Nici nu stiu cum sa ma mai descarc, pe zi ce trece simt ca ma ofilesc din ce in cel mai tare.

Daca in viata reala nimeni nu ma intelege macar aici sa o faca cineva, macar.

Toata viata mea am fost in cautarea prieteniei adevarate. Mereu am fost buna cu toti ca asa-i firea mea chiar si cu cei care nu meritau. Am fost sociabila, draguta, amuzanta si toate caracteristicile bune.
Din clasa a 7-a m-am mutat la alta scoala din cauza profesorilor care nici macar nu se chinuiau sa ne predea sau sa vina la ore si din cauza colegilor. Toti, dar toti colegii ma injoseau fara vreun motiv anume.
Apoi clasa a 8-a nici nu m-am asteptat si mi-am facut multi prieteni si buni, chiar eram fericita.
Din pacate, ce-i frumos se duce repede. Mai rar de intamplari fericite am parte, parca sunt blestemata.
Acum la liceu iar, toata lumea ma uraste, toti sunt impotriva mea. Nici nu stiu de ce...esti bun cu toata lumea iar ei iti intorc spatele.
Nu am pe nimeni sa ma asculte, nu am frati, nu am surori, si nici animal de companie. Parintii mei sunt mai mereu plecati la serviciu si nu avem timp suficient sa stam impreuna. Doar seara dupa ce vin de la liceu 2 ore si ceva.

De prieteni? Nici nu mai zic. Nu am nici un prieten adevarat, toti sunt falsi, nimeni sa-mi fie alaturi, nimic.
Oare ce am facut sa merit toate astea?
Macar de ma intelegeam cu cineva de la scoala, sunt si la cel mai aproape josnic liceu din oras si nu m-am putut transfera din cauza ca nu am gasit locuri in alta parte la profilul respectiv.
Cand e vorba sa ma duc la scoala pentru mine, parca ma duc in fundul iadului.
Nici nu vreau sa aud de scoala, toti ma injosesc, nimeni de partea mea, nimeni sa ma asculte, sa ma sustina, sa ma incurajeze sau sa ma faca sa rad.
Numai eu trebuie sa fac astea tuturor. Si la schimb ce primesc? Nepasare.

Nu mai suport, plang in fiecare seara, mereu ma simt obosita si fara chef de viata. Va rog, nu ma judecati, nu am ales sa fiu eu asa, dar uneori nu mai are rost sa fii bun, pentrj ca primesti ceea ce nu trebuie

Probabil este ceva in neregula cu tine sau nu cunosti sensul cuvantului "toti". Pari mai matura decat restul in gandire si poate asta nu le convine.Incearca sa cauti oameni de calitate cu care sa vorbesti.Greu de spus din moment ce nu te cunoaste nimeni de aici.Incearca sa te comporti altfel, poate te ajuta, desi sa stii ca prieteni nu gasesti doar la scoala, incearca si prin alte locuri.Incearca un program de voluntariat sau un grup social pe o anumita tema care te`ar atrage. Poti gasi o multime de persoane cu care sa vorbesti online pana mai dai de una in viata reala. Orice ar fi mai bine decat izolarea in care traiesti acum.

La tine toti sunt falsi, toti te injosesc, nimeni nu te suporta cum se face? Toti au probleme? Creca singura vinovata esti TU, caracter, atitudine, analizeaza ce faci, incearca sa vezi ce gresesti. Sau poate prin atitudinea ta toti cred ca esti falsa si de asta te evita.

Stii, nu esti singura care trece sau a trecut prin asta. Sunt o multime ca tine, persoane care nu se integreaza prea bine in grupuri si ajung marginalizate sau mai rau bataia de joc a intregului grup. Ideea e ca atunci cand le arati ca te superi ii starnesti si vor vrea s-o faca din nou si din nou. Incearca sa nu-ti mai pase asa de tare de ce cred sau zic oamenii despre tine, in fond parerile lor se duc in vant, ei te barfesc si tu iti traiesti viata. Cat despre partea cu prietenii stai linistita. Prietenia aia adevarata e doar un basm. Nu exista asa ceva. Adevarul e ca oamenii sunt oportunisti si schimbatori, cel mai bun prieten poate trece imediat de partea cealalta. Nu-ti pierde timpul cautand prietenii perfecti, incearca sa gasesti puncte de interes comun cu persoanele mai retrase de restul grupului. Si aminteste-ti ca oamenii sunt trecatori, prietenii de acum probabil nici nu-si vor aminti de tine prea bine peste un anumit numar de ani. E trist dar asta e. Ideea e ca trebuie sa te adaptezi ca sa nu cazi in depresie si sa faci cine stie ce porcarii precum sa te apuci de fumat. Incearca sa ai medii cat mai mari si poate te vei putea transfera in viitor.

Buna, eu de o luna si ceva m-am mutat cu parintii in Anglia( am 15 ani)
Eu nu voiam sa ne si i-am spus mamei dar ea nici nu ma baga in seama
Si aveam o iubita cu care ma intelegeam perfect, nu ne certam, etc
Si mi am pierdut si toti prietenii
Aici in Anglia mi-am facut cativa prieteni dar nu ies mereu cu mine, etc
Incearca sa te apuci de sala, sa te uiti la tv, gaseste un serial interesant, etc
Si eu plang seara da asta este. O sa treci peste etapa asta si o sa fii fericita
Stiu ca nu ai cerut sfaturi dar eu am spus ce voiam sa zic

Off Doamne te inteleg perfect! Si eu sunt la fel, in primul an de liceu! Oarecum din tot ce ai spus m-ai descris pe mine. sincer sa-ti zic ar trebui sa fi mai indiferenta. Adica asa eram si eu, buna cu toata lumea imprastiam iubire tuturor din preajma mea. in schimb, eu ce primeam? Nimic! Asa ca am inceput sa fiu indiferenta si gata. Si ca tot venind vorba ca n-ai prieteni adevarati. draga mea, prieteni nu mai exista demult. toti se dau bine pe langa tine si gata. Asa ca asta este. Te pup, si sa auzim numai de bine!