M-am saturat sa traiesc intr-o lume unde-i atata prostie. De fapt, ce spun, proasta sunt si eu. De asta traim, ca suntem prosti si avem ceva de invatat. Dar prostia duce la rautate, cu vointa sau nu. Mi-e greu sa vad propria rautate, caci eu stiu ca ce am facut a fost doar o aparare, dar poate e la fel si in cazul altora, a lumii. Poate si ei te ranesc in autoaparare. Ce iluzii, totusi, ar indemna sa faci o persoana sa renunte la tot, pentru ca mai apoi s-o pui la indoiala? Am ganduri din astea... ca astea, mai mereu. Nici nu stiu ce incerc sa descos. Doar ma plimb printre frustrarile mele, le analizez, le povestesc si doar ma face mai dezamagita. Iar cine citeste e normal sa nu inteleaga o iota si sincer, da, intr-adevar, nici eu nu stiu de unde au pornit multe dintre ele. In orice caz, sunt nemultumiri. De ce scriu aici? Habar n-am, faptul ca am gandul ca pot trimite textul asta online, imi ofera o motivatie sa scriu, sa ma explic. Nu consider ca eu merit sa ma explic mie insami. In schimb, daca stiu ca cineva ar vedea ce scriu, imi ofera un imbold sa vars totul. Regula unu e sa nu sterg ce scriu si sa las cuvitele sa curga natural. Apropo, stiai ca asta e o tehnica din psihoterapie? Sa vorbesti ori sa scrii continuu fara un scop anume, fara sa stergi ori sa taci, fara cenzura. Scoate lucruri la iveala. Haha, tu vezi? La mine ce scoate la iveala? Faptul ca poate am nevoie sa vorbesc cu cineva. Deja scriu ca si cum esti in fata mea. Ma intreb cum iti imaginezi ca sunt. Eu imi imaginez fie un barbat in varsta fie vreo fetica de 12 ani. Ce prejudecati aiurite am. Pfoa cred ca o sa imi fie asa o rusine cand o sa vad asta maine. Nuuu cred. Imi revin? Ma trezeste din transa tocmai anxietatea sociala? Nu cred. Penibil. Groaznic. Rusinos. Aparent imi e rusine cu asta, nu stiam. Ma simt ca si cum e dimineata. Haha, mor de ras. Deja imi imaginez ca cineva zice ca bag droguri si eu rad si zic dada cum sa nu. Nu e amuzant daca nu vezi ce vad eu. Ai fi ras. Pentru cazuri de acest gen mi-as dori sa existe telepatie. Iti dai seama cate probleme ai rezolva? Ar creste rata fericirii, caci majoritatea necazurilor, chiar si cele individuale precum depresia, au la baza faptul ca omul nu se simte inteles. Nici n-or sa te inteleaga vreodata. Nimeni nu o sa te inteleaga vreodata, n-are cum, e imposibil, oricata empatizare ar exista la mijloc, nici tu nu te intelegi pe tine! Scriu pentru amandoi aici. Stii ce mi-am dat seama? In cadrul unui delir, ideile persoanei ce emite enunturile "delirante" nu-s chiar intr-atat de ilogice precum par. Sa iti explic. Iti par aberante fiindca persoanele ce delireaza nu-ti spun tot ce gandesc, nu te fac sa intelegi ce legaturi au facut ele intre argumente astfel incat sa intelegi. Pana la urma asta e intelegerea, sunt legaturi. Doar ca acele persoane le fac diferit. Sunt la alta frecventa. Ele isi imagineaza ca poti sa iti schimbi frecventa si sa presupui cum au ajuns la acel rezultat. N-ai cum. Exista anumite metode. Dar nu merita. Eu acum inteleg, dar cu ce pret? Sunt singura.

Printre prosti si proaste toti santem prosti. Prostul care sta singur si are bani e mai destept pentru ca nimeni nu se foloseste de el si uite asa apar desteptii singuratici. Invata sa traiesti asa si nu mai esti proasta.

O să-ți treacă.

Asta trebuia postata la literatura, nu aici.

