Intrebari legate de anxietate.

Salut!

As vrea sa imi raspundeti si mie la cateva intrebari legate de anxietate.

Sa va spun cateva cuvinte. Pe langa faptul ca suspectez ca as avea anxietate sociala si comportament obsesiv-compulsiv, as vrea sa va spun ca am douazeci si ceva de ani si sunt student. Zic suspectez deoarece am studiat pe Internet despre cele doua "boli" si am facut mai multe teste, insa nu am fost diagnosticat de un profesionist.

Pe langa faptul ca mi-a afectat viata (chiar si pana acum-chiar daca sunt tanar) vad ca imi afecteaza foarte mult si viata de student.
De exemplu la cursuri si seminarii nu pot sa fiu atent deloc deoarece am o anxietate ridicata si am ganduri negative cum ca nu as putea intelege, sunt inferior celorlalti colegi sau fata de profesor, si uneori ma i-a durerea de cap, ameteli, sensibilitate la lumina, etc. Ca sa nu mai vorbesc de iesit la tabla. Aici am luat ca exemplu doar in viata de student.
Nu imi pot lua un job deoarece din nou, consider ca sunt nepregatit, nu am cunostintele care se cer in job, plus ca de la interviul telefonic imi revine o anxietate mare, dar la unul fata in fata!

Cat despre comportamentul obsesiv-compulsiv, as putea spune ca (uneori) intr-o zi ma spal pe maini de multe ori, chiar daca sunt curat; am unele fixuri, sa fie asezate unele carti si cursuri intr-o ordine, etc.
In acest mesaj am dat doar cateva exemple, nu am vrut sa intru in toata viata mea.

Am ajuns si la partea cu intrebarile.
1.Imi poate da doctorul de familie recomandare la un psiholog? Este contracost? Intreb daca este contracost deoarece nu prea am venituri, si de-aici si presiunea fata de cautarea unui job.
2.As vrea ca parintii mei sa nu afle, deoarece la mine in casa este un subiect taboo partea cu anxietatea (unul din parintii mei sufera de depresie si anxietate si stie cum e si nu vrea sa auda de asa ceva si la mine mai ales ca stie ca pastilele au schimbat foarte mult in rau - adica dau o stare de molesala, cadere in ganduri, etc). Si nu as vrea sa stie nimeni ca sufar de anxietate.
3.Imi va fi de folos? Mentionez ca nu vrea sa iau tratament medicamentos deoarece dau starile mentionate mai sus.

Multumesc ca ati citit mesajul meu cam lung!
Astept ideile si raspunsurile voastre.

Psihologii te storc de bani.eu unul nu prea am incredere in ei. Sa stii si tu.cheia succesului in viata e increderea in propiile forte! Totul tine de tine, in tine sta puterea de a-ti recapata increderea in tine insusi, nu in psiholog. Felul in care gandesti ma face sa cred ca esti un baiat destul de capabil mental. Incearca sa-ti organizezi activati de socializare(nu virtual), sa-ti faci un cerc de prieteni(cum tu esti la facultate e usor sa-ti faci un anturaj cu care sa socializezi). Multa bafta! Si sa ai incredere in tine.

