Mai sunt oameni pe aici care suferă de anxietate socială și au joburi în care trebuie să lucreze cu oamenii?
Cum reușiți să vă faceți meseria/profesia?
Cum reușiți să zâmbiți zi de zi oamenilor (mă gândesc dacă sunt elevii voștri, clienții voștri, colegii voștri sau chiar șefii voștri și trebuie să le zâmbiți toată ziua) dacă în voi există doar frică, temoare și uneori chiar fugă sau apatie?
Și cum reușiți să nu înebuniți ținând atâtea în voi, fără să explodați sau faceți ceva? Cum reușiți să vă canalizați furia, tristețea, dezamăgirea că oamenii "vă iau de proști" și voi nu puteți riposta? Ce strategii interioare găsiți, cum vă detașați de tot?
Toți suntem oarecum timizi și puțin anxioși atunci când începem activitatea într un domeniu, fie el profesional ori educațional. Acum bineînțeles nivelul de anxietate variază de la aproape deloc la foarte mare. Partea bună este că cu timpul te obișnuiești cu faptul că lucrezi cu oamenii, și nu o să te mai streseze.
Din punct de vedere al gestionării, primul pas este să nu îți mai iei în serios propriile tale gânduri vizavi fricile tale de oameni. Încearcă să te obișnuiești cu gândul că oamenii nu îți vor răul, și că unii dintre ei chiar se vor bucura să te vadă. Știu că este un gând destul de dificil de întreținut, dar dar este o idee care reflectă realitatea, așa că ambiționează te și repetă ți l În câte moduri vrei, în câte formulări vrei, în câte situații este necesar, până când reușești să îți convingi toate părțile minții tale că este adevărat.
Bineînțeles că nu îți poate garanta nimeni că vei scăpa de anxietate. Dar cel puțin este o posibilitate viabilă. depinde într o oarecare măsură de tine să te străduiești până capeți un succes. Multă sănătate și multă baftă!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Da, am avut de-a face cu oameni cu vreo 20 de ani in urma cand eram cu mult peste nivelul de acum de anxietate sociala. Cumva gaseam un punct comun sa batem cimpii si sa ma simt confortabil, asta la cei cu care petreaceam mai mult timp. Cu restul, reduceam la minim interactiunea si aia era. A fost mereu frustrant sa le spun pe nume altora sau sa folosesc apelative gen dvs. chiar si acum am uneori problema asta. Daaar... trebuie sa constientizezi ca in 99% din cazuri, chestiile care pentru tine sunt niste super-probleme de care crezi ca le pasa altora, aia de multe ori au si uitat de ele sau nici macar nu le-au perceput vreodata ca probleme. Cum canalizezi si chestii? HEAVY. FUCKING. METAAAAL!
Nu am anxietate sociala dar nu prea mi-a plăcut niciodată sa socializez cu toată lumea! Mie nu îmi plac oamenii care toată ziua dau din gura, comentează și fac morala din orice, așa că la un moment dat clachez și le zic! Eu ripostez când oamenii îmi spun,, de ce nu socializezi mai mult" Frate care e treaba ta? Nu știi altceva decât sa critici și sa crezi ca numai tu ai dreptate! Lasa omul în pace! Așa trebuie sa vorbești cu ei altfel nu se vor opri!
Pai joburi in care lucrezi cu oamenii peste tot ai, anxietatea asta e o problema mintala care trebuie depasita, altfel nu te vei putea descurca in viata
Indiferenta e cheia succesului in cazul tau. Am fost la fel la inceput pe campul muncii insa cu timpul mi-am vazut interesele respective (ma duc la munca, indeplinesc sarcinile cum trebuie, iau banii si plec). Nu te intereseaza ce zice ala,
aia, etc ca nu iti da nimeni de mancare sau iti ridica statuie daca patesti ceva
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