Nu te poti face inteleasa, pentru ca nu te intelegi. Daca te-ai cunoaste cu adevarat pe tine insuti, atunci te-ai putea face si inteleasa.

Autoapararea este specifica mandriei individuale. Daca am fi toti smeriti, nu ne-am mai autoapara si nici n-am mai rani pe nimeni. Atunci cand nu te aperi tu, te apara Dumnezeu.

In cazul asta, pune mana serios pe carte, ca sa te destepti!

Citește Dostoievski. Acolo sunt personaje care seamănă cu tine.
Astfel o să te înțelegi tu mai bine pe tine însuți.

Toti suntem diferiti.
Unii mai prostuti, altii mai putin.
Legăturile sunt diferite pentru ca experientele difera si mai mult, percepția asupra aceluiași eveniment difera. Nu are cum sa fie altfel.
Esti singura si pentru ca undeva ai ridicat niste ziduri dar si pentru ca poate inca nu ai cunoscut persoanele potrivite.
În fine, empatia este mai importanta decat înțelegerea.
Baftă

Noi oamenii avem nevoie unii de alții. Așa am fost creați, și nu putem "funcționa" altfel. Dar în toate aceste nevoi trebuie să existe în primul rând o organizare.
Fiecare nevoie are împlinirea ei: când ne este sete avem nevoie de apă și nu de hrană; când ne este foame avem nevoie de hrană și nu de apă.
La fel și în lucrurile de natură psihică, spirituală: când un om este într-o suferință de felul acesta, trebuie cunoscută suferința și împlinită nevoia.
De aceea, chiar dacă este mai greu, trebuie făcută înțeles problema, nevoia, pentru ca aceasta să-și găsească și soluția, antidotul.
Stările depresive au multe cauze. Dar soluția acestora este încrederea în Dumnezeu care ne spune: "Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi." (Iosua.1:5)
Soluția nu va exista în altă parte. Iar refuzul de a ne încrede în Dumnezeu va fi în defavoarea noastră. Spun asta pentru că omul a fost creat a fi în permanență dependent de Dumnezeu. El ne ține în echilibru.
Măcar că n-am avea nici o treabă cu El, și tot L-am căuta pentru a ne împlini nevoile. Și nu zic că este în folosul nostru să avem pacea Lui și bucuria prezenței Sale în viața noastră.

Ce bine de tine că urmezi facultatea de psihologie! După ce termini si ai învăţat toate tehnicile, om te-ai făcut. De cîte ori vei trece prin stări depresive, aplici ce ai învăţat si gata! te-ai redresat. Si asta fără să te coste vreun ban. O să fii mereu veselă si fericită. Nu ca noi, care trebuie să batem pe la usile cabinetelor, să facem programări si să plătim o grămadă de bani, si asta fără să avem certitudinea că ne vom înzdrăveni.

Poate-s eu cretina, dar mi se pare ca te pricepi la scris. De ce nu asterni toate gandurile astea pe foi? E foarte greu sa urmaresc ce ai scris, trebuie sa ma concentrez pe cuvinte ca sa inteleg ce vrei.E aceeasi senzatie pe care am avut-o cand am citit din Cioran. Incearca si tu, cred ca ti-ar placea. Also, despre problema pe care ai prezentat-o, pot sa spun ca nu e o dezamagire cumplita faptul ca oamenii nu sunt pe aceeasi frecventa. Nu suntem facuti sa fim asa, opiniile unui om se bazeaza mereu pe experientele anterioare. Cum toti avem experiente diferite, avem si opinii diferite. Asta e ceea ce face interesanta cunoasterea unui om, pentru ca fiecare are ceva ce tu sau oamenii pe care i-ai cunoscut deja nu au.

Am avut un vecin care tot ca tine s-a săturat de toți proștii din jurul lui, ce crezi că a făcut? O casă mică într-un vârf de munte.
De atunci alți proști se duc la el crezandu-l sihastru și-l tot întreabă despre sensul vieții.
CONCLUZIA : De proști și de prostie nu scapi nici în gaură de șarpe.