Salut! Ideea este ca uneori este foarte greu sa deosebesti anxietatea de depresie sau tulburarile bipolare. Si eu am anumite momenete cand consider ca anxietatea mea se intrepatrunde cu depresia- se numeste depresia anxioasa.
Ca sa definesc anxietatea este stare permanenta de frica, frica de ceva necunoscut, sa iti dau eun exemplu:
esti in sesiune si iti faci tot feluri de griji tampite din cauza examenelor, nu poti dormi noaptea, te scoli in toiul noptii, intri in panica ca ce te faci daca vine acum un cutremur- unde te ascunzi- frici care pentru o persoana normala ar parea niste aberatii dar este existenta.
Anxietatea ar trebui sa se manifeste si prin hipertensiunea artriala, palpitatii, tremor, De fapt are la baza o hiper activitate a sistemului adrenergic- adrenalina si serotoninergic- serotonina si o hipoactivitatea a sistemului gaba-ergic(acidul gama aminobutiric implicat ca anticonvulsivant, hipnotic sedativ, anxiolitic)
Depresia, se poate manifesta in 2 moduri:
fie te uiti la telenovele si incepi sa plangi, fie te apuci de un lucru si nu il termini, nu iti spun ca nimic nu iese, ganduri foarte deprimante, de ce trebuie sa fiu asa, de ce m-am nascut pana la ganduri sinucigase.
in cazul tulburarilor bipolare starea ta alterneaza foarte mult acum plangi, acum razi, acum esti normal, acum esti furios.
Din pacate tu vii dintr-o familie cu un istoric.
Se poate face psihoterapie dar in functie si de gravitatea cazului apelezi si la pastile.
Ideea este ca daca situatia scapa de sub control nu stiu cat de mult te poate ajuta psihoterapia, eu stiu ca acele pastile te fac mai mult sa nu mai ai contact cu realitatea, esti dezinteresat de ceea ce ti se intampla, mai ales aceea somnolenta atat seara cat si ziua dar sunt niste medicamanete necesare.
Probabil ca Parintele tau face tratament cu benzodiazepine- gen alprazolam, bromazepam, medazepam, oxazepam etc. dar mai sunt si alte clase de medicamente utilizate in tratamentul anxietatii- gen propranolol- dar asta numai medicul decide
In depresie, daca vrei sportul ajuta, ceaiul de sunatoare este foloit ca antidepresiv la batrani dar la un tanar nu stiu cata eficacicate poate sa aiba.
iar daca ai o combinatiegen depresie anxioasa, ei bine aici sunt depasita la fel ca si in tulburarile bipolare- trebuie un tratament medicamentos asta daca vrei sa ai o viata normala, o prietena, o familie la u moment dat.
Daca te simti rau din cauza tratamentului poti vorbi cu medicul sa ti-l schimbe sau sa scada doza, nimic nu este batut in cuie.
ideea ca sunt niste boli cu care nu poti glumi deloc, le poti tine sub control dar cand nu mai putem, ce sa facem atunci?
Poate medicul de familie poate sa te ghideze catre un psiholog, nu pot sa imi dau o parere cu privire la bani ca nu stiu, dar daca in familie sunt probleme mari cu banii poate reusesti ceva cu anumite dosare, asistenta sociala, nu stiu, poate aici bat campii.

Partea urata este ca uneori -de cele mai multe ori copiem compotamentul parintilor, incerca sa te detesezi de ei, sa faci lucrurile asa cum crezi tu, cred ca nu este placut pentru un parinte sa descopere ca si copilul sau are aceeasi boala dar lucrul asta poate ca o sa va ajute, sa va determine sa luptati mai mult si sa priviti cu alti ochi viata, sa incercati sa va bucurati de farama de viata intr-un decor atat de gri.
Nu te mai gandi ca esti inferior celorlalti sau ca nu esti bun de nimic, gandurile astea nu te ajuta cu nimic si iti fac mai mult rau.
Sincer te incurajez sa iti cauti un serviciu, ceva care sa te mentina ocupat, care sa iti dea siguranta atat financiara dar si in tine.
Vad pe strada atatia baieti, barbati, mai mult animale decat oameni, daca ei reusesc sa castige o paine de ce nu si tu, cred ca esti un baiat destept- pentru ca stiu, ca sa ajungi la concluziile la care ai ajuns tu trebuie sa te urmaresti o perioada indelungata, sa fii un bun observator, obiectiv.
Incearca sa iti croiesti un drum in viata, daca treci prin greutati cu bine o sa iti dea incredere si nu il mai lua pe Nu in brate de fiecare data: Nu pot, Nu vreau, Mie=-e frica, mi-e teama.
Uneori cand intru la examene cu stresul cat casa si inima sa imi bata de plesneste, trag are in piept adanc, stiu ca daca nu ies din starea aia simt ca mi se blocheaza creierul si actionez ca un robot.
sper ca ti-am fost de ajutor, nu este nimic rau in a cere ajutor, dar sa fie unul profesionist si sper sa te simti mai bine pe viitor

Multumesc pentru raspunsuri.
Am sa o i-au pas cu pas si voi incerca sa revin pe propriile forte.