O mica (dar revelatoare -sper eu-) completare...
"Sinuciderea este o masura permanenta pentru o problema TEMPORARA"!
Stai linistit si nu mai fi asa, sinuciderea nu e cea mai buna cale sa stii. Incearca sa fii mandru de tine asa cum esti nu baga in seama lumea proasta, vad ca esti o persoana de treaba sincer mi-ar place sa te am ca prieten (amic), vei vedea ca roata se invarte si totul va fi bine pe viitor. In ce localitate stai? Daca esti din Sacele sau Brasov e numai bine eu ma intorc in tara pe la sfarsitul anului 2012.
Nu, nu cred ca esti respins datorita aspectului tau (oricum ar fi el). Adevarata problema este atitudinea ta negativista, probabil esti foarte pesimist, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te izolezi de lume, poate ai nevoie de un alt cerc de prieteni. Dar oricum, nu uita cei care iti vor fi mereu alaturi indiferent de situatie vor fi mereu FAMILIA ta.
P.S. niciodata nu pune la suflet ce zice lumea, de cat sa faci asa ceva mai bine zi ca te doare undeva de parerea lor (te vei simti mai bine).
E normal la vârsta ta să mai treci și prin de-astea.
Cine te respinge, n-o face (numai) din cauza aspectului fizic, ci și din cauza caracterului. Vezi tu, în cele mai multe cazuri aspectul fizic se completează cu temperamentul, și o poate face într-un mod pozitiv, sau într-unul negativ, generând simpatia sau antipatia celorlalți față de tine. Iar asta depinde în cea mai mare măsură de tine.
Ți-aș mai fi putut spune unele lucruri cum că nu trebuie să dai importanță la ce zic cei din jur și bla-bla-uri din astea, dar sunt sigur că ți le-a spus și psiholoaga aia la care ai fost, și din acest motiv consider că n-are rost s-o fac.
Iar în fond, la chestii din astea, cel mai bun „psiholog" ești tu însuți. Dar trebuie ce-i drept totuși să ai și ceva sânge-n tine.
Dacă nu reușești să treci peste asta, poți face o vizită la neuro, sau la un psihiatru. ideea ar fi să-ți dea și ceva pastile, antidepresive, și o să-ți revii de n-ai treabă.
Baftă!
Hai noroc!
Alex, daca tu faci asta din cauza lor, inseamna ca te-au facut sa ai o parere foarte proasta despre tine. Orice ti-au spus, nu trebuie sa fie si adevarat. Nu? E parerea lor si chiar daca au evidentiat un adevar, conteaza concluzia. Care-i concluzia? Concluzia lor cred ca-i de doi bani. De fapt nu cred, sunt sigur!
Daca as crede tot ce zice lumea, si as pune la suflet ce zice orice dobitoc, mi-ar exploda capul.
Chestia e ca pe tine te enerveaza faptul ca ce zic ei nu e adevarat/de valoare si nu ai puterea sa ii contrazici. Poate nu ai argumente, sau nu ai curaj, sau poate fi orice. Tu stii.
Ai doua solutii pe care nu trebuie neaparat maine sa le pui in aplicare: fie le dovedesti ca nu esti prostul lor. ok? Pentru ca tu esti prea bun iar ei sunt prea ai dracu ca sa te merite. Punct. Asta e adevarul.
ORI poti sa-ti gasesti prieteni noi, sa faci un sport, atletism, arte martiale, baschet, orice, iar acolo sa cauti imediat oameni normali. Ai fi uimit daca ai sti cate feluri de oameni exista pe lume. Nu exista doar oameni tampiti care vor sa-ti scoata peri albi din cap.
O sa descoperi ca sunt atatia oameni cu care ai ce sa imparti, si ca nu merita sa dai niciun scuipat pe cei care critica. Atata stiu, sa critice. Si tu vrei sa te sinucizi din cauza lor. Revin-o-ti! Mai incolo o sa vrei sa-i bati cand iti vei aduce aminte
Salut Alex,
La ce fel de psiholog ai fost? Imi poti spune?
Fiecare psiholog are libertatea de a isi alege o formare, formare in urma careia ajunge sa cunoasca anumite tehnici prin care poate lucra, efectiv, cu clientii.
Daca doresti sa discutam despre ceea ce ati facut la "terapie", mie mi-ar face placere sa te ascult...
Chiar daca nu doresti sa discutam, iti spun doar atat: fiecare problema are cel putin 3 solutii... depinde de tine sa poti sa ajungi sa vezi situatia din respectivele perspective DIFERITE.
Totul este atat ceea ce pare a fi cat si ceea ce este in spatele aparentelor .
Asa cum, spre exemplu o ceasca de cafea are mai multe fete, pe una dintre avand chiar si un mic maner, o toarta (pe scurt, un detaliu), asa si oamenii au mai multe calitati, nu doar unele (superficiale) bine mediatizate.
In plus, scrie undeva ca toti suntem nevoiti sa fim manechini/e?
