata, obsedata nu mai stiu ce sa spun...nu mai stiu cine sunt, sunt disperata, ma simt slaba si singura. Nu pot avea incredere in nimeni, nu pot sa ii spun cuiva tot ceea ce simt, nu stiu ce sa mai fac.
Prietenii mei spun ca am inceput sa fiu foarte complicata, ca nu stiu ce sa faca ca sa imi fie bine, eu sincer va spun ca nu imi mai gasesc locul si toti din jurul meu sunt niste straini pentru mine, inclusiv parintii mei. Nu stiu cu cine sa vorbesc, nu ma mai pot controla nici pe mine, vorbesc aiurea, as vrea sa plec undeva sa uit de toate acestea.Consider ca este important de zis urmatorul lucru: cand am fost mai mica pe cls a 6 a cred ca am inceput sa sufar de tulburarea compusiv-obsesiva, din cauza unui lucru ce mi-l doream si am inceput sa am tot felul de ticuri prin care ma simteam norocoasa si care credeam ca ma incurajeaza in ceea ce imi doream. Cu timpul am inceput sa am tot felul de ganduri urate cate se tot repetau in capul meu si apeland la aceste ticuri care mi le-am facut credeam ca o sa le indepartez. Dupa cateva luni aceste ganduri urate, cu tot felul de lucruri ce uram,( spre de exemplu daca cineva injura aceste cuvinte se repetau in capul meu sau daca vedeam ceva infricosator cateva zile aveam aceea imagine in minte sau putea sa tina si mai mult...) au inceput sa se diminueze fiindca am scapat de aceea obsesie in legatura ce ceea ce imi doream.
Va multumesc!
Buna! Si eu sa zicem ca sunt in aceeasi situatie, nici eu nu ma inteleg prea bine cu colegii mei pentru ca ma judeca, dar, crede-ma...nu trebuie sa ii iei in seama, in cele mai multe cazuri ei fac asa pentru ca te-au vazut ca te consumi mult si ca esti mai sensibila. Din cauza lucrurilor astea ai cazut intr-o "depresie", ar trebui sa vezi un psiholog. Eu am fost in depresie 3 ani, a fost foarte greu, voiam sa ma sinucid, dar nu trebuie sa te lasi influentata de pararea celorlalti. Gandeste-te si la persoanele care te apreciaza.Colegii tai, probabil, sunt mai frustrati, ca sa nu zic "invidiosi", nu trebuie sa-i iei in seama si sa le demonstrezi ca nu-ti pasa de parerea lor. Nu se merita, serios! Parerea celorlalti n-ar trebui sa conteze, conteaza in primul rand ce crezi tu despre tine, asta e cel mai important. Ai grija de tine. :*
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Buna! Nu stiu cu ce sa incep, dar pentru inceput pot sa iti spun ca primul pas pentru rezolvarea unei astfel de probleme este sa te relaxezi. Stiu ca e destul de greu, mai ales din ce ai descris tu, dar crede-ma ca e "ingredientul" principal pentru a scapa de tensiunea din ganduri. Din cate stiu, stresul amplifica ceea ce ai spus tu ca ai putea avea. Spui ca ai niste prieteni, incearca sa iesi cat mai des cu ei, orice numai sa nu faci mereu aceeasi activitate. Nu trebuie sa creezi mediul propice dezvoltarii stresului, sau efectuarii acelorasi activitati. Sper ca te-am ajutat macar putin, daca vrei ai putea sa lasi un ID de mess sau Facebook ceva aici, si incerc sa iti explic mai multe. Eu nu pot trimite mesaje pe privat, nu sunt membru senior. Mult succes!
Răspunde
Draga mea, nu este nimic in neregula cu tine. Poate ai obosit! Stiu cum e sa tragi de tine, sa incerci sa mentii niste standarde inalte, stiu cum e cand parintii si prietenii asteapta foarte mult de la tine si au impresia ca tot timpul se poate si mai bine, si mai mult, iar tu iti doresti doar sa ii vezi multumiti. Sa auzi, macar o singura data, ca le-ai depasit asteptarile, ca e mai mult decat suficient. Eu cand eram la scoala treceam prin aceleasi framantari si imi era frica sa nu cumva sa am o problema psihica. Dupa ani mi-am dat seama ca aceasta varsta este una a framantarilor, este una in care ne comparam cu ceilalti, ne analizam, si ne panicam atat de repede, suntem suspiciosi si nerabdatori in a ne gasi propria identitate, propriul drum. Sunt sigura ca esti un copil cu potential, se vede asta din randurile de mai sus, invata pentru tine, gandeste-te ca tot ceea ce acumulezi acum te va ajuta in viitor sa construiesti un om realizat, implinit. Nu iti impune obiective prea dure, nu te gandi la cat asteapta ceilalti, nu fii dezamagita de note, invata sa te bucuri de aceasta perioada a formarii tale ca om.
Iti multumesc Anca Florian pentru aceste cuvinte frumoase!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
