Nu știu dacă i s-a întâmplat cuiva vreodată, dar vreau să vă spun și vouă, poate aveți vreo idee. De ceva timp, un an aș spune, în loc să mă neliniștească niște gânduri cu adevărat importante, mă neliniștesc cele mai inutile, stupide gânduri. Îmi fac griji atunci când râd, când vorbesc, când fac orice. Când râde cineva, mă gândesc la faptul că trebuie să râd și eu. Deși e un lucru normal, eu mă PRESEZ. Nu sunt natural. M-au băgat chiar în depresie gândurile astea, mai ales faptul că trebuie să RÂD atunci când cineva o face sau dacă face ceva amuzant. Îmi dau seama că lucrurile astea sunt doar în căpșoru' meu, dar nu mă pot controla. Același gând, aceleași gânduri le am zilnic. Nu-mi spuneți ceva de genu': "nu te mai gândi, încearcă să uiți." Pur și simplu nu am control asupra mea, gândurile vin de nicăieri. Cele mai neimportante, penibile gânduri. Nu vă gândiți că doar mă deranjează gândurile astea. Mai mult de atât. M-au băgat chiar și în depresie. Sunt de părere că mi s-au instaurat în CREIER, în subconștient și nu știu cum să scap. Psihologul nu știu dacă are ce să-mi spună, nu-mi recomandați. Tot sper că o să treacă de la sine. Mi-a trecut prin cap și să îmi pierd memoria, să mă dau cu capu' de ceva. M-am tot gândit și cred că ceea ce am se numește PERFECȚIONISM dar prea avansat. Gen mă gândesc să fie perfect atunci când discut cu cineva, să râd când trebuie, gen nu sunt natural deloc și mă distrug singur singurel, psihic. Sunt bântuit de gândurile astea. V-am scris în speranța că mai există exemplare care s-au luptat cu monștrii ăștia din creier. Dacă aveți cu ce să mă ajutați, vă mulțumesc frumos. În caz contrar, nu e nicio supărare. Menționez, am 16 ani. Mă gândesc totuși că, din cauza faptului că nu prea am ieșit p-afară la viața mea, să spun așa, am cam luat-o razna.
Ordonare:
După relevanţă
Stai chill. Ca măcar tu esti ok.
Sa vezi la mine cum e. (am 17 imediat) is fată si mereu imi vim gânduri in cap, ca o sa mor singura, ca nu o sa iau bacul, ca nu o sa am un job, ca nu știu ce, si astea ma afectează extrem de mult.
Pe mine, m au afectat foarte tare, is intr o forma de depresie ușoara, sufăr si de anxietate si imagineaza ti ce e cu mine.
Zilnic am acele gânduri extrem de negative si mereu imi proiectez viitorul intr-un mod foarte prost.
nu fa proastia asta ca mine, ca după nici psihiatrul nu te mai ajuta.
Pace si sper sa ne revenim amândoi ca suntem tineri!
Viata trebuie sa fie frumoasa, nu cum o consideram noi.
Răspunde
Răspunde 
Eu vreau totuși sa te întreb ceva. in timp ce lumea e cu susul in jos, tu îți faci griji de genul asta?
absolut da. ai o problema.
La vârsta ta, este normal să ți se întâmple tot felul de chestii. De exemplu, eu la vârsta ta, când ieșeam undeva, ocoleam blocul unde stăteam din cauză că la colțul blocului stăteau niște băieți la o bere și eram complexată de faptul ca se uitau la mine, deși mă cunoșteau și totul era doar în capul meu. Însă cu timpul mi-a trecut. Ai răbdare, nu te mai stresa. Va trece și perioada asta. Ești așa și pentru că te gândești și ești concentrat pe treaba asta.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
