Ma regasesc in aceste simptome Parca nu mi mai contientizez pe deplin propria persoana si nu mai stiu cine sunt eu de fapt am probleme cu memoria si ma concentrez greu parca nu mai sunt eu si am citit aceste simptome si ma potrivesc

amorteala simturilor sau a raspunsurilor la lumea din jur
senzatia ca persoana este un robot ca si cum ar trai intr-un vis
senzatia ca persoana nu are control asupra actiunilor sale inclusiv vorbirea
constientizarea faptului ca acest simt de detasare este doar o senzatie si nu realitatea
Alte simptome pot fi
sentimentul de deconectare emotionala de persoanele la care pacientul tine
Asta simt si eu exactde 3 saptamani credeti ca e ceva grav am o afectiune pe fond psihic e periculoasa aceasta tulburare poate cauza complicatiii prezint migrene acute si oboseala mai mereu cineva mi a spus ca sistemul meu nervos e obosit si am gasit la cauze asta In timp ce cauza tulburarii de depersonalizare nu este pe deplin inteleasa se pare ca exista o legatura cu echilibrul anumitor substante chimice din creier neurotransmitatori posibil sa fie de la oboseala mea nervoasa sa am aceste simptome sau este chiar tulburarea de depersonalizare si daca da este posibil este ceva grav sunt bolnav psihic un mic ajutor va rog

Esti surmenat. Ia-ti un concediu undeva la munte/mare si scapa de zapaceala si de rutina de zi cu zi.NEAPARAT! Relaxeaza-te si uita de tot.Recomand Vitamax pentru energie si memorie, sunt foarte bune! Cam scumpe ce e drept, dar merita.

Am tot incercat sa-ti raspund la mesaj, da erori. monika_bya@yahoo.com e adresa mea, acolo scrie-mi exact cum a inceput si ce simti.

Depersonalizarea inseamna impresia de a nu fi tu insuti fie ca e vorba de psihic, constiinta sau comportament.Toti trecem printr-o perioada de depersonalizare cand nu mai stim cine suntem, nu mai stim ce vrem daca mai are rost sa vrem ceva, dezamagiti de toate neputinciosi in a gasi un lucru care sa merite atentie.cauze ar putea fi traume traite in trecut sau prezent, dezamagiri in camp profesional sau afectiv etc. Exista niste terapii cum ar fi cea de grup in care sunt prezente alte persoane care sufera de aceeasi afectiune ajuta foarte mult sau un psiholog(doctor de suflet)unde vorbind deschis expunandu-ti problemele, trairile ajuta la gasirea unei solutii

Cu toții am citit. Eu ma regăsesc în sindromul napoleon. De ce nu mergi tu la un psiholog, sau chiar psihiatru?

"Atentie! Problemele de natura medicala sunt probleme serioase care necesita asistenta/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativa si in nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare va recomandam sa apelati la personal medical specializat atat pentru diagnosticare, cat si pentru tratament."

Eu nu tratez pacienți virtuali.

Tom, poti consulta un psiholog, dar pentru psihiatru mai amana, relaxeaza-te.
Incearca sa te bucuri pentru lucrurile marunte ale fiecarei zile.
Nu fac poezie, dar arborii sunt inca in floare, ciripitul pasarilor ne poate amuza, fii amabil cu vecinele... zambeste tuturor.
Vezi un film amuzant, nu drame, sau filme de groaza, in nici un caz - uita-te mai rar la TV. Mergi la biblioteca din localitatea ta, intra in contact cu oameni si carti, bucura-te!
Poate ai un hobby sau o meserie care te-ar putea acapara - se spune ca munca innobileaza.