In concluzie, daca vrei sa scapi de depresie, incearca sa gandesti cat mai pozitiv, incearca sa zambesti mai mult (chiar daca, la inceput, o vei face fortat... asa, ca sa te obisnuiesti --in caz ca nu erai deja --), fa ceea ce te face sa zambesti (priveste comedii, citeste bancuri, iesi la o plimbare intr-un colt al naturii unde te simti foarte bine, etc.).
In cazul in care obisnuiesti sa stai mult in acelasi loc, incearca sa iti schimbi putin obisnuintele si "sparge-ti" tiparele incercand sa iesi din rutina de zi cu zi.
Daca vrei, astept sa mai discutam. Imi poti trimite un PM si iti mai dau cateva sfaturi, in functie de ce imi scrii despre tine si despre ceea ce ai facut la psihologul la care ai fost.
Iti doresc sa ai o zi cat mai frumoasa !
P.S. Eu nu am foarte mult timp la dispozitie insa mi-ar face placere sa mai schimbam 2-3 vorbe ... insa, eu consider ca ai fi mai castigat daca l-ai consulta pe unul dintre prietenii mei.
Este atat un om deosebit cat si un specialist, psiholog, cu foarte multe cunostinte si sunt increzator ca te poate ajuta sa iesi din micul impas in care te aflii .
P.P.S. Am spus "micul impas" pentru ca mi-am amintit de o persoana care a fost nevoita sa se obisnuiasca sa traiasca, in urma unui accident, cu fata semi-mutilata si cu membrele superioare (mainile) amputate... adica se putea ajuta doar de picioare si de cei din jurul sau.
A invatat, in ciuda problemelor, sa se bucure de viata.
Daca el a putut, nu am nici cel mai mic dubiu ca poti si tu . Daca vrei!
Te-am salutat! Si nu uita, daca doresti, iti pot face legatura cu prietenul meu (el lucreaza in zona Bucuresti - Prahova insa daca esti de prin zona Brasovului iti pot recomanda o alta persoana cu calitati si specializari cel putin la fel de bune ca ale prietenului meu).
Eu, am 33 de ani, Mihai, ma cheama. Spuneti ca un va ajuta un psiholog. Eu as zice sa incercati la un preot. Sincer. Iar, cand veti fii in vacanta, vorbiti cu parintii si mergeti la o manastire, pentru macar o saptamana. Credinta este ultima solutie. Stiu ce inseamna deznadejdea, iar pe mine credinta m-a ajutat foarte mult.
Bună,
Este doar o chestie de moment. Asta nu înseamnă că întradevăr cei din jur te văd aşa cum crezi tu. Cred că cel mai bine ar fi să ridici capul sus şi să deschizi bine ochii. Încearcă să ieşi din casă, vorbeşte cu colegii mai mult, socializează! Aşa ai să-ţi dai seama că de fapt este doar o cădere de moment. Oamenii din jurul tău te vor respinge dacă îi vei respinge. Dacă mergi la ei şi vorbeşti, îi propui să ieşiţi în oraş, la un suc, orice, vei vedea că te vor îndrăgi. Aşa cum tu aştepţi de la ei să te bage în seamă, poate aşa aşteaptă şi ei să fi tu.
O zi minunată în continuare.
Buna draga ALex
Si eu ma simt cateodata asa, dar ma gandesc la alti oameni care sunt intr-o sitoatie de 100 de ori mai rea ca a mea.
In privintza oamenilor ce te critica. Fiecare are problemele lui sa nu ai impresia ca doar pe tema ta vorbesc .
In privinta aspectului... Deci sunt o multime de oameni care sunt mai putin cu un aspect placut dar totusi au un comportament care ii ridica foarte mult
Poate ca esti o persoana mai retrasa si de aceea lomea te mai ignora.Nici o problema dragul meu! Incearca sa socializezi mai mult si sa fi ai,, dulce'' cu lumea. O vorba buna e bine venita de la oricine.
Si ultima chestie... sinucisul... Gandeste`te putin. In primul rand e cel mai mare pacat chiar nu se merita Dumnezeu ti-a dat viata si tot El ti`o ia! Nu ai nici un drept sa te sinucizi!
O zi buna!
Buna am 14 ani si eu a mai patit asa...
Asta e felul unelor persoane [fara caracter]
Nu rezolvi nimic cu sinuciderea e un impuls pe momentte inteleg adica incerc n-am fost pusa niciodata in situatii ca astea dar si eu am avut multe persoane in viata care si-au batut joc
Incearca sa lupti mai incolo vei fi mandru si o sa-ti dai seama ce bine ai facut ca nu le-ai mai dar importanta Ps: pe fiecare asa ne-a lasat Dumnezeu Incearca sa fi mai optimist si sa crezi mai mult in tine te pup:*:*:X
Incearca sa discuti asta cu parintii. incearca sa te implici in diverse activitati (la scoala, etc) ca sa te simti folositor. asta cu "ce urat sunt" o sa o auzi la toate persoanele mai ales la varsta asta (PS tot 16 ani am :d)
Va multumesc pentru sfaturi.Ma-ti facut mai optimist.si o sa iau toate sfaturile in considerare.MS :*