Nu stiu cum sa explic.Este o chestie mai mult psihica. Cand e vorba de mancare, mereu mi-e frica sa o mananc.Mereu ma uit sa vad cand expira, cum miroase, cum arata si daca mie mi se pare ceva inneregula, dar celorlalti nu, oricum nu mananc alimentul respectiv.Sunt asa mofturoasa si urasc asta. Mi-e greu sa ma exprim pentru ca nu stiu exact cum sa descriu simptomele pe care le am.Inainte de mancare mi se inmoaie picioarele gandindu-ma ca nu o sa imi pice bine mancarea. Lapte nu mai beau deoarece s-a mai intamplat sa nu imi cada bine si am zis gata, nu mai beau, dar inainte o faceam si imi placea. Mi-e frica sa mananc alimente grase si ma cuprinde o stare de anxietate, incepe sa imi fie greata, mi-e cald sau cel mai des frig, simt un fel de slabiciune in picioare si un nod in gat. Mi-e atat de greu sad Nu mai stiu ce sa fac cu aceste stari pentru ca nu stiu cum au aparut.Mai demult eram bine, mancam de toate (mai demult insemnand acum un an jumate) dar acum rareori mai mananc chipsuri si chestii nesanatoase de frica ca o sa imi fie si mai rau.Mentionez ca la analize mi-au iesit nivelul de limfocite foarte mic, deci cred ca am sistemul imunitar foarte scazut.Dar cu glicemia stau bine, perfect din cate spun analizele, chiar daca mi se face rau cand mananc dulce mult (de cand cu starile astea, nu mai pot sa mananc nici 2 randuri de prajitura fara sa mi se faca rau, iar inainte mancam si 1 ciocolata pe zi.Ma mandresc cu recordul de 3 ciocolati intr-o zi laughing ). De asemenea, cand mi-e foame eu trebuie sa mananc atunci, pentru ca daca astept mult (in jur de 3 ore) ma ia din nou cu aceleasi simptome, uneori cu atacuri de panica.Va rog, nu mai stiu ce sa fac.O tin asa de un an jumate si eu vreau sa redevin ce am fost sad Vreau atat de mult sa fie totul bine si credeti-ma ca ma bazez pe Dumnezeu ca ma ajuta.Eu sunt penticostala si ma rog in fiecare zi lui Dumnezeu sa ma ajute sa trec peste starile astea groaznice care nu ma lasa sa imi traiesc viata.Am incredere in El.Dar trebuie sa caut si o sursa prin care sa ma fac bine.In timpul zilei mai am stari de plictiseala, moleseala, oboseala. Nu am chef de nimic. Si va rog, sa nu ma luati cu cuvinte dure.Sunt destul de sensibila. Daca incerc sa explic cuiva ce mi se intampla nu ma inteleg, mai mult ma cearta pentru ca nu reusesc sa trec peste faza asta.Si discutia se termina plangand mereu.O iubesc pe mama din tot sufletul si e cea mai buna mama din lume dar la aspectul asta pur si simplu nu ma intelege.De asemenea mereu ma simt rau.Deci din orice mi se face greata, obosesc si altele.Sunt absolut disperata pentru ca mi-am facut analizele de sange si urina si mi-a iesit doar o infectie urinara.Nu mai stiu ce sa fac.Mi-e foarte greu sa adorm seara din cauza atacurilor de panica si a senzatiei de greata, tremurat si rau.Ma ingrijorez atat de mult de tot si toate, sincera sa fiu nu mai pot Stiu ca totul vine de la creier si ca totul e doar in mintea mea, dar cum scap de asta? Va rog din tot sufletul meu sa ma ajutati! Chiar am nevoie de niste sfaturi si cuvinte blande Va multumesc mult

